Martie - aniversarea celor
trei mari români:
Radu Dumitrescu – Gyr,
Mircea Eliade, Nichita Stănescu
CEL MAI
CUNOSCUT ROMÂN ÎN
LUME,
APROAPE NECUNOSCUT
ACASĂ
Cum încă nu a apărut “obiceiul” recunoașterii
greșelilor istorice, se poate lesne vedea că cel mai cunoscut
om de cultură român azi în lume - Mircea Eliade - este deloc știut
în marea masă a poporului, puțin amintit in lumea școlii,
știut
într-un “anumit fel” în lumea intelectuală, pe alocuri tendențios
și
chiar intolerant, iar pentru mass media el încă nu există drept temă sau subiect de emisiune ori de
articol omagial. In anul 2007 s-au implinit 100 de ani de la nașterea acestui mare creator în lumea literelor,
moment care în țară,
de la “anul 2007 - anul Mircea Eliade”, Institutul Cultural Roman, condus de un
neromân, a coborât evenimentul la
“zilele Mircea Eliade”, în realitate fiind…nimic. (Doar un anonim
simpozion “particular”, într-un fel de concurs pe tema operei literare,
organizat la colegiul Hermes, - reamenajat peste școala primară de pe
strada Mântuleasa, unde a urmat savantul primele patru clase primare, -
eveniment pregătit de către “Asociația
Națională a Femeilor cu Diplomă Universitară”la inițiativa
și
cu sprijinul asociației culturale “Renașterea Neamului Românesc”).
Deși despre locul nașterii
s-a tot spus, (în București, la 13 martie 1907) și că a sfârșit
departe de casă, (la Chicago, în ziua de 22 aprilie 1986), activitatea și
opera puțintelului la trup Mircea Eliade, cunoscut în lume drept
eseist, filozof, gânditor și scriitor, a rămas cunoscut de doar câțiva și
apreciat doar de prieteni în țară.. El apare azi ca primul istoric elevat si complet a deslușirii
apariției și dezvoltării reli-giilor,dar si drept
scriitorul român care a dus la culme proza fantastică româneas-că, bazat pe
mituri locale, credințe populare asupra unor fenomene stranii și a
unor datini la români, prinse în forma vie a nuvelelor memorabile : “Șarpele”,
“Domni-șoara Cristina”, “La țigănci” dar mai ales în
capodopera scrierilor sale, romanul “Noapte de sinziene”. De cum a terminat
facultatea de filozofie din București, viața
sa a fost o veșnică mutare, de la un loc la altul al lumii. Ajutat enorm
de opera lui Nicolae Iorga, a lui
B.P.Hasdeu și a filozofului român Vasile Conta, care l-au cunoscut,
el este lansat, împreună cu evreul Mihail Sebastian,prietenul său, de către
profesorul lor Nae Ionescu. Afirmarea sa s-a facut în perioada marilor compe-tiții
culturale, a generației ”pusă cu burta pe carte”, unde, încă de la liceul
Spiru Haret are colegi de înalt talent ca Petre Viforeanu, Barbu Brezianu dar
mai ales vi-itorul mare filozof, “ganditorul
de la Păltiniș”, Constantin Noica. Acasă reusește
să se facă cunoscut la vârsta de 14 ani când, într-o revistă de popularizare a științei,
i se publică povestirea știintifică “Inamicul viermelui de mătase”. După ce aceiași
revistă ii publică și povestirea “Cum am găsit piatra filozofală”, îi oferă
apoi premiul întâi pentru lucrările sale deosebite. După un efort de 4 ani, termină romanul
autobiografic “Romanul adolescentului miop”, cu care debutează în proza adevărată, acesta
fiind primului său volium de piață.
După alți 3 ani, student fiind, publică partea doua a acestui
roman sub titlul “Gaudeamus”, aducând aici experi-ența
anilor de studenție. De remarcat că toate scrierile sale sunt analize pe
suflet ale celor trăite și aproape concomitent evocate, să nu se îndepărteze prea
mult de experiența lor “caldă”.
Prima ieșire din țară
o face în Italia, plecând la studii pentru lucrarea de diplomă cu tema luată
din Renașterea italiană. Aici îi cunoaște
pe Giovanni Papini și Vittorio
Macchiore, cu publicații de istorie a religiilor, temă care
începe să-l pasioneze. Ajutat de Nicolae Iorga,- atunci ministru al învățământului-
Mircea Eliade, pleacă, print- o bursă, în India. Aici un maharajah îi oferă o
altă bursă pentru patru ani și este preluat la Calcuta de către
marele filozof de acolo Dasgupta. (În casa acestuia o cunoaște
pe minunata fiică a acestuia, de care se îndrăgostește,
scriind, la intoar-cere, cel mai apreciat roman de dragoste al sau “Maitery”,
preluând numele fetei lui Dasgupta). Cu acest filozof, studiază limba sanscrită
și
yoga, strângând date pentru marele “Tratat de istorie a religiilor”, pe care-l
publică la Paris în 1949. In această perioadă istorică de mare înălțare
națională au trăit și au creat cei doi mari
români Radu Dumitrescu-Gyr si Mircea Eliade, fiecare însă cu un destin diferen-tiat. Primul a rămas în țară
, suferind cumplit intregul chin experimential al impu-nerii cu forța
oarbă a comunismului, opera primului fiind doar una a suferințelor
din închisoare, celălat însă reușeșete
să ramân afară, în lumea liberă, unde și-a pus în valoare marele talent de observator și
de creator original în știință,
filozofie și literatură, motiv pentru care a fost chemat să lucreze
în diplomație. Condițiile de aici i-au permis lucru fără
oprire, care s-a încheiat la Chicago, unde 29 de ani a oficiat ca profesor de
istoria religiilor la universitatea Yoiola de aici, în sala și
la catedra care-i poart numele. Scrierile sale filozofice, știintifice
și
literare sunt adunate în 29 de volume în limba română și
17 volume în limbi străine, de obicei în farnceză și
engleză, limbi pe care le vorbea curent, precum limba mamă – româ-na .De
remarcat amănuntul : lucrările sale știintifice datează din
perioada cât a pre-dat la Sorbona.
După 1989, aceiași
“descurcăreți” în ale publicisticii din țară,
se reped și încep a-i tipări unele opere la București,
simțind că acum „Eliade dă bine !”. Bineînțeles
că primul este prezentatorul în patru
volume a scriitorilor realismului socialist, Eugen Simion, care editează ceva
din opera prozei sale fantastice.(Poate pentru a drege busuiocul neprinderii
lui în volumele pline de toți scriitorii comuniști).
Au fost și alți care s-au repezit, simțind
în acest nume moment de relansare a lor, ajungându-se ca și
cea mai comercială și mai susținută oficial editura Humanits să-i
publice în anul 2004 romanul “Gaudeamus”, dar, observând că “nu se vinde”, a
renunțat alte reeditări. (Credem și pentru că, atât
timp cât trăiește Ion Iliescu, adevărul despre cea mai neagră perioadă a
istoriei neamului nostru, să stea acolo,
la obroc, pentru „liniștea noastră”, adică a tuturor foștilor).
Singur biograful său Mircea Handoca l-a
reeditat cât a putut, el însuși scriind cărți
de prezentare a marelui creator de texte memorabile. S-ar fi putut ști
mult mai multe despre acest deosebit român dacă ar mai fi trăit emului său Ioan
Petru Culianu, cel care l-a asistat la universitatea din Chicago, dar pe acesta
l-a “evaporat” securitatea în chiar anul “eliberării” formale 1990.
Membru a 12 universitati
din lume, - de la toate primind distincția
supremă “Magna Cum Laude”-, Mircea Eliade se bucură de o atenție
deosebită în lumea nord-americană. La
100 de ani de la nașterea sa la Chicago, în aula universității
s-a ținut un mare moment comemorativ iar mitropolia ortodoxă
română de aici a oficiat un mare parastas de pomenire în cimitirul Hide Park,
în sala ce-i poartă numele s-a desfășurat
apoi o altă întâlmire cu unele comunicari despre savant. Sculptorul brăilean Nicapetre, - trăitor până
la capăt în Canada,- i-a imortalizat chipul într-un bust de toată măreția,
așezat în galeria marilor români din curtea Câmpului
Românesc din Hamilton , alături de Nae Ionescu, Aron Cotruș și
Mihai Eminescu. Dacă Petre Culianu ar mai fi trăit, aveam acum o biografie di
granda a acestui unic exemplar al neamului nostru. (Asa cum Vladimir Alexe a
reușit să devoaleze adevărata față a celui care a participat activ la chinul
neamului nostru, publicând în săptămânalul “Lumea Liberă” din New York
“Biografia secretă” a alogenului Ion
Iliescu, sărbătorit anual în aceiași lună de către cei care
sunt prote-jați și acum de marele comunist de concepție,
care a oprit 22 de ani votarea legii lustrație ; gest făcut
de-abia acum de un parlament ciuntit, lipsit de opoziție.
Dezvăluirea unei biografii,
contrafăcută, este preluată și de ziarele “Curetul” si “Gardianul” pe
site-ul lor, în vreme ce despre Mircea Eliade încă nu se vorbește !) Se cuvine să lămurim că acest mare observator
și
trăitor al evenimentelor mij-locului
secolului xx, n-a putut să stea de o parte când românismul s-a manifestat
plenar și înalt, vreme când tineretul a fost ridicat la conștiința
de neam deosebit în Europa, acei tineri ostași care au sărit precum lei din tranșeie
să aducă Basarabia acasă. El a ințeles, pe de-asupra, că un ADEVARAT CREATOR NU TREBUIE SA FIE PARTE
DIN INTREG, SĂ RĂMÂNĂ LA ÎNĂLȚIMEA
DEMIURGICĂ, de unde se vede totul exact și
nepărtinitor. El s-a detașat de privirea partizană și a devenit
universal, opera sa fiind astfel un bun al intregii omeniri. Este regretabil
atacul fără sens a fostei sale bibliotecare Adriana Berger,(neromâncă), ajunsă
la concluzia falsă a antisemitismul
eliadesc, când acest om, în toate
scrierile sale, are respect pentru toți creatorii reali evrei, cu
Mihail Sebastian a fost coleg dar si prieten adevărat...
La 13 martie ne reamintim
ziua nașterii sale iar la 22 aprilie, pe aceea a unui sfârșit
apoteotic și demn, el rămânâd pentru noi exemplu de efort și
de creație de mare valoare, pentru ai tăi și
pentru omenire.
Traian Bădulescu - Șuțeanu
