Faceți căutări pe acest blog

vineri, 8 noiembrie 2013

Iuliu Marius Morariu - Slujba Vecerniei




Frumusețea ortodoxiei, dincolo de adevărurile sale dogmatice și de profunzimea sa morală constă, după cum arată un mare liturgist contemporan, în bogăția cultului care îi caracterizează cea mai importantă parte a activității sale de ordin practic.[i] Acesta cuprinde înlăuntrul său tezaurul ortodoxiei, după cum frumos ține să accentueze acest lucru părintele Ene Braniște:
,, El constituie tezaurul cel mai de preț al Ortodoxiei și titlul ei de mândrie. De aceea este atât de prețuit și joacă un rol  de frunte în viața religioasă a creștinilor ortodocși”.[ii]
Între slujbele sale, cea mai importantă este, cu certitudine Liturghia[iii], care aduce credinciosul față în față cu Hristosul euharistic, oferindu-i posibilitatea împărtășirii cu El în chip deplin și real. Ea nu este însă singura slujbă și nu umbrește cu nimic importanța celorlalte serviciii religioase ale cultului, fie ele Taine sau simple ierurgii și rânduieli de cult. Așa se face că, asemenea ei, și Utreniei sau Vecerniei i se acordă aceeași importanță ca și Liturghiei, iar în privința frecvenței, se poate afirma același lucru.
În ceea ce o privește pe cea dintâi din cadrul celor două laude enumerate anterior, aceasta reprezintă o rânduială de cult deosebit de importantă, de o vechime considerabilă (cele mai vechi manuscrise datând din primele secole ale creștinismului), care dă tonul în începerea unei noi zile liturgice.[iv] Datorită frumuseții și complexității sale și a caracterului ei de tranziție de la o zi liturgică la alta, unii ea a fost definită de teologi mai vechi sau mai noi prin epitete precum ,,tinda pregustării eternității”[v] sau prin altele de acest fel.
Alături de partea fixă[vi] partea mobilă a sa, conferă dinamism rânduielii slujbei și o actualizează zilnic prin prezentarea anumitor învățături și fapte din viața Sfântului Prăznuit sau prin descrierea cadrului unui eveniment praznical de mare însemnătate.
Având în vedere importanța acestei laude bisericești, ne-am propus ca în paginile următoare să prezentăm principalele aspecte privitoare la acest subiect, arătând complexitatea sa liturgică și sesizând importanța ei în teologia liturgică ortodoxă.
Lucrarea va defini inițial termenul ce denumește tema noastră, accentuând multiplele sale valențe, după care va prezenta principalele elemente, va prezenta anumite momente speciale, exemplificând rolul lor și va arăta felul în care vecernia a fost receptată în teologia liturgică ortodoxă românească și contribuțiile acesteia la dezvolatrea ei (în principal prin compunerea de slujbe și rânduieli în cinstea unor Sfinți de proveniență autohtonă).

Citiţi mai departe studiul de religie aici:


[i] Alexandre Schmemann, Introducere în teologia liturgică,  traducere Vasile Bârzu, Editura Sophia, București, 20002, p. 48.
[ii]  Ene Braniște, Liturgica generală,  vol. 1, Ediția a II-a, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2002, p. 68.
[iii] Ioan Vasile Botiza,  Elemente de liturgică creștină orientală,  Editura Medicală universitară ,,Iuliu Hațieganu, Cluj-Napoca, 2005, p. 129.
[iv] Dumitru Megheșan, Vecernia – nostalgia grădinii – creație,  Edituura Bibliotecii Revistei Familia, Oradea, 1997, p. 9.
[v] Ibidem, p. 9.
[vi] Păstrată atât în anumite rugăciuni care se rostesc la fiecare vecernie, după cum se va vedea ulterior în cadrul lucrării, cât şi în anumite rugăciuni ale preotului. Cf. ***, Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000, pp. 10-16, 28-46, unde pe lângă îndrumările tipiconale sunt prezentate și rugăciunile pe care trebuie să le rostească preotul în anumite momente ale slujbei, precum și felul în care trebuie făcută această rostire.