 |
| Eseistul Florian Văideianu la o manifestare literară |
FENOMENUL
SUPERFICIALITĂŢII
SOCIETĂŢII
Sursa disfuncţionalităţii societăţii
poate fi în mentalul colectiv, atins de o democraţie otrăvită. După 1989 apare
credinţa că odată câştigată, democraţia va fi triumfătoare. Nimic mai fals,
cetăţeanul nu se simte mai protejat. Spiritul comunitar se cristalizează în
timp, democraţia ne-a luat prin surprindere. Elitele au făcut compromisuri
nepermise – în mândria lor de a fi aplaudaţi – nu s-au implicat intelectual în
societate; au permis şi încurajat corporaţiile ca să nu fie interesate decât de
consumismul generator de sărăcie. Toate suferinţele omului încep antropologic;
lumea e aşa de rea, că ne mirăm cum de se mai face ziua. Epoca risipei (pentru
unii) s-a declanşat în scopul întreţinerii circulaţiei banului; profitul nu
aşteaptă timpul. Bogaţii nu se intersectează cu natura umană, deşi afirmă că
valoarea lor stă în capitalul uman. Criza de omenie este cruntă. În obezitatea
lor, marile concerne au devenit o plagă a societăţii în care o economie
creştină este doar o iluzie, o idee teologică.
Educaţiei i-a fost tăiată subvenţia
financiară, banii alocaţi acestui fenomen au fost nesemnificativi, din simplul
motiv că nu ar produce profit imediat. Din nou, nimic mai fals, doar şcoala,
educaţia este drumul spre ridicarea din anonimat a unei societăţi – un mare
generator de profit pe termen lung – care ar aduce schimbări fundamentale.
Efectele negative vor duce la folosirea populaţiei pentru munci necalificate;
cu toate masterele obţinute, vom deveni o masă amorfă, foarte uşor de
manipulat. Neîncrederea în forţele reale ale unei societăţi vii, generează
anxietatea în puterile proprii, obligându-ne să ne ancorăm în tot ce vine „din
afară”, lăudându-i pe alţii.
Relaţia dintre presă şi stat devine
tot mai instabilă, în concurenţa lor de a produce profit (tiraj sau rating). De
aici propagarea excesivă pe sticlă a sexului, sportului şi senzaţionalului,
vocaţii care nu construiesc şi nu îmbunătăţesc societatea.
Criza presei este sistemică.
Apariţia internetului iluzionează omenirea că informaţia este gratuită, punând
la dispoziţie „o bibliotecă uriaşă”,
dar nerelevantă. Ştirea de interes, care ţine populaţia în atenţie este nu „când un câine muşcă un om, ci când omul
muşcă un câine”. Inventarea ştirilor a devenit deziderat de presă.
Informaţia nu are nimic în comun cu cultura. Cititorii de tabloide sunt într-un
procent de creştere în toată lumea.
Fenomenul superficialităţii
societăţii este prezent şi în sănătate. Un succes uriaş – în detrimentul
medicinii ştiinţifice, bazată pe studii elaborate – îl au vrăjitoarele.
Majoritatea societăţii, în goana după „informaţie”,
nu se mai opreşte în logică, în profunzimea lucrurilor; se dă credibilitate
superficialităţii. Toată civilizaţia noastră se transformă. Lumea nevăzută a „onlinului” acaparează totul. „Mirosul” hârtiei tipărite devine anacronic pentru generaţiile
viitoare. Oamenii valoroşi nu se mai promovează, lumea a deviat de la
normalitate. Agresivitatea anormalului a invadat tineretul, care visează să
devină sau manelişti, sau soţii de fotbalişti. Falsitatea succesului tronează
pe toate canalele televiziunilor; minciuna a înlocuit adevărul, realitatea şi
iluzia au aceeaşi conotaţie. Datoria de a spune adevărul a dispărut.
Singura noastră şansă este speranţa!
