PREFAŢA EDITORULUI
Apărut în anul 2012 la „Editura Semănătorul online” ca un volum inedit,
eseul „Cartea fiinţei uitate” scris
de Elena Toma vede - după câţiva ani - lumina tiparului anul acesta sub sigla
editurii „Semănătorul” şi aduce un nou şi aşteptat eveniment de debut literar.
Ineditul constă în faptul că – aşa cum spune autoarea - lucrarea „nu este un argument ştiinţific sau documentaristic” ci o tema general-umană
tratată psihologic : „încerc să clarific
originile istorice ale religiei şi cauzele sau interesele comunităţilor sociale care au generat-o.”
Puţine lucrări din România au abordat tema religiei de o
altă manieră decât cea… religioasă. De pildă, cum ar fi cea psihologică sau
filosofică. De la Anton Dumitriu[1], licenţiat
în matematici în 1929 şi în filosofie şi în 1938 când îşi susţine doctoratul cu
teza „Bazele filosofice ale ştiinţei”, atât clericii cât şi istoricii, au tras
– cum se spune - fiecare „turta pe spuza lor”. Pentru că este evident că între
ei nu există abordări comune, intersecţiile interpretărilor lor de fapte, nu
reprezintă decât o mulţime vidă.
In articolul meu „Ghiveciul Einstein:
ştiinţă, creaţie, haos” spuneam: „Ştiinţa ajunge la apogeul ei de-abia
atunci când se matematizează, când formează un sistem perfect coerent, raţional
constituit. Religia reprezintă şi ea un sistem axiomatic coerent de idei prin
Biblie, unde există principii care au consecinţe. Şi in permanenţă, consecinţele se articulează mereu cu
principiul iniţial, în mod perfect.
Spre deosebire însă de scopul cercetării ştiinţifice, scopul bibliei este
etic si religios. Un punct de pornire necesar pentru orice examinare a ei, este
Evrei 11.3: "Prin credinţă pricepem că
lumea a fost făcută prin cuvântul lui Dumnezeu". Aceasta înseamnă
că cele ce spune biblia despre creaţie este bazat pe revelaţia divină şi
trebuie înţeles numai din punctul de vedere al credinţei. Acesta este aspectul
care face o distincţie netă între abordarea biblică şi cea ştiinţifică.
Nu se pot face deci, corelaţii între abordarea ştiinţifică şi cea din punct
de vedere religios. Punctul de vedere ştiinţific este „lumesc” iar cel religios
afirmă faptul că Dumnezeu a creat totul şi le stăpâneşte pe toate. Pe acest
temei, este dezvoltat marele univers spiritual al religiei. Luând în
considerare această ipoteză în ştiinţă, nu poţi explica nimic. Cu toate acestea, cu ajutorul religiei se pot explica
toate extrem de clar şi simplu. Cu o condiţie: nici un principiu religios nu
poate fi introdus în ştiinţă, precum nici o axiomă ştiinţifică nu poate fi
introdusă în Biblie. Acest din urmă caz este ceea ce se cheamă azi pompos
„creaţionism ştiinţific” cu o consecinţă finală fatală:„distrugerea
principiilor biblice, distrugerea religiei!”. Autoarea are marele merit de a nu
intra nechemată nici în casa ştiinţei nici în templul religiei.
Elena Toma priveşte din altă perspectivă şi faptele şi pe Dumnezeu „ca
Ideal Moral Absolut”.
Iată un paragraf edificator:
„Numai la nivelul unei
comunităţi sociale adepţii majoritari ai unei religii neagă în faţa dumnezeului
lor că minoritarii altor religii nu pot fi consideraţi membri comunitari
legitimi. Evreii, influenţaţi de conducătorul religios Caiafa erau contra
urmaşilor lui David. Biserica prin farisei se considera singura putere rămasă să
decidă destinul poporului evreu în faţa suzeranităţii romane. Mesajul lui Iisus
ce propovăduia mântuirea prin sacrificiu era de neacceptat pentru evreii ce-şi
doreau un erou eliberator de sub ocupaţia romană.”
Şi încă,
„La început poporul l-a
urmat pe Iisus pentru minunile sale, apoi l-a părăsit pentru că nu lupta contra
romanilor. Iisus lupta împotriva unui rău universal şi nu se făcea părtaşul
vreunei puteri terestre vremelnice. Miracolul învierii din morţi a lui Iisus a
fost replica prin care Dumnezeu ca Ideal Moral Absolut a combătut divinităţile
ca emanaţie a intereselor tribale.”
Un documentar TV de la „Naţional Geografic”
în zilele Paştelui ortodox 2013 se înscria
exact pe acelaşi coordonate pe care autoarea Elena Toma le intuise cu
mult înainte de a publica online această carte în iunie 2012. Iată deci o
confirmare importantă pentru o lucrare nepretenţioasă, care foloseşte termeni
specifici şi chiar personali. Autoarea, bine inspirată, adăugă un glosar la
final şi note de subsol. Acestea fiind zise, vă asigur că aveţi sub sigla
editurii noastre o carte care merită pe deplin să fie citită.
Nicolae N. Tomoniu, director
editura „Semănătorul”
Nota red. Cartea Elena Toma "Cartea fiinţei iertate" va fi lansată la primăria sectorului 2, Bucureşti, marţi, 30 iulie 2013, orele 17.00, în cadrul evenimentului cultural "COLOCVIILE DE MARŢI - Ştefan cel Mare şi Sfânt, punte între Orient şi Occident". Evenimentul va avea loc la Centrul socio-cultural „Jean Louis Calderon”, Str. J.L. Calderon nr.39, tel. 0213156670 (Parcarea în curtea primăriei)
[1] A fost membru al Academiei Mediteranea
del Dialogo din Roma, al Academiei Marchese din Ancona şi al Centrului superior
de Logică şi ştiinţă comparată, a fost profesor onorific la Facultatea liberă
de filosofie comparată din Paris şi la Institutul superior de ştiinţe umane din
Urbino şi a obţinut în ţară mai multe premii ale Academiei Române.
