Un grup de intelectuali
din Târgu Jiu au aderat la AST:
REVIRIMENT LITERAR
GORJEAN!
Scriam în editorialul lunii decembrie
că “România tainică şi
profundă” a lui Artur Silvestri stă modestă şi sfioasă
la porţile literaturii şi n-are curaj să intre. Iată
că un mare pas a fost făcut. Mai întâi, prin intrarea juristului
Florian Văidianu ale cărui scrieri se înscriu perfect în tematica
“Sămănătorului” prin povestirile lui frumoase despre viaţa
la ţară, aşa cum era odinioară şi cum - Vai! - am vrea
să mai fie! Fenomen remarcat şi de pricepuţii noştri
critici literari.
Apoi l-a urmat distinsul doctor Doru
Fometescu, care deşi profesează în Târgu Jiu este un apreciat promotor cultural în satele noastre
aşa cum - acum un secol - era George Coşbuc la Tismana. Nu
întâmplător a devenit cetăţean de onoare al comunei Ciuperceni
şi a primit “Diploma de Onoare” în satul apropiat Teleşti, pentru
înalta ţinută a manifestărilor spirituale şi
cultural-artistice reunite în proiectul cultural „Logodna vinului cu
ulcica". Aţi mai auzit vreo sintagmă mai potrivită pentru
promovarea tradiţiilor strămăşeşti în satele noastre
uitate de lume? Acolo, în lumea aceea mirifică de ţărani care se
împotrivesc imboldurilor unor politicieni îmbuibaţi de a pleca din
ţară dacă nu le convine traiul de iad gândit de ei, doctorul
Fometescu vede “Focuri peste zăpezi”. Speranţă pentru o
vălvătaie de românism şi patriotism care nu mai are de unde veni
decât din focurile aprinse de ţărani, aidoma focurilor răscoalei
din anul 1907!
Ce metaforă frumoasă, ca
atâtea altele din poezia doctorului Doru Dumitru Fometescu, o poezie de “factură filosofică şi de
inspiraţie fenomenologică”, cum îi plăcea lui Artur
Silvestri să eticheteze talentul nativ al poeţilor de excepţie
şi care l-a făcut pe Ioan Popescu-Chebacea să dedice “celor ce se vor întâmpla la
Văianu-Ciuperceni”, versurile de profundă emoţie: Lumea asta infinită/O priveşti, o
simţi, o crezi.../Puţini ştiu că o sărută/Focuri
mari peste zăpezi.; Care sunt aceste focuri/Ce ţin viaţa pe
pământ?/OAMENII acestor locuri/Şi CREDINŢA lor de sfânt!;
Focuri, focuri ce topesc/Nămeţii pân-la pârleaz,/Cu-al lor har
dumnezeiesc,/Ard prin veacuri până azi… (pg. 124, fragment din poezia
cu acelaşi nume ca a volumului publicat online la “Semănătorul”
luna aceasta: “Focuri peste zăpezi”)
O altă piesă de mare
calibru a culturii gorjene care a călcat pragul redacţiei
“Semănătorul” a fost profesorul universitar Moise Bojincă,
rector al Universitatii "Constantin Brancusi" din Târgu Jiu şi
preşedinte al Fundaţiei Culturale "Casa Brâncuşi - Hobiţa".
Cunoaşteam pe Domnia Sa doar din ziare şi era prima dată când
stăteam de vorbă la aceiaşi masă. Şi au fost necesare
doar câteva minute pentru a-mi da seama, că departe de acele funcţii
publice importante pe care le deţine, aveam în faţă un erudit de
excepţie cu care am cutreierat, timp de câteva ore, istoria, cultura
şi tradiţiile neamului nostru
românesc, uitând de bucatele alese din faţa noastră, uitând practic
de tema îniţială stabilită. Se aşezase - parcă pus de
Dumnezeu - marele Brâncuşi asupra noastră şi ne purta cu el
într-un pelerinaj ireal dar de mare simţire spirituală, de la
Hobiţa peste Dealul Manilor, coborând pe lângă Biserica “Buna
Vestire” în Valea Sfântă a Tismanei. Aşa ne-am cunoscut iar spiritul
lui Brâncuşi ne-a declarat camarazi întru pătimirea noastră
comună şi dragostea pentru aceste meleaguri, leagănul
Basarabilor, voievozi ce şi-au potolit setea din izvoarele sfinte ale
mânăstirii Tismana dând viaţă, putere şi mărire întemeietorilor
Ţării Româneşti.
Cu talentul cunoscutului artist plastic gorjean Grigore Haidău
aţi făcut cunoştinţă în numărul precedent al
revistei. A fost o revelaţie pentru mulţi iar redactorul nostru
pentru rubrica permanentă «ÎN NUMELE SPERANŢEI», distinsul doctor în
filologie prof. univ. Alexandru Melian a avut cele mai înalte aprecieri
faţă de grafica numărului anterior. Desenele d-lui profesor
Grigore Haidău au adus culoare şi prospeţime revistei
“Sămănătorul” şi nu putem decât să ne bucurăm că
începând cu numărul următor vom avea încă o rubrică
permanentă: “Caricatura lunii”.
Slavă domnului e plin de
caricaturi care conduc ţara, are d-l profesor material bogat de pus pe
şevalet! L-aşteptăm deci cu drag în echipa noastră şi
cu siguranţă că va veni cu dăruire!
Dl Melian spunea:
“Pretuire
şi mulţumire pentru străduinţele şi îndrăzneala
făptuitoare de care daţi dovadă, în conditiile vitrege ale unei
societaţi infirmizate nu numai social şi politic, dar şi
cultural, moral,... uman în general. Vă doresc din toata inima să
reuşiţi şi vă sunt alături cu toate puterile mele,
aşa modeste cum sunt. Sper ca revista noastră şi afinele ei sa
devină mai cunoscute, mai bune, mai incitante la dialog, să nu mai
avem sentimentul, în orice caz eu, că vorbele, gândurile, dăruirile
noastre se risipesc în pustiu...”
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru revista
