Al. Florin ŢENE - Recenzie Florian Văideianu - memoriile ca mărturisire

Biserica din satul Vânăta, satul copilăriei lui Florian Văideianu

Florian Văideianu - memoriile ca mărturisire

Cartea lui Florian Văideianu, intitulată simptomatic “Din cenușa vremii “, şi având prefața semnată de cunoscutul medic-scriitor Doru V. Fometescu şi o postfață de profesor Grigore Haidău, din orașul de pe Jiu în undele căruia se oglindește Coloana Infinitului, este  o oglindă ce este curățată de autor, din când în când, pentru a distinge  amintirile unei vieţi rămase în memorie.

Structurată în povestiri, aparent de sine stătătoare, naraţiunile se constituie într-un roman bine structurat având personaje reale ale căror umbre umple cu amintiri memoria lui Florian Văideianu.

MUMA - pg. 38 din volumul de proză

De la prozatorii interbelici, sau de la tradiţioniştii francezi, pare să fi moştenit Florian Văideianu gustul rememorării în care descoperim un filon al melancoliei jucăuşă. Fiecare povestire în parte pare a fi o fotografie sepia în care distingem personaje din satul oltenesc, cu obiceiuri, tradiţii şi întâmplări. ”La pomană” cultivă în linia unor norvegianului Kielland şi a francezului Kessel, gesticulaţia uşor teatrală, retorismul şi modestia, odată cu venirea la pomană a părintelui Ilie, popă, de altfel, respectat în ochii copiilor. Instinctul de prozator al autorului acestei cărţi este o calitate ce se reflectă în toate povestirile volumului. Observaţia întâi de toate în familiaritatea tonului şi în naturaleţea relatării, înzestrarea aceasta produce în text mari iluminări şi descinderi originale de perspectivă. Moderaţia unghiului din care revin amintirile( vezi Dada Fica), cu referiri la imaginea inginerului Coliţă ajuns la Bucureşti, care în ochii copilului de la ţară devine uşor hiperbolică, alimentată de o candoare al acestuia, dă o măsură destul de savuroasă despre tipologia protagoniştilor şi, în genere, despre imaginea satului oltenesc anistoric.

OPINCILE - pg. 46 din volumul de proză

Obiceiurile şi tradiţiile, devin în ochii copilului, martor,( în povestirea “Paparudă “), un univers privit din ograda părintească sau de pe marginea uliţei satului. Dacă la Marin Sorescu satul este privit cu nostalgie din căruţa ce-l duce spre oraş, la Florian Văideianu, satul este văzut din ogradă, sugerând statornicirea. Psihologică prin efectul produs, în povestirea “Mutu “, comparat cu un apostol, analiza are metodă şi o percepţie sistematică, organizată ca în povestirea “La Moara “ lui Crăciunescu. Pe care o presupune, de regulă, psihologismul.

Fondul interior al personajelor, transparența amintirilor şi a obsesiilor, (vezi povestirile “ Halvaua“ şi Mihai Ţiganul ), mișcarea dinamică a comportamentului specific sătenilor dintre Olt şi Jiu, mustește ca apa într-un burete. Miracolul vorbitor apărut la dascălul Florescu “Radioul “ devine în ochii sătenilor un adevărat univers. Despre acest context, Constantin Noica scria: “De învățat înveţi multe şi de la toţi. Dar profesor nu e decât cel care te învaţă să înveţi “.

ULIŢA - pg. 120 din volumul de proză

E suficient ca prozatorul să apese pe protuberanţele realului din “rama “ rememorării, pentru ca seva acestuia să se coaguleze într-un tablou sugestiv. Autorul e preocupat nu doar să ridice voalul subţire de pe chipul acestei lumi, a satului oltenesc, ci şi să descopere noua mitologie, cu toate obiceiurile ei, arhetipurile stării de interferență din “Vârtejul “, din gradina “naşei Polina “. Satul din preajma Tismanei, e prin urmare, semnul policrom al unei agora contopită cu istoria, cu ţărani, dascăli, preoţi şi copii, (vezi povestirea “În recreaţie “), după cum şcoala devenise obiect totemic al acestei lumi conservatoare.

Citind această carte mi-am adus aminte de aforismul lui Brâncuşi : “Ţăranii români ştiu de la mic şi până la mare ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Tablele lor de valori sunt cuprinse în proverbele, în datinile şi în doctrina străbunilor - ca şi în filozofia naturalităţii“.

Florian Văideianu ştie să ţină însă bine în cumpănă rememorarea, strecurând în text tot atâta literatură pe câtă viaţă a pătruns în el.

                                                                                               

Al. Florin ŢENE, Cluj-Napoca

Preşedintele Ligii Scriitorilor Români



         FLORIAN VĂIDEIANU - (n. 1950, Corneşti - Gorj) - prozator, poet  
Citiţi
        - Din cenusa vremii, Proză scurtă  vedeti - Coperta - dec. 2012, format pdf, 1077 ko