Faceți căutări pe acest blog

vineri, 1 februarie 2013

Editorial Sămănătorul nr-1-2013

Un grup de intelectuali
din Târgu Jiu au aderat la AST:

REVIRIMENT LITERAR GORJEAN!

Scriam în editorialul lunii decembrie că  “România tainică şi profundă” a lui Artur Silvestri stă modestă şi sfioasă la porţile literaturii şi n-are curaj să intre. Iată că un mare pas a fost făcut. Mai întâi, prin intrarea juristului Florian Văidianu ale cărui scrieri se înscriu perfect în tematica “Sămănătorului” prin povestirile lui frumoase despre viaţa la ţară, aşa cum era odinioară şi cum - Vai! - am vrea să mai fie! Fenomen remarcat şi de pricepuţii noştri critici literari.
Apoi l-a urmat distinsul doctor Doru Fometescu, care deşi profesează în Târgu Jiu este un  apreciat promotor cultural în satele noastre aşa cum - acum un secol - era George Coşbuc la Tismana. Nu întâmplător a devenit cetăţean de onoare al comunei Ciuperceni şi a primit “Diploma de Onoare” în satul apropiat Teleşti, pentru înalta ţinută a manifestărilor spirituale şi cultural-artistice reunite în proiectul cultural „Logodna vinului cu ulcica". Aţi mai auzit vreo sintagmă mai potrivită pentru promovarea tradiţiilor strămăşeşti în satele noastre uitate de lume? Acolo, în lumea aceea mirifică de ţărani care se împotrivesc imboldurilor unor politicieni îmbuibaţi de a pleca din ţară dacă nu le convine traiul de iad gândit de ei, doctorul Fometescu vede “Focuri peste zăpezi”. Speranţă pentru o vălvătaie de românism şi patriotism care nu mai are de unde veni decât din focurile aprinse de ţărani, aidoma focurilor răscoalei din anul 1907!
Ce metaforă frumoasă, ca atâtea altele din poezia doctorului Doru Dumitru Fometescu, o poezie de “factură filosofică şi de inspiraţie fenomenologică”, cum îi plăcea lui Artur Silvestri să eticheteze talentul nativ al poeţilor de excepţie şi care l-a făcut pe Ioan Popescu-Chebacea să dedice “celor ce se vor întâmpla la Văianu-Ciuperceni”, versurile de profundă emoţie: Lumea asta infinită/O priveşti, o simţi, o crezi.../Puţini ştiu că o sărută/Focuri mari peste zăpezi.; Care sunt aceste focuri/Ce ţin viaţa pe pământ?/OAMENII acestor locuri/Şi CREDINŢA lor de sfânt!; Focuri, focuri ce topesc/Nămeţii pân-la pârleaz,/Cu-al lor har dumnezeiesc,/Ard prin veacuri până azi… (pg. 124, fragment din poezia cu acelaşi nume ca a volumului publicat online la “Semănătorul” luna aceasta: “Focuri peste zăpezi”)
O altă piesă de mare calibru a culturii gorjene care a călcat pragul redacţiei “Semănătorul” a fost profesorul universitar Moise Bojincă, rector al Universitatii "Constantin Brancusi" din Târgu Jiu şi preşedinte al Fundaţiei Culturale "Casa Brâncuşi - Hobiţa". Cunoaşteam pe Domnia Sa doar din ziare şi era prima dată când stăteam de vorbă la aceiaşi masă. Şi au fost necesare doar câteva minute pentru a-mi da seama, că departe de acele funcţii publice importante pe care le deţine, aveam în faţă un erudit de excepţie cu care am cutreierat, timp de câteva ore, istoria, cultura şi tradiţiile  neamului nostru românesc, uitând de bucatele alese din faţa noastră, uitând practic de tema îniţială stabilită. Se aşezase - parcă pus de Dumnezeu - marele Brâncuşi asupra noastră şi ne purta cu el într-un pelerinaj ireal dar de mare simţire spirituală, de la Hobiţa peste Dealul Manilor, coborând pe lângă Biserica “Buna Vestire” în Valea Sfântă a Tismanei. Aşa ne-am cunoscut iar spiritul lui Brâncuşi ne-a declarat camarazi întru pătimirea noastră comună şi dragostea pentru aceste meleaguri, leagănul Basarabilor, voievozi ce şi-au potolit setea din izvoarele sfinte ale mânăstirii Tismana dând viaţă, putere şi mărire întemeietorilor Ţării Româneşti. 
  Cu talentul cunoscutului artist plastic gorjean Grigore Haidău aţi făcut cunoştinţă în numărul precedent al revistei. A fost o revelaţie pentru mulţi iar redactorul nostru pentru rubrica permanentă «ÎN NUMELE SPERANŢEI», distinsul doctor în filologie prof. univ. Alexandru Melian a avut cele mai înalte aprecieri faţă de grafica numărului anterior. Desenele d-lui profesor Grigore Haidău au adus culoare şi prospeţime revistei “Sămănătorul” şi nu putem decât să ne bucurăm că începând cu numărul următor vom avea încă o rubrică permanentă: “Caricatura lunii”.
Slavă domnului e plin de caricaturi care conduc ţara, are d-l profesor material bogat de pus pe şevalet! L-aşteptăm deci cu drag în echipa noastră şi cu siguranţă că va veni cu dăruire!
Dl Melian  spunea:    
Pretuire şi mulţumire pentru străduinţele şi îndrăzneala făptuitoare de care daţi dovadă, în conditiile vitrege ale unei societaţi infirmizate nu numai social şi politic, dar şi cultural, moral,... uman în general. Vă doresc din toata inima să reuşiţi şi vă sunt alături cu toate puterile mele, aşa modeste cum sunt. Sper ca revista noastră şi afinele ei sa devină mai cunoscute, mai bune, mai incitante la dialog, să nu mai avem sentimentul, în orice caz eu, că vorbele, gândurile, dăruirile noastre se risipesc în pustiu...


Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru revista Semănătorul Tismana