Omul, anexa telefonului
mobil
Facebook-ul
a devenit astăzi una din căile cele mai utilizate de aproape întreaga suflare a
lumii civilizate. Dacă nu ai facebook nu exişti, El îţi facilitează
socializarea, te scoate „în faţă”, te reprezintă, îţi dă posibilitatea
informării, poţi să faci şi dragoste, să iubeşti, dar ceva tot nu se poate: nu
poţi face copii. Asta ar mai lipsi! Tot mapamondul s-ar înmulţi, planeta nu ar
mai suporta greutatea oamenilor, ar face implozie şi gata…
„Lincurile” se multiplică şi se întind
mai rău decât râia, „prietenii”
comunică virtual, se felicită de ziua lor, îşi trimit flori, torturi – care de
care mai glazurate şi mai apetisante. Degeaba, mirosul şi gustul nu poate fi
dăruit! Iluzia socializării ne-a fost băgată în buzunar – în telefonul mobil –
fără de care astăzi ne-am sufoca. Omul a devenit o anexă a acestuia, el ne
conduce şi ne dirijează întreaga activitate. Distanţele dintre noi au dispărut,
vorbeşti în oricare parte a lumii, oricând.
Poţi
comunica prin telefon chiar şi dintr-o încăpere în alta; nu mai este necesară
deplasarea. De ce să faci o plimbare în parc cu iubita, ţinând-o de mână şi
privind-o în ochi, când poţi să-i telefonezi, sau să-i dai un SMS. Facebook-ul
din telefonul mobil te „ajută” să-ţi declari altă identitate, poţi să postezi o
fotografie făcută cu douăzeci de ani în urmă. Cultural nu te sprijină în nici
un fel. Nu trebuie să citeşti, oricine poate da clic pe „îmi place” sau să
scrie „super”, „cool”, „OK”, cuvinte simple şi la modă, accesibile oricui.
Omul
cultivat este acela care, atunci când se află în prezenţa unui ţăran ştie să
spargă o ceapă cu pumnul, sau dacă merge la Ateneu să nu vină îmbrăcat în
pantaloni scurţi. Aşa se întâmplă în lumea reală, în cea virtuală este altfel.
Aici nu sunt reguli, telefonul conduce. Probabil de aceea a şi fost inventat.
