Faceți căutări pe acest blog

vineri, 13 martie 2015

Nicu Tomoniu - Viralii limbii române


Porcul "viral" de pe virtual
Viralii limbii române

MÓTTO. Substituirile şi chiar dispariţiile cutumelor patrimoniale legate de domeniul publicistic şi scriitoricesc  au loc azi prin:

- agresiunea trusturilor de presă asupra vocabularului limbii române, înlocuind cuvinte româneşti consacrate de secole, cu englezisme; (ştirile cu brekingniuzurile, noutăţile cu praitaimniuzurile, portarul cu goalkiperul, magazinul cu marketul, ş.a.)

- stâlcirea dicţiei clasice a redactorilor de ştiri şi a reporterilor prin adausuri de mârâieli între cuvinte, inserţia unor vocale în expunere aidoma şcolarului prins cu lecţia neînvăţată;
 - abandonarea discursului elaborat, respectuos şi academic în favoarea unor exprimări vulgare împrumutate de la interlopi şi borfaşi, limbaj care începe deja să facă parte, din cotidianul televiziunilor partizane politic, destinate linşajului mediatic”. Revista „Sămănătorul” - Anul V.  Nr. 1 - februarie 2015


În ultima vreme o nouă stâlcire a limbii române se produce în televiziuni şi jurnale prin folosirea cuvântului viral în loc de virtual. Prezentatoarele ce înlocuiesc ştirile cu brekingniuzurile nu contenesc să spună că un anumit film sau poză de pe reţeaua Internet a devenit „virală”. Merge şi aşa! În fiecare dimineaţă deschidem calculatorul şi intrăm în virtualul  ştirilor deşuchiate, pozelor cu prim plan fund sau ţâţe, filmelor făcute prost de nişte proşti care sunt cu atât mai mult admirate cu cât mai mare e prostia. Astea cică sunt „virale” adică se ia ca râia. Dacă un prost se suie pe un porc şi face o tură prin curte, prostia se transmite rapid ca un virus, musai toţi prietenii lui trebuind neapărat să vadă un dobitoc „viral” călare pe un dobitoc real.

Culmea prostiei din dimineaţa asta îi aparţine lui Adrian Boioglu de la „Adevărul” care titrează: „Borna kilometrică devenită virală care demonstrează că Dorel lucrează la Brăila” ( adev.ro/nl4k2k)

 Car’va să zică, vorba lui Conu Iancu, nu numai proştii şi porcii au devenit „virali” ci şi bornele kilometrice!

Să-i punem viralului Boioglu dicţionarele în faţă:

-  VIRÁL, -Ă, virali, -e, adj. (Biol.) Virotic. – Din fr. viral. ,Sursa: DEX '09 (2009)

 VIRÓTIC, -Ă, virotici, -ce, adj. Care se referă la virusuri; care se datorează unui virus. – Din viroză., Sursa: DEX '09 (2009)

 VIRÁL, -Ă adj. (Med.) Referitor la un virus, specific unui virus; virotic. [< fr. viral]., Sursa: DN (1986)

Adrian Boioglu şi însăşi „Adevărul” - regele minciunilor – sunt cei mai periculoşi viruşi ai limbii române. Feriţi-vă de ei!


  Iată şi un articol foarte bun mutilat de „uau!” în loc de „Vai!”, „blesteamă-mă,” în loc de „blestemă-mă” şi de „PR-ul nu funcţionează” pentru care trebuie să te interesezi la „freelanceri” adică liber profesionişti ca să vezi ce înseamnă!


De ce Occidentul nu se mai satură de sărăcia românilor

Vest-europenii nu se mai satură de sărăcia românilor. În fotografii. În ştiri de jurnal. În articole. În emisiuni de televiziune. A devenit cea mai importantă atracţie turistică a ţării — cupluri din Manchester, Heidelberg sau Rennes îşi planifică acum minivacanţe aici, sperând să-şi ia doza de sărăcie extremă. În curtea unei clădiri dărăpănate de patru niveluri sau în blocurile de la marginea oricărui oraş mare din România, îi loveşte în faţă — uau! — o panoramă a mizeriei: murdărie, câini, copii desculţi, căzi de tinichea, totul împodobit de funii cu rufe puse la uscat.
Îşi scot aparatele foto şi telefoanele şi caută contrastele şi extremele! (Aşa cum au învăţat în singurul curs de fotografie pe care l-au făcut vreodată!) — Clic! — un copil care rânjeşte într-o curte murdară — Clic! — un porc într-o cadă — Fantastic! Clic! — beţivul satului care zace lângă un indicator pe care scrie ceva ce ei nu înţeleg — dar probabil ceva amuzant! — Clic!
Dar au nevoie şi de anecdote, trebuie să le spună prietenilor de acasă ce li s-a întâmplat alături de aceşti români săraci şi mizeri. Fotografiile nu mai sunt de ajuns. Oamenii au nevoie de poveşti. Aşa că, ajutaţi de un însoţitor român multilingv, hărţuiesc o femeie de etnie romă îmbrăcată în haine înflorate. Eşti vrăjitoare! Blesteamă-mă, ţiganco, hai, blesteamă-mă, ia aici o sută de dolari, hai, nu vrei să mă blestemi? Am nevoie să le povestesc tovarăşilor mei când mă întorc acasă.
România e o ţară săracă. Mai ales la ţară, dar şi în mari zone din oraşe. Sărăcia e prezentă în rândul tuturor etniilor. Este o întreprindere profitabilă pentru jurnaliştii şi realizatorii de film străini — şi pentru localnicii care le fac toată treaba.
Străinii vin cu o listă de cumpărături. Mai întâi au nevoie de 1. un sat dărăpănat, cu câini şi porci şi găini în curţi, sau 2. un mizer bloc comunist, preferabil cu semnele proaspete ale unui recent incendiu. Poate satul nici nu apare pe hartă! Bestial! Poate e blestemat! Chiar mai bine! Copii bolnavi — să fie primiţi! Dependenţi de droguri! Excelent! Orfani. Cum, nu sunt orfani? Copii abandonaţi, atunci, hai să le zicem orfani!
Se spune că la ţară, în România, sunt doar trei modalităţi prin care poţi să faci bani — să lucrezi pentru biserică, cu ţuică, sau cu echipe de filmare din Germania.
Dar de ce România? Există şi alte ţări sărace. Anglia e săracă. În Anglia, sărăcia e în creştere. Milioane de oameni au slujbe atât de prost plătite, încât nici măcar nu plătesc impozite. La fel de mulţi sunt dependenţi de hrana pe care o primesc ca ajutor din partea organizaţiilor de caritate — în Marea Britanie e sărăcie, multă sărăcie — mai multă sărăcie decât în Franţa şi Germania, dar sărăcia României este mai pitorească.
Feţele oamenilor sunt mai murdare, alcoolicii miros mai rău, locurile sunt dramatice, copiii arată de parcă tocmai ar fi ieşit dintr-un lagăr de concentrare — aici totalitarismul se întâlneşte cu Evul Mediu. Iar asta stârneşte în rândul occidentalilor un amestec de milă şi uimire — cu alte cuvinte — ‘Cum puteţi trăi aşa?’ şi ‘Ce cool este că trăiţi aşa!’
Este acesta un lucru rău? Nu ştiu. Nimeni nu minte. Nimeni nu construieşte sate dărăpănate ca decor pentru echipele de filmare. Rezultă o imagine nedreaptă a României? România e săracă. Iar cei mai săraci suferă mai mult din cauză că nu reuşesc să aibă acces la educaţie, asistenţă sanitară şi o carieră — ceea ce creează un ciclu nesfârşit al sărăciei.
Poate România să facă ceva ca să restabilească echilibrul? Din nefericire pentru Bucureşti, un documentar despre un român deştept, absolvent de matematică şi proaspăt angajat la Microsoft e un subiect pe care niciun jurnalist străin nu-l va face. Nu contează câte premii Nobel câştigă românii — nici câte distincţii adună la festivaluri internaţionale de film. PR-ul nu funcţionează. Ştirile pozitive n-or să câştige niciodată în faţa celor negative.
Unul dintre cele mai patetice momente din viaţa politică românească recentă a fost reacţia Ministerului Afacerilor Externe şi a prim-ministrului Victor Ponta, care s-au plâns la Channel 4 în legătură cu programul de televiziune ‘Vin românii’ pentru că a înfăţişat oameni săraci din locuri mizere — ce anume încercau să spună — că sărăcia din România există din vina unei echipe de filmare de la Londra?
Străinii nu vor înceta să filmeze sărăcia din România până când sărăcia din România nu va înceta să existe. Fără măsuri pentru stoparea acesteia, britanicii, francezii şi germanii vor continua să vină încoace înarmaţi cu o serie de prejudecăţi pe care vor să şi le confirme — şi pe care pot să şi le confirme. Poate vor încerca să arate lucruri mai bune — poate un film va remarca: Iată cum acel copil sărac a ajuns să studieze la universitate! Dar ochiul privitorului se va îndepărta de la poveste către lipsa de apă curentă, drumurile murdare, măgarii costelivi şi căruţele, nenorocitele de căruţe pe care fiecare documentar despre România pare pornit să le includă.
Îi poţi vedea vara. Cu camerele de filmat şi microfoanele pe drumurile de pământ ale Olteniei. Căruţa intră cadru din dreapta, în centru omul din căruţă îşi scoate pălăria şi salută, camera urmăreşte căruţa care apoi iese din cadru. Basta! Va fi un hit la Dusseldorf!

Traducere: Alexandru-Bradut Ulmanu


Cine este autorul ?
Michael Bird. Ce este el? Michael Bird este un freelancer specializat in editoriale solide, bine documentate, cu subiecte din aripa estica a Uniunii Europene.

Ce este acela un freelancer?

FREE-LANCE FRI-LÉNS/ s. n. muzician liber-profesionist, neîncadrat prin contract în vreo formație. (< engl. free-lance) Sursa: MDN (2000) | Comentariu: Încadrarea ca s.n. este evident greșită.

Clar nu? Va să zică liber-profesionistul ce cânta la lăută era lăutar, freelancerul specializat in editoriale solide scrise cu stiloul cu peniţă e un „peniţar”, nu? Deci, Michael Bird este un peniţar specializat in editoriale solide, etc…

Acum să vedem ce este cu „PR-ul nu funcţionează”. Pentru asta trebuie să căutăm un freelancer de explicat „virale”,  şi anume, Dragoş Alexa de la care am furat o imagine de explicat englezisme ca brekingniuz, praitaimniuz, goalkiper, market, marketing, public relations, advertising, brandig.

Iată imaginea, la rândul ei furată de la Bright Eyes.




Iar cei care n-au înţeles ce este un PR-eu să meargă la
Ca să vă spună dl Alexa despre „Cea mai simpatică chestie despre PR”

A adunat din „viralul” virtual,
Nicu N. Tomoniu
Revista „Sămănătorul