Șerban CIONOFF - PENTALOGUL UNIUNII NOASTRE ȘI
MEREU ACTUALELE ÎNVĂȚĂTURI ALE LUI I.L.CARAGIALE
Șerban CIONOFF - Membru UZPR
Ca fiecare membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști
din România, egal în drepturi și în îndatoriri cu toți cei care alcătuim marea
familie de gând și faptă a uniunii noastre de creație și utilitate publică,
salut cu deplină satisfacție și încredere Pentalogul breslei. Adevărat legământ
de credință față de nobila noastră misiune civică și, totodată, document
esențial pentru păstrarea, consolidarea și îmbogățirea acestei cărți mereu
deschise care este istoria vie a presei noastre scrise și audiovizuale.
Semnificația acestui document, concis și substanțial,
este pusă mai bine în evidență în condițiile în care ne pregătim să sărbătorim,
peste nu puțină vreme, Centenarul, Marii Uniri a Românilor cu Românii’’, așa
cum atât de expresiv a numit cărturarul și patriotul Dumitru Drăghicescu, actul
istoric din 1 Decembrie 1918. Pentru că, la începutul anului viitor, uniunea
noastră să își sărbătorească propriul său centenar. Ceea ce, de fapt, exprimă
foarte precis identificarea obștii jurnalismului cu însăși cauza României
Unite.
Fericită împrejurare care, totodată, exprimă în chip
exemplar esențiala normă civică și deontologică a ziaristului român:
identificarea să, plenară și necondiționată, cu idealurile și aspirațiile unei
Românii moderne, purtătoare și continuatoare a unui impresionant tezaur de
spiritualitate creatoare. Motiv pentru care am ales că în locul unor
considerații personale să adaug Pentalogului Nostru o anumită învățătură pe
care ne-a lăsat-o, prin timp și peste timp, I.L.Caragiale. Iat-o:, Când va fi
să dau o povață unui tânăr român, iată pe care i-aș da-o:
„Tinere, să-ți fie
patria scumpă și sfântă, ca și mama ta! S-o iubești și s-o respecţi din adâncul
sufletului tău! De dragostea și de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată
reclamă și paradă. Ba ai dreptul și datoria să urăști și să lovești, să sfarmi
pe acei frați ai tăi ticăloși, cari, în loc s-o iubească și s-o respecte ca pe
o mamă cuminte, onestă și severă, o curtează, o măgulesc și o exaltează ca pe o
bătrână cochetă, nebună, bună de tocat!’’,
Atâta despre patrie – încheie Caragiale – și sper că-n
tot ce am scris nu se va găsi despre frumoasa și generoasa mamă, o altă tiradă.
Înscrieți, vă rog, în sferă și în conținutul noțiunii de patrie și obștea
noastră gazetărească și sunt convins că îmi veți da dreptate atunci când mă
încumet să cred că această tulburătoare, a lui I.L. Caragiale învățătură de la
1899, se integrează nedezmințit în litera și în spiritul Pentalogului UZPR.
Șerban CIONOFF
