Publicăm o parte din mesajele primite prin e-mail de la prietenii noştri.
Unele, pentru a fi siguri că n-o să se piardă de pe site-ul original, le-am re-postat în DRACULA LAND - ŢARA LUI DRACULA
Propus de Mircea Vâlcu - MH
http://www.ioncoja.ro/2011/12/felicia-captariu-acesta-este-numele-demnitatii-noastre/
Publicat de Ion Coja in http://proiectromania.wordpress.com pe 12.12.011
FELICIA CAPTARIU
Aflu cu întârziere de numele și fapta doamnei FELICIA CAPTARIU. Și cât de rău îmi pare!… Nemernicita noastră de mass media, în frunte cu Televiziunea Română anti-națională, au ascuns numele și fapta doamnei FELICIA CAPTARIU, de care aflu abia acum, cu un ocol de atâția ani, mai...
Mai propune Mircea Vâlcu - MH
Propus de,
Preot Viorel Cojocaru, Md
Preot Viorel Cojocaru, Md
Propus de Geo Filis
Articolul lui Dinu Giurescu preluat în „Dracula Land”
Sorin Andrei, Teleorman
POPORUL ROMÂN, inert şi în 2011. Oare, de ce?!
Nu ştiu cui aparţin versurile, dar ştiu că pot stoarce lacrimi.
Sorin ANDREI
DOAMNE, NU UITA DE ŢARA MEA
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.
O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.
Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Moşneagul, iese-n cale şi-o întreabă:
"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.
Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese, parcă, de pe Lună!
Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!
Sorin ANDREI
DOAMNE, NU UITA DE ŢARA MEA
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.
O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.
Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Moşneagul, iese-n cale şi-o întreabă:
"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.
Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese, parcă, de pe Lună!
Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!
