Faceți căutări pe acest blog

vineri, 15 noiembrie 2013

Alexandru Melian - CIRCARUL SI MASCARICIUL IN ARENA PUBLICA



Alexandru Melian
doctor în filologie

CIRCARUL  SI MASCARICIUL IN ARENA PUBLICA
MOTTO : Când viaţa politică devine circăraie iar politicienii nişte circari, cetăţeanul rămâne spectator sau devine el însuşi circar.

De o bună bucată de timp, în mod deosebit de când pe fotoliul prezidențial  s-a instalat T. Băsescu, arena noastră publică  este tot mai procopsită în circari și măscărici și tot mai săracă în oameni politici și conducători. Trebuie precizat, de la început, că omul politic nu trebuie să fie neapărat conducător, așa după cum conducătorul poate foarte bine să nu fie om politic.
            Pentru a nu ne situa într-un orizont ambiguu, se cuvine, înainte de orice, să precizăm cuprinsurile semantice pe care le avem în vedere,  pentru cele două cuvinte . Conform dicționarului, cuvântul circar are un sens propriu (persoană care activează într-un circ) și mai multe sensuri pejorative (hoț, prost, persoană neserioasă) . Tocmai aceste ultime sensuri sunt luate în considerație în articolul de față. Si aceasta pentru că dimensiunea pejorativă  a căpătat, în anii de după Revoluție, și mai ales în ultimii ani, nu doar un fel de caleidoscopie, generată în mod nemijlocit de realiate, ci mai ales o întruchipare alarmantă, din ce în ce mai frecventă. S-a impus, de altfel, și un derivat, relativ  nou: cuvântul circăraie. Avem circăraia din spațiul masmedia, circăraia din lumea sportului și mai ales circăraia politică. Oricăruia dintre noi  îi este ușor să găsească exemple ilustrative în toate zonele amintite. Eu voi semnala doar câteva din cele pe care le socotesc foarte reprezentative.
Deși masmedia are, în esența ei, ceva ludic, o rudenie de gradul unu cu ideea de spectacol,în general, si cu aceea de circ, în special, derapajele sunt multiple și pe numeroase planuri. Si aceasta pentru că, în grădina multor televiziuni, plantele aducătoare de rating sunt mărăcinii batjocurii, mătrăguna defăimării și vegetația destrăbălării.  Iar grădinarii acestora - fascinați de putreziciune – fac de obicei alergie la suculența fructelor, la parfumul florilor și la plivitul buruienilor. Tocmai într-un asemenea cadru și pe baza unei asemenea mentalități, a apărut explozia circarilor și circăraia ca emblemă televizuală. Dacă ne referim, de pildă, la emisiunea nocturnă a lui Mircea Badea, impresia de circar al tele-vedetei și de circăraie a celor mai multe din emisiunile lui se impune ca dominantă a percepției. Deși, de multe ori, diagnosticele și analizele sale asupra vieții sociale, politice,culturale, sunt pertinente, sunt convingătoare, felul în care ele sunt vehiculate, prin intermediul limbajului, al gesticulației sau al mimicii, compromit fondul, prin înnămolirea formei. 
Mircea Badea
doctor în "circăraie"
Stăpânit de complexe, cu o probabil ratată aspirație de a deveni actor, ceea ce l-a plonjat în cabotinism, lipsit de educație și modelat de gustul foarte prizat, în aceste vremuri, față de vulgaritate, înjurătură și dispreț, - dispreț față de tot ce nu e Mircea Badea, cel fără de țară, fără tablă de valori și câteodată chiar fără el îsuși - acesta , simțindu-se proprietarul absolut al emisiunii ce i-a fost dată pe mână, o transformă, nu într-o emisiune pamflet, - oricând interesantă si rodnică prin  efectele ei caustice -  ci în propriul spectacol de circ, cu giumbușlucuri și glumițe, adesea nesărate, cu prezențele zoologico- anatomice care să-i fortifice violențele de limbaj, cu repertoriul de măscărici mereu gata să-i facă plăcere regelui sau măcar propriului orgoliu de cavaler al batjocurii. Din fericire, pentru a te proteja de circarii și circăraia din masmedia, există o soluție imbatabilă: schimbi canalul sau închizi televizorul.
Dar ce te faci în lumea sportivă, - mai ales în domeniul fotbalului - unde nu poți închide stadioanele ori sălile de sport ?  Acolo  unde circarii îmbogățiți după Revoluție, - numai ei știu cum, sau poate nu chiar numai ei – au cumpărat cluburi, au făcut negustorie umană cu jucători, înscriindu-se în spiritul financiar și de mercenariat al fotbalului mondial, sau au pus mâna pe pârghiile de conducere pe care le stăpânesc în stil aproape mafiot ?  Ce te faci acolo unde toată această implicare a foștilor bișnițari din vremea lui Ceaușescu, a foștilor milițieni, ciobani, ospătari sau activiști a avut și are ca obiectiv, nu dezvoltarea și înflorirea fotbalului românesc,  pe măsura talentelor pe care întotdeauna le-a născut acest popor , ci înflorirea și dezvoltarea propriilor afaceri ? Si nici măcar aceasta în primul rând. Obiectivul lor, poate cel mai important, a fost acela de a accede la mijloacele de comunicare moderne, care să le vindece orgoliul de neica nimeni, setea de-a ajunge în lumina reflectoarelor, de a pătrunde în avanscena publică și de a invada ecranele de televizor, acolo unde nimicnicia lor reală nu le-ar fi permis să ajungă niciodată . Figuri tipice de ariviști fără scrupule, modelați de școala străzii și a mahalalei să disprețuiască legea, decența și bunul simț, sau plămădiți în malaxoarele nomenclaturii comuniste întru ticăloșii, pavoazate ipocrit în faceri de bine, toți acești invadatori în lumea sportului au adus cu ei microbi și viruși de toate felurile. Barbugii, pokeriștii și tablagii înrăiți, au transformat lumea fotbalului, într-un soi de cazinou sordid, unde la loc de cinste este bafta și trișeria. De aceea rezultatele sportive nu sunt consecința profesionalismului, a pregătirii istovitoare, a dăruirii și devotamentului fața de club, de suporteri, de țară, așa cum se întâmplă, de exemplu, cu gimnastica feminină românească. Nu, ele sunt fructele zarului imprevizibil sau ale matrapazlâcurilor de culise. Fructe de obicei pline de viermi, când nu sunt de-a dreptul otrăvitoare. Atât la cluburi, cât și la națională.  Iar când eșecurile, - mai harnice decât victoriile – pun în primejdie, nu atât prestigiul, cât interesele, soarta personală  a vinovaților, spiritul circar intră în scenă. Vinovați sunt arbitrii, terenul, ghinionul, adversarii... Oricine, în afara de vinovații  adevărați.  Iar când aceștia sunt apucați  și de de un fel de filozofie de baltă,  hrănită  la cantina fatalismului  de trei parale, reacția lor devine de-a dreptul ridicolă. Cu aroganță de Gâgă revoluționar, ei află adevărata cauză a eșecurilor personale în trăsăturile negative ale neamului românesc ....Să ne amintim de antrenorul submediocru, - ajuns la echipa națională doar fiindcă era odrasla marelui om de fotbal, Mircea Lucescu - care explica insuccesele reprezentativei românești,  păstorite de el, nu prin incompetența lui și prin slăbiciunile jucătorilor, prost selecționați și pros antrenați, ci  prin carențele tipologice ale poporului român. Dar nici nu este nevoie să mergem peste ani. Nu mai departe decât săptămâna trecută, antrenorul echipei  Pandurii, - după eșecul din Europa ligue  - explica doctoral  înfrângerea:  „...suntem indisciplinați ca nație” .  Că dl. profesor de matematică, Cristi Pustai, n-are bunul simț și decența de a evita proba de incompetență în probleme de sociologie și etnologie, nu mai surprinde într-o lume unde toată lumea se pricepe la toate, dar să ignori că peste jumătate din echipa ta e formată din străini, - deci din mercenari care n-au nimic a face cu proclamata indisciplină a nației românești  -  și mai ales, să ignori că rezultatele strălucite din sportul românesc, și chiar din fotbal, n-au căzut din cer, ci au fost realizate de fii aceleiași nații, care-i fac să strâmbe din nas pe alde Răzvan Lucescu sau Cristi Pustai, este nu doar semn de ignoranță, ci mai ales probă de deficit moral și de inteligență. E adevărat, antrenorul  echipei din Târgu Jiu este departe de galeria impostorilor și a circarilor din fotbalul românesc. Adică a acelora pentru care forma de manifestare predilectă  este circăraia. Circăraia agresivă, model Mihai Stoica sau Giovani Becali, circăraia șmecherească cu iz mafiot, model  Mitică Dragomir, sau circăraia megalomană, model Gigi Becali.
Fără nici o îndoială, prototipul acestei lumi îl reprezintă, Gigi Becali. Chiar dacă în fauna celor care circăresc fotbalul românesc se află indivizi inferiori lui din multe puncte de vedere. Fără nici o îndoială, de asemenea, rolul masmediei în confecţionarea acestui portret de  circar vedetă este fundamental (ca și în cazul tuturor celorlalți). Am putea spune chiar ca el este o victimă acesteia. Cum obsesia ratingului a generat, mai pretutindeni, goana după subiectele de scandal , biografia, viața, comportamentul lui Gigi Becali , a devenit o mină de aur. O mină pe care masmedia nu s-a mulțumit doar s-o filmeze, ci a facut toate eforturile s-o exploateze, mizând mereu pe naivitatea, incultura și megalomania fostului cioban. A celui care, lăfăindu-se pe tronul aurit al palatului, - metamorfoză de basm a stânii sale strămoșești - și-a pierdut orice simț al realităților, socotindu-se un fel de cel mai prețios dintre pământenii plaiului românesc.  Prețios, puternic și invulnerabil. A fost ispitit să cumpere cea mai valoroasă echipă de fotbal, - deși n-avea nici o competență în domeniu – a fost impins în politică unde avea chiar mai puțină pricepere decât în fotbal, a candidat la președinția României, stimulat de tupeul câștigător al marinarului de pomină (cu care avea să și chefuiască mai târziu);  iar când încercările politice personale au eșuat, circarii din diverse partide, mișunând pe aceleași ecrane hulpave de scandal, i-au dat o mână de ajutor ,- dincolo de orice principii politice ori morale – să se cocoațe pe scena consacrată a circului de mascaradă. 
Gigi Becali
doctor în "circ mioritic"
Președintele  PNL, de pildă, care mai e și președinte al Senatului, a socotit că pentru forța și prestigiul partidului întemeiat de Brătieni, racolarea „marelui ” Gigi Becali este un succes epocal, așa cum un alt circar politic și cultural, păstorindu-și ca un mic tiran partidul, a socotit că este un gest de mare onoare pentru România ca proaspătul pușcăriaș, - zornăindu-și cu mândrie cătușele în  fata camerelor – să devină deputat în Parlamentul european. Că la scurtă vreme a fost exclus din partidul în care nu trebuia primit niciodată, că la Uniunea Europeană s-a făcut și ne-a făcut de râs ( ca și o altă podoabă, trimisă acolo fiindcă e progenitura președintelui tării)  nu e întru nimic surprinzător. Nici pentru Becali, nici pentru promotorii lui ad-hoc. Cum nu este surprinzător nici faptul că acest personaj a ajuns astăzi acolo unde merita, pentru infracțiunile nepedepsite, comise ani de-a rândul. Nu doar că nu e surprinzător, dar aș spune că e benefic. E benefic pentru societatea românească, reconfortată să vadă că și un fost prim ministru e trimis la închisoare, atunci când încalcă legea, așa cum și un fost deputat în Parlamentul european, plin de bani, de avere și de relații, e trimis la pușcărie atunci când, crezând că e deasupra legii, își permite s-o încalce cu toată seninătatea. E  benefic  chiar și pentru cei care trăiesc o asemenea experiență dură și umilitoare. E  beneficiul învățăturii de minte , cu valoarea ei de bun sfetnic pentru viitor.  Desigur, viața ne arată că  învățătura de minte este benefică doar dacă ai tăria și mintea să-ți asumi, - onest și cu luciditate -  faptele pentru care suferi. Altfel, faci ca Adrian Năstase, care nu încetează să se considere victimă politică, deși justiția a dovedit că el e infractor politic și nu numai.  Drept urmare, cu aceeași aroganță, care l-a deservit de atâtea ori, cu o indecență  întristătoare la un om  de cultură  de calitatea lui, fostul prim-ministru se etalează zâmbitor  peste tot unde este invitat sau se invită, fie că este vorba de reuniunile partidului din care chipurile a fost exclus, de simpozioanele ministerului de externe, pe care cândva l-a păstorit și, bineînțeles, de toate ecranele care nu pot pierde ocazia de-a imortaliza alături de Becali, Mitică Dragomir  sau Marian Vanghelie, figurile pitorești  ale vieții publice românești.
Mitică Dragomir
Miliţianul tras pe dreapta
Ceea ce este întristător și pilduitor, în același timp, este că asemenea comportamente maladive și iresponsabile, - pe lângă răul concret pe care l-au produs - au făcut și fac țăndări puținul credit pe care lumea politică îl mai are sau ar mai trebui să-l mai aibă. De altfel, nu e lipsit de interes să observăm că atragerea în arena politică a circarilor din fotbal, chiar dacă efemeră ( vezi Gigi Becali, Mitică Dragomir, Gheorghe Stefan „Pinalti” etc) a avut ca efect, printre altele, răspândirea aproape epidemică a gustului pentru circăraie în  spațiul politic. In vremea președinților Iliescu și Constantinescu, - fără a ignora erorile, actele de incompetență și iresponsabilitate , rătăcirile de toate felurile – viața politică a cunoscut doar episodic, circarul și circăraia, doar pe la începuturi, în activitatea și hărmălaia din CPUN. Lumea poltică avea o anume sobrietate iar politicienii, indiferent pe ce baricadă se aflau, încercau să-și apere ideile și obiectivele cu seriozitatea  si combativitatea unor căutători de partizani, nu cu giumbușlucurile de circari bășcălioși, în căutare de aplauze hă-hăite. Odată cu apariția căpitanului de navă în fruntea țării și cu penetrarea în lumea politică a circarilor din lumea fotbalului, arena politică s-a transformat în circăraie și mulți dintre oamenii politici în circari ori chiar măscărici. Consecințele se văd la tot pasul. Dacă e să ne referim doar la exemplul Gigi Becali, e suficient să evocăm urmările comportamentului circar  pentru blazonul, viața internă și performanțele echipei Steaua. Imixtiunile umilitoare în activitatea specifică a antrenorilor și schimbarea lor precum ciorapii care încep să miroase, bălăcăreala publică a jucătorilor, când geniali, când neisprăviți, - după umorile patronului  și dinamica rezultatelor – , confruntările ridicole și contraproductive cu suporterii, etalarea teancurilor de bani care-i burdușeau buzunarele, ca gest fudul de promisiune transparentă pentru jucători, - tratați ca un fel de iobagi moderni – sau de promisiune codificată înspre adversari, arbitri, ziariști, - tratați și ei pe principiul, orice se poate cumpăra, ( celălalt circar emblematic al fotbalului românesc, Mitică Dragomir, - nu întâmplător  poreclit Corleone – declara cu seninătate și mândrie, pe această temă : Fotbalul e cel mai curat dintre toate hoţiile care se fac în ţara asta”.), toate acestea au făcut ca prestigiul și potențialul echipei să fie afectate în mod grav, în pofida banilor investiți, dar și în numele banilor câștigați, în pofida jucătorilor și antrenorilor care s-au perindat pe acolo, și chiar în pofida dorinței lui arzătoare și de bună credință de a da Stelei aureola de odinioară, de echipă competitivă pe plan european.
 Cu ceste moravuri și năravuri din lumea fotbalului, el s-a prezentat în arena politică, unde a găsit repede mediul prielnic pentru vocația de circar și unde n-a ezitat să se manifeste, mai ales că s-a bucurat nu doar de toleranță, ci și de încurajări mai mult sau mai puțin ipocrite, dar aproape întotdeauna interesate. Perlele și reprezentațiile lui de circar, sunt, - „grație „ presei și televiziunilor – locuri comune în memoria colectivă.  Eu am să mă refer doar la un singur aspect, reprezentativ și definitoriu. Aproape analfabet din punct de vedere politic, - de fapt, nu numai politic – el reușește, grație banilor și tupeului, să devină deputat liberal în ultimul și de pomină Parlament. Si unde este repartizat domnul deputat să-și aducă prinosul de înțelepciune și competență ?  Nicăieri în altă parte decât la comisia juridică !!!  Vedeți dv., vizionarismul, principialitatea și spiritul înaltei răspunderi, care animă micuțul nostru Parlament, de aproape 500 de slujitori ai poporului  ??!!  Cel care avea câteva dosare de infracțiuni pe masa judecătorilor este pus să se ocupe de justiție, de legi, de apărarea drepturilor, libertăților și a legilor. Nici nu se putea o mănușă mai bună pentru lupul trimis cioban la stâna de oi.
Cum el n-avea competențe, ci doar apetențe, atunci când primarul din Sibiu afirmă, - în spiritul bunului simț elementar – că toți parlamentarii condamnați ar trebui eliminați din Parlament, marele jurist explodează de mânie justițiară, dând de la înălțimea fotoliului ocupat prin efracțiune, proba calităților și priceperilor sale: 
Doar o hotărâre judecătorească mă poate da afară din Parlament. Timp de patru ani de zile, mandatul meu va fi intact, nimeni nu se poate atinge de el. Poate Iohannis să dea ce legi vrea el, nu se aplică retroactiv. Nu scrie nicăieri în Constituţie că, dacă eşti condamnat, nu poţi fi ales”.
Că previziunea cu privire cu privire la cei patru ani de mandat rămâne sa-i mediteze din spatele gratiilor, necunoașterea constituției și mai ales convingerea că legile le poate da un individ, fie el Iohanes sau altcineva, indică nivelul competenței și capacitatea de a înțelege un lucru elementar ,de către un membru al Comisiei juridice a Parlamentului. De altfel, așa cum afirma la un moment dat că finul lui a băgat în Parlament un grup important de PPDD-iști pe care el îi va aduce, - așa ca pe o mică turmă de oi – în Partidul liberal, în această dispută, cel care avea să intre la pușcărie (spre onoarea tuturor promotorilor lui) se vede el însuși legislator , așa cum o făcea la Steaua  și declară că va da și el o lege contra primarului de la Sibiu, care să-i interzică acestuia, printre altele, primirea în Partidul liberal.
Circul îți poate stârni râsul, pentru că aceasta e una din rațiunile sale. Circăraia îți provoacă mai curând plânsul, pentru că aceasta e una din maladiile noastre .
(va urma)
                                     Alexandru  MELIAN