„Canada, o
ţară păduroasă și
placidă!”
 |
| Blocuri în Toronto |
Călător în altă
lume
(Spicuiri importante pentru
acele vremuri)
III
SOSIREA LUI SANTA CLAUS
(Văzut de un oltean)
15 decembrie 1996 a fost stabilită ziua de
întâmpinarea lui Moș Crăciun. Pentru
acest eveniment, sufletește ne-am
pregătit de câteva zile. Bucuria și curiozitatea
ne cuprinde deopotrivă pe toți din casă.
Oare, cum o fi!?...(*
*)Este un moment
care marchează începerea pregătirilor în vederea marii sărbători, Crăciunul, de
altfel cel mai important eveniment religios ce se ține simultan de toate cultele creștine. În malluri se montează imensul brad unde copiii
fac poze cu Moșul, în case se
instalează brăduțul. Bungalourile
din cartier, ca și brazii din
curții, sunt ornați cu ghirlande de zeci de becuri normale de 20-40w
agățate în exterior pe la ștreașini, pe
verande, și pe crengile
rășinoaselor îndoite sub greutatea zăpezii
care, anume pentru frumusețe se feresc să
nu se scuture. În zilele cu cer senin ce precede această sărbătoare,
ore în șir zboară la
joasă înălțime și cu viteză redusă, câte un avion ușor ce are agățat în spatele
său o imensa pancartă, o pânză pe care este scris cu litere imense ca să se
vadă de toți locuitorii
orașului/sector, locul și ora de desfășurare a mărețului eveniment.
N.B. În Toronto
primirea lui Santa Claus se organizează sectorial, uneori chiar și în zile diferite.
În aceste condiții, de așteptare și emoții, am participat la întâmpinarea lui Santa Claus (Moș Crăciun), activitate pregătită și ținută cu mare
fast an de an, pe o stradă anume din
Down Town (centru orașului Toronto).
Nu locuiam acolo, dar am fost invitați la niște prieteni români veniți în Canada mai
înainte, zicând ei „că-i cea mai frumoasă.” Și așa fost! Desăvârșită și uimitoare pentru noi, prin amploare și participare. Zecile de echipe și formații de muzică
instrumentale, fanfare, care alegorice și trupele de dansatori,
erau primite în aplauzele mulțimii adunată și extaziată de eveniment. Timp de mai bine de 50 minute
au defilat prin fața noastră,
precedândul pe Moș Crăciun. Mai ceva ca la 23 august, cândva… pe la noi!
Îmbrăcat în mantia lui roșie ca macul vara în livezi, urcat în sania amplasată pe o
platformă la care erau „înhămați” opt perechi de reni, trona El, Moșul, cu plete și barbă albe urând prin portavoce lumii îngrămădite pe
trotuare ca să-l admire: „Merry Christmas” …, adică un Crăciun Fericit,. Odată
cu el se auzea și se amplifica de locul
de unde noi admiram spectacolul, un vuiet provocat de un vacarm de urale
ale publicului spectator, tineri și maturi, părinți cu copii mici urcați pe umeri taților și cu obrajii
îmbujorați de gerul tăios, extaziați de grandoarea momentului. Fără să realizez, m-am integrat
în bucuria străzii, uitând de frigul la care am fost supus, care parcă din
respect, și el, în această zi de sărbătoare a fost mai „indulgent”.
Imensa coloană a fost încheiată de coloana zecilor de mașini ale salvării și poliției de ordine. De-a lungul străzii, pe trotuare și în intrânduri, grătarele și sticlele cu
băuturi îmbiau la un dinner (cină) pe măsură. Nimeni nu mai ținea post. Dar dacă nu doreai carne, în cazane mari cu
apă fierbinte se găseau porumbi fierți, care m-au
mirat și m-au făcut să mă întrebam naiv: …De unde acum?
Pe la orele nouă ale serii, după ce am
parcurs la întoarcere vreo 20 de km., am ajuns în apartamentul nostru cald și primitor din blocul Ten, Raddington Avenuie(* și ne-am înviorat cu câte o gură de Votcă așezați la masa cu
produse adecvate și din belșug. Palinca mea, distilată cu atâta migală din prunele
D’Arjan de la Mușetești, pierise încă de la Otopeni, fiind băută în România de
vameșii care au știut cum s-o
sustragă la urcarea bagajelor în avion.
 |
| Apartamente cu reducere la Toronto |
*)
…Blocul Ten din Ruddington Avenue, a fost construit cu vreo 30-40 de
ani mai în urmă, adică prin anii 60 ai Secolului XX când a avut loc o extindere
substanțială spre nord
a orașului. Se observă ușor trecerea timpului peste el, dar comparat cu cele
construite în ţară, constați că ale
noastre prin construcție sunt
deplorabile. Cucerit de cele ce văd mereu altceva, îmi stăruie în minte,
mizeria și dezordinea în
locul de unde am venit și simt nevoia
unor comparații între cele două
lumi.
În jurul construcției s-a realizat un parc cu gazon compact cum este
mușchiul din pădure pe care s-au plantat
arțari, mesteceni și acei duglași, (brazi canadieni). Blocul arăta ca răsărit într-o pădure tânără. Este
retras în interior față de stradă cu
câțiva zeci de metri, pentru a face loc,
în fața lui, a unui minuscul loc de parcare
pentru oaspeții veniți în vizită, care ocupă locul gratuit dar pe timp
limitat și nu mai târziu
de ora 9 PM. Stradă liniștită și circulată numai de rezidenții cartierului. Față de bulevardul Bayview, orientat de la nord la sud
cu care se mărginește, clădirea
este suficient de îndepărtată pentru a nu fi poluată fonic și de gazele eșapate de miile
de mașini în perpetua lor mișcare.
Continuând descrierea exterioară, trebuie
precizat că în spatele clădirii, nevăzut din stradă, dispune de un teren,
betonat și marcat cu un
număr impresionant de locuri de parcare, numerotate, și care sunt atribuite locatarilor, toți chiriași sau
proprietari. Mașina/mașinile ți le poți parca pe aceste locuri sau în garajul din
subsolul blocului unde mai sunt câte două locuri pentru fiecare apartament.
Numai pe locul atribuit ție, îți parchezi mașina și nu oricum, ci perfect încadrată în spațiul respectiv, delimitat! Nici tehnica militară de
luptă din remizele Armatei române, știută de mine,
nu era așa de perfect
aliniată, ca mașinile din acest
garaj.
Accesul
în garaj, prin interior, se face direct din bloc, coborând cu liftul
până în subsol și este înlesnit
de o cartelă magnetică, cu care deschizi și ușa de intrare în locul de parcare. Rampa de intrare/ieșire din garaj , este scurtă și destul de înclinată. Pe timp de iarnă este
încălzită non-stop. Astfel formarea
poleiului pe ea în timpul lungilor ierni canadiene este exclusă.
Blocul este
prevăzut, ca toate de altfel, cu centrală proprie de încălzire în
sezonul rece și de aer condiționat pe timp călduros. Piscina, amplasată limitrof localului exterior de
parcare se folosește doar pe timp
de vară. Blocurile construite după 1975, fără excepție, au piscină interioară folosibilă tot timpul
anului. „Ce huzur dom’le, să dispui de ditamai ștrandul chiar la parterul blocului și să te scalzi de câte ori îți vine ție chef, ziua
sau noaptea!”
Aranjarea
apartamentelor pe nivel este lineară, pe un culoar lung și, sunt așezate pe
dreapta și pe stânga
acestuia. Ce avantaj reprezintă acesta? O să-mi dați dreptate!... Până la vederea acestui mod de
dispunere, eu nu l-am realizat.
La mijlocul blocului se găsește ușa de acces și holul de intrare, un fel de foaier, prevăzut cu o
superbă jardinieră și fotolii pe
care te poți odihnii, dacă
ai nevoie. Aici este locul de unde poți folosi -
pentru a urca la etajul dorit - două lifturi cu dimensiuni care pot transporta
fiecare până la zece persoane de-odată. Pe jos, dacă vrei, poți urca și coborî numai
pe la capetele blocului unde sunt scările de incendiu. Pentru intrare pe aceste
scări trebuie să ai cartelă de acces. Lifturile sunt silențioase de parcă n-ar funcționa și sunt
prevăzute în ele cu camere video, pentru a fi supravegheat spațiul permanent. De la parter și din camera administratorului poți vedea la ce etaj se află lifturile, cine este în
ele și ce fac, dacă fac ceva. Violența în asemenea loc devine imposibilă ca să nu fie remarcată.
Înregistarea realizată de camerele video se conservă pe timp de 72 ore.
Pavimentul culoarelor este acoperit cu mochetă destul de groasă ca
să preia orice zgomot al pașilor, lucru
ce-i asigură o silențiozitate
desăvârșită la mișcările inerente ale celor care circulă spre lifturi
sau firidele de acces la gheenele de preluat deșeurile menajere. Pereții, sunt și ei capitonați mărind liniștea la
maximum. Nu mi-a venit să cred că nu aud
locatarii urcând, mergând cu tropote sau hâșcăind lucrurile prin casă! Doar dimineața, între orele zece și unsprezece auzeam
un zumzet monoton provocat de un aspirator, pe cât de imens pe atât de
silențios, care sub mâinile îngrijitorului,
lua la puricat de praf, centimetru cu centimetru, mocheta holului permanent
îngrijită, asigurând menținerea unei
curățenii perfecte. În acest bloc, am locuit
în două rânduri a câte șase luni, în
doi ani consecutivi și m-am șimțit excelent.
Liniștea de aici te copleșește, mai ales
când iei prima oară contact cu așa ceva, față de vibrațiile și zgomotele de
tot felul din blocurile în care locuim, în țara noastră numită… România.
Casele din
cartier au fost construite în aceiași perioadă, dar
nu seamănă între ele. Mai întâi s-au trasat străzile, s-au realizat rețelele de apă, canal, gaze, telefonie și electricitate, s-au marcat trotuarele s-au
betonat și asfaltat.
Apoi au început construcțiile de locuințe și obiectivele
sociale prevăzute. Nu lipsesc utilitățile, locurile
de joacă pentru copii, dotate cu cele mai sofisticate tobogane, leagăne, piste
de alergare, platforme cu nisip, panouri de cățărare, cum la noi numai în cazărmi mai sunt.
Pentru a nu se distruge copacii viguroși a căror viață poate ajunge
la sute de ani, nu s-a făcut economie de curbe în trasarea străzilor
interioare. Habitatul este la umbra și protecția zonei vezi. Dacă este necesar, devenind
periculos, să tai copacul din propriați curte,
trebuie, mai întâi, să obți aprobarea de
la primărie, care are obligația de a face urgent verificarea, tăierea și scoaterea lemnului, dându-i întrebuințarea cuvenită. Ești proprietarul terenului, dar nu și al copacilor de pe el indiferent de esența lor. Pe terenurile acoperite cu gazon, perenul
gazon canadian…, nu dai de nici o groapă.
Înainte de însămânțare totul a fost
nivelat și tasat. Iarba,
care pe timp de vară se udă și se tunde ori de câte ori este nevoie, încântă
ochiul, inima și sufletul.
Periodic i se fac operațiuni de
fertilizare și culmea!.. și de erbicidare împotriva buruienilor, păpădie,
pălămidă, trifoi și altele,
care-l pot sufoca.
În anii
următori, când am revenit în Canada, am avut posibilitatea să observ calitatea
gazonului, activitatea de întreținere prin
adausuri de îngrășământ și erbicide,
tunderea periodică cu ajutorul unor mașini speciale, nedeținute pe atunci
în România nici de marile stadioane unde ar fi absolut necesare. Acolo,
călcarea gazonului, nu numai că nu-i oprită, este chiar recomandată…
(va urma)
