CÂRPA
CÂRPA
9 dec. 1975
Cârpa șef, cârpa adjunctă,
dichisuri. Ajunsese pe fundul mării, s-a culcat, și a venit un peștișor și a
văzut cum doarme cârpa și s-a culcat și el, și a venit o scoică și a văzut cum
doarme cârpa și lângă ea peștișorul și s-a culcat și ea, și a venit o stea de
mare și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și lângă el scoica și
s-a culcat și ea.
Și a venit o caracatiță, cu brațe
mari, și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și lângă el scoica și
lângă ea steaua de mare, și a zis, ia să-i mănânc. Dar cârpa a auzit ceva în
somn, s-a trezit, l-a trezit și pe peștișor, peștișorul pe scoică, scoica pe
steaua de mare, și s-au dat la o parte, iar caracatița s-a culcat în locul lor.
14 decembrie 1975
A fost odată o cârpă ca vai de
capul ei. Unui băiat i s-a făcut milă de ea și, cu vopsea, a pictat o fetiță.
Altă fetiță și-a făcut atunci o rochie din ea.
20 decembrie 75
Era o cârpă. Cuminte. Foarte
cuminte, și mămica ei i-a spus, bravo, o să te fac hăinuță pentru un copil
cuminte, dar acum nu găsesc nici unul pe aici. Ba fă-mă rochiță unei fetițe
cuminți. Da, dar nu e nicio fetiță cuminte pe aici. Fă-mă, fă-mă. Văd că nici
tu nu ești cuminte, ai să fii rochia unei păpuși frumoase.
Pune-o p-aia cu câpa. O cârpă
nu știa să vorbească – celelalte au dus-o la cârpaci. Cârpaciul le-a spus,
lăsa-ți-o aici, și a aruncat-o în apă rece: iiii, a dârdâit cârpa. Apoi a pus-o
lângă foc, de era să se aprindă udă: ăăăărși. A pus-o într-un băț deasupra capului
și când a început să bată vântul, ea: aoleu, de-au auzit-o prietenele și-au
venit.
O cârpă verde stătea în iarbă.
Vaca aia mare nu paște iarbă pipernicită, numai din cea grasă; oița rupe de
care-o fi. Vaca se duce drept la cârpă și o paște, se îneacă. Murea de frică și
cârpa, dar oaia își vâră gâtul în gura vacii și o scoate, dar n-o paște.
Era un frig grozav. În pădure, o
cârpă roșie. Lupul a crezut că e un foc și a venit să se încălzească, dar
dârdâia. A venit și vulpea, și dârdâia. A venit să dârdâie și iepurașul.
Dârdâia și ursul. S-a prins în horă să dârdâie și elefantul, leul, toți.
Dârdâind au început să se învârtească și se încălzeau. Cârpa, care o băgase pe
mânecă, s-a strecurat printre ei, că dârdâia foarte tare.
22 XII 75
Pune-o p-aia cu cârpa. O cârpă
era supărată că o aruncase un copil în râu și o ducea apa la vale repede,
repede, și ea plângea și degeaba. Când, se oprește într-un băț ca vai de capul
lui înfipt în prund și amărât că nu poate și el să curgă.
Cârpa s-a întins ca o aripă și
bățul s-a smuls. Au mai găsit o scândură care s-a făcut barcă, și bățul era
catarg și cârpa, velă. Până au dat de niște fete suflecate până la brâu, duceau,
duceau rufele la râu. Cârpa a sărit și ea și s-a făcut velă o cămașă. A ieșit
scandal și cârpa s-a dus la loc.
... O cârpă era supărată. De ce?
Fiindcă o altă cârpă o lăsase singură și se dusese la niște pisici unde se
făcuse și ea pisică. S-a întors să se joace cu cârpa și ea i-a povestit că e
supărată pe altă cârpă și pe urmă s-a făcut și ea altă pisică.
... O cârpă a plecat de la un
croitor. Croitorul a trimis după ea acul. După ac, s-a luat ața. Și după ață,
cine s-a luat? Ăla de la ușă.
23 XII 75
Cu cârpa. Avea trei ochi,
dar n-avea nas. Un motan avea cinci ochi și cârpa trei, se uita motanul și-i
crăpa un ochi al cârpei, făcea el șase și ea doi, apoi el șapte și ea unul etc.
... O cârpă era cuminte. Stătea
lângă un mușuroi de furnici. Cum răsărea soarele, făcea loc în jurul
mușuroiului. Furnicile îi aduceau orez să mănânce.
Se duce vestea până la primar:
ești cârtiță? nu, cârpă. Ce fel de cârpă? Uite-așa, așa. Ia hai la primărie,
du-te înainte. S-a dus și-au pus-o pe ea primăreasă.
Și e în apă cârpa. Da, și
nu e cuminte și trezește peștii, atunci unul o prinde de cap și unul de coadă
și trag și trag, apare alt pește și ea îi prinde coada în gură, se trezește,
cască, și tocmai prinde o momeală. Îi trage repede undița la suprafață pe toți.
Dar copilul care pescuia, de mirare și uimire, scapă undița cu totul. Mai bine
că n-a fost cuminte. Cârpa: că-i prindea.
George Anca
