Din jurnalul generalului Ion Dragalina[1]
21 septembrie 1916 -
miercuri. Astăzi a avut iarăşi loc o luptă la Brigada 1, în următoarele
împrejurări: Din lupta de duminică 18 septembrie au rămas câţiva morţi în
reţelele de sârmă de pe dealul Moşului, la vest de Orşova. Pentru a-i scoate şi
înmormânta, s-au trimis două companii pe dealul Moşului, care au fost atacate
de Batalionul 33 din Işalniţa. Adversarul a fost respins şi o parte făcuţi
prizonieri, şi anume: un locotenent (Dragu), doi sublocotenenţi şi 211 trupă,
plus un locotenent şi soldaţi răniţi. De la noi a murit sublocotenentul în
rezervă I. Câmpeanu din Regimentul 17 Infanterie.
[Notă: în dosarul Marelui Stat Major nu
se află raportul Diviziei 1 referitor la această luptă.]
22 septembrie 1916 - joi.
Pe ziua de astăzi s-a constituit un detaşament la Baia de Aramă, sub comanda
locotenent-colonelului Dejoianu, având sub ordinele sale Batalionul maiorului
Paşalega, un escadron, o baterie din Regimentul 5 Artilerie şi are însărcinarea
de a apăra flancul drept al diviziei contra unei întoarceri ce ar încerca
inamicul, care ar putea veni de la Cornereva, pe la Arsana la Cloşani sau din
valea Jiului pe la mănăstirea Tismana. Ţine legătura cu cele două companii date
de Divizia Cocorăscu, aflate la Tismana.
Pichetele Suliţa, Arsana şi Oslea sunt
ocupate de compania căpitanului Cornicioiu din Regimentul 57 Infanterie.
23 septembrie 1916 -
vineri. Timp frumos. Nimic nou. Lt. Dragu (din armata austro-ungară - n.a.) şi
ceilalţi 25 ofiţeri rizonieri - n.a.), care au fost musafirii popotei noastre,
cât au stat aici, şi-au luat ziua-bună şi conduşi de sublocotenentul Ioanid, au
plecat la Craiova.
24 septembrie 1916 -
sâmbătă. Timp frumos. Am fost h Turnu-Severin să fac baie.
25 septembrie 1916 -
duminică. Timp frumos. Credeam că astăzi, fiind duminică, ungurii vor ataca,
dar şi-au luat seama.
Brigada 1 raportează că patrule de
ofiţeri împinse spre Ogradin au întâlnit, în dreptul Işalniţei, patrule din
Regimentul 25 Landsturm, venit la 23 din Serbia. O patrulă de patru oameni a
fost prinsă (unul singur omorât). Patrula spune că Batalionul 1 din Croaţia are
trei companii.
26 septembrie 1916 -
luni. Timp frumos. Ştiri foarte triste de pe fronturile Jiu, Olt şi Prahova.
Soldaţii şi ofiţerii Ai noştri fug ca mişeii şi laşii. Peste tot se aruncă
armele şi nu stau nici să primească lupta.
E o jale, o ruşine! Cine ar fi crezut
acest lucru! Dar, de! Nu au avut nicio pregătire morală şi sufletească. într-o
ţară unde deviza este „hoţia", la ce se poate aştepta mai mult?
Ofiţerii în mare parte chiulangii,
îndărătnici, fricoşi, lipsiţi de conştiinţa datoriei.
Marele Cartier General al armatei a dat
ordin ca toţi cei care se vor arăta laşi, refuză să meargă înainte sau propagă
panica să fíe imediat executaţi. De asemenea, şi cei ce se împuşcă singuri.
27 septembrie 1916 -
marţi. Zi frumoasă. Mă hotărâsem să plec ca să inspectez frontul şi mai cu
seamă să cercetez cum a fost condusă lupta de ieri, 26 septembrie, după-amiază,
de către maiorul Nicoleanu din Regimentul 31 Infanterie.
Când să mă urc în automobil, am fost
oprit de generalul Lupescu sub motiv de a da ordin lt.-col. Dejoianu să plece
imediat cu detaşamentul la Tismana, iar eu să aştept la Cireş alte ordine.
Lupta de ieri a avut loc contra voinţei
mele. Dumitrescu a pus-o la cale. El tot zorea să-i respingem pe unguri de la
cota 927 nord de Vârful Cocoşului.
În principiu, am aprobat propunerea lui,
însă, ţinând seama că trupele noastre sunt puţine şi întinse pe un front de 15
km, o întindere mai mare spre nord ar face ca frontul să se mărească şi mai
mult, nu am consimţit bucuros. Dacă am consimţit a fost însă în următoarele
condiţii: să plece la aceeaşi oră 1-2 companii de la maiorul Nicoleanu spre
cota 927 şi o companie de la Suliţa tot spre cota 927, iar cu o oră mai târziu,
un pluton de la Poiana Boului. Astfel, adversarul aflat pe cota 927, încolţit
din trei părţi, ar fi fost silit să cedeze.
Nu s-a făcut aşa! Nicoleanu a împins
înainte două companii, care desigur nu au fost conduse de el, nici de
comandanţii de companie şi mergând fără socoteală, când s-au apropiat de
lucrările ungureşti, au fost întâmpinate cu focuri care le-au cauzat pierderi:
doi ofiţeri şi patru soldaţi morţi şi 16 răniţi.
Versiunea locotenent-colonelului I.
Nicoleanu din Marele Stat Major, fost maior în 1916, comandantul Batalionului 2
din Regimentul 31 Calafat:
„Note rezumative din operaţiunile Grupului Cerna".
La 26 septembrie 1916. Pe frontul
Brigăzii a 2-a. Pentru această zi s-a hotărât de divizie şi brigadă atacul
cotei 927 d. Arsana cu două companii din Regimentul 1 Dolj, aflate la cota 600
în direcţia dealul Boului, o companie de la Suliţa înspre cota 927 şi o
companie 5/Batalionul 2 de la Cocoş spre cota 927 sub conducerea maiorului
Nicoleanu. Atacul cu compania 5 de la Cocoş a început la ora 2 p.m.,
înştiinţându-se mai dinainte şi celelalte companii de colaborare.
Dintr-o înţelegere greşită a ordinelor
superioare, celelalte companii nu au luat parte. Atacul s-a început cu o
singură companie, a 5-a, celelalte primind ordinul brigăzii pentru a doua zi.
Ofensiva armatei a 9 germane
La 26
septembrie 1916 s-a luat decizia de oprire a ofensivei române. A fost o decizie
proastă care a mirat pe mulţi comandanţi din ambele tabere. Trupele germane pătrund
la 11 oct. prin Pasul Vulcan şi defileul Jiului spre Bumbeşti Jiu, prin plaiul
Zănoaga spre Schela şi Arsuri, prin Muscelul spre Dobriţa, prin plaiul
Arcanului spre Frânceşti şi Brădiceni dar vor fi nevoite să se întoarcă. Odată
prin faptul că trupele române atacă, prin ceaţă, cu forţe mult superioare, a
doua oară, prin faptul că trupele germane lăţesc frontul mai bine de 20 km,
fiind în imposibilitate de a-l aproviziona cu alimente şi muniţie. Generalul
Dragalina anticipase acest eşec încă din data de 27 septembrie! (A se vedea,
pag. anterioare)
Ceea ce
nu prevăzuse generalul este că nemţii vor învăţa din acest eşec. Cunoscând acum
terenul şi punctele slabe ale strategiei armatei române, pe viitor vor şti cum
să acţioneze, multe planuri secrete căzând în mâna lor pe timpul luptelor.
Direcţiile de infiltrare a trupelor
germane: Arcanu-Piva-Frânceşti, Valea Sohodolulul-Runcu, Igirosu-Dobriţa, Pasul
Vulcan-Defileu
Ordine din dosarul Marelui Stat Major Român
„Nr. 679 din 11 octombrie 1916 - către
general D. Cristu -Grupul Cerna
Trimiteţi imediat, chiar în cursul
acestei nopţi de 11 spre 12 octombrie, prin Baia de Aramă spre dealul Dobriţa,
două batalioane şi o baterie, sub comanda lt.-col. Dejoianu.
Inamicul a pătruns aripa stângă a
Diviziei 11, pornind dinspre vârful Muncelul şi înaintează spre Dobriţa. Este
de cea mai mare importanţă a-l respinge peste frontieră.
Comandantul Armatei 1, general
Dragalina."
în executarea ordinului nr. 679,
generalul D. Cristu dă următorul ordin în scris nr. 58 A din 11 octombrie 1916
către lt.-col. Ioan Dejoianu:
„În conformitate cu ordinul nr. 679 al
Armatei 1, am onoarea a vă ruga să binevoiţi a porni chiar în cursul nopţii
acesteia, 11 spre 12 octombrie 1916, la Baia de Aramă cu două batalioane şi o
baterie sub comanda dv.
S-a dat ordin Brigăzii 1 Infanterie să
trimită un batalion din Regimentul 17 Infanterie la Cireş şi Brigăzii 11
Infanterie ca să trimită Bateria căpitan Bernescu şi Batalionul maior Stănescu
tot la Cireş. Domnul comandant doreşte ca dumneavoastră să ajungeţi cu acest
detaşament în ziua de 12 octombrie, ora 11 dimineaţa, la Baia de Aramă.
Inamicul a pătruns aripa stângă a
Diviziei 11, pornind dinspre vârful Muncelul şi înaintează spre Dobriţa. Este
de cea mai mare importanţă a-l ataca şi respinge înapoi peste frontieră.
General D. Cristu.
Notă: Din citirea acestor două ordine,
reiese că generalul Cristu a înţeles greşit ordinul primit de la armată şi în
consecinţă a redactat greşit ordinul său nr. 58 A. Ordinul armatei prevede clar
ca detaşamentul lt.-col. Dejoianu să meargă prin Baia de Aramă spre dealul
Dobriţa, pe când ordinul nr. 58 A, dat de generalul Cristu, precizează că
Detaşamentul lt.-col. Dejoianu să meargă la Baia de Aramă.
Din fericire, generalul Dragalina a
vorbit prin telefon şi cu lt.-col. Dejoianu, personal, expunându-i clar
misiunea cu care îl însărcinase.
După redactarea ordinului nr. 679,
generalul Dragalina a vorbit prin telefon cu maiorul Ghiţă Dumitrescu la Baia
de Aramă.
După ce i-a expus situaţia, i-a dat
ordin să plece chiar în acea noapte cu unitatea sa - un batalion de infanterie,
o baterie şi un escadron - cu direcţia Peştişani-Dobriţa, precedând astfel cu o
zi Detaşamentul Dejoianu, sub al cărui comandament va intra. Misiunea sa era de
avangardă, mai ales că se semnalaseră forţe inamice ce coborau peste muntele
Rostovanul. Generalul Dragalina a terminat convorbirea făcând apel la
patriotismul şi spiritul de iniţiativă ale maiorului Dumitrescu. A urmat
convorbirea prin telefon cu lt.-col. Dejoianu la cartierul de la Cireş. După ce
i-a repetat ordinul de formare a detaşamentului, compus din două batalioane şi o baterie, i-a
atras atenţia ca totul să se facă cu cea mai mare discreţie.
Urma să pornească în cursul nopţii,
mergând în marş forţat prin Baia de Aramă spre Peştişani-dealul Dobriţa, unde
să atace inamicul în flanc cu violenţă şi cu tot elanul. I-a comunicat de
asemenea că s-a dat ordin grupului maior Dumitrescu de la Baia de Aramă să
plece de îndată spre Dobriţa pentru a recunoaşte drumul, devansând astfel
Detaşamentul Dejoianu cu o zi, însă aşteptându-1 pentru a intra sub ordinele
lui în atacul ce-1 va da. I-a făcut cunoscut de asemenea că lt.-col. Constantin
Dumitrescu, şef de stat major, va face coordonarea mişcării şi operaţiilor
Detaşamentului Dejoianu cu Grupul Jiu.
Generalul Dragalina a terminat astfel
convorbirea: „Dejoiene!Ţi-a venit timpul
să-ţi dovedeşti vitejia. Numai o manevră îndrăzneaţă şi hotărâtă, cu vitejii
mei de la Cerna, va conduce la izbândă. Eu plec imediat la Jiu."
În fine, a mai chemat la telefon şi pe
lt.-col. C. Dumitrescu Turcu, căruia i-a dat ordin ca după pornirea
Detaşamentului Dejoianu, să plece şi el cu maşina prin Baia de Aramă pentru a
merge la Horez, unde urma să se întâlnească amândoi la Postul de comandă al
Diviziei 11.
Remarcă: în
expunerea pe care generalul Dragalina a făcut-o generalilor Culcer şi Lupescu
în ziua de 27 septembrie, a fost vorba de o coloană inamică ce ar coborî munţii
trecând peste dealul Muncelul Mic şi ar merge spre sud. Generalul Dragalina a
spus atunci că el cu un regiment de infanterie (3 batalioane) şi 2-3 baterii ar
pleca de la Cerna pentru a se arunca asupra flancului drept şi spatele
coloanei, ceea ce ar fi dezastruos pentru aceasta coloană aventuroasă.
Acum, în măsurile ce a luat şi în
ordinele pe care le-a dat Grupului Cerna în vederea bătăliei de la Jiu,
generalul Dragalina şi-a menţinut planul strategic şi ideea de manevră, adică
să atace din flanc şi spate coloana inamică ce trecuse peste dealul Muncelul
Mic şi mergea la sud spre dealul Dobriţa, tot cu trei batalioane (2 Dejoianu şi
1 maior Dumitrescu) şi două baterii (Dejoianu şi Dumitrescu).
După convorbirile la telefon, generalul
Dragalina scrie şi semnează următorul ordin nr. 680 din 11 octombrie către Corpul
1 Armată:
„La nr. 211 şi 212 Ordinul M.S. Regelui
este de a se executa întocmai ordinele de operaţii nr. 5 date referitor la noua
grupare de forţe. Oricare va fi situaţia din faţa dumneavoastră, trebuie să
luaţi măsuri ca ordinul să se execute întocmai şi să raportaţi de executarea lui.
Comandantul Armatei 1 face apel la
capacitatea generalului comandant al Corpului de Armată, ca să înlocuiască
lipsa de trupe prin energie îndoită şi prin luarea de măsuri cât mai aproape de
situaţie.
Comandantul Armatei I, general I.
Dragalina."
În cele din urmă, generalul Dragalina a
scris şi semnat următorul raport telegrafic către Marele Cartier General:
„Nr. 681 din 11 octombrie 1916 Raportez
că astăzi 11 oct., ora 7 p.m., am luat comanda Armatei 1. Am plecat pe front la
Jiu. pentru a restabili situaţia.
Mâine voi face primul raport către M.S.
Regele. Am dat ordine severe pentru stricta executare a ordinului nr. 2169.
Comandantul Armatei 1, general I.
Dragalina."
Întreagă această activitate a
generalului Dragalina - expunerea situaţiei de ansamblu făcută de lt.-col.
Găvănescu, convorbirile la telefon cu Cireş şi Baia de Aramă, redactarea
ordinelor şi a telegramei - s-a desfăşurat într-o oră şi jumătate; atunci
generalul a dat ordin maiorului C. Miltiade să-l însoţească; s-au urcat în
maşină şi au plecat la Grupul Jiu. În acea noapte, generalul Dragalina a ajuns
la Horez în sat, unde s-a dus la postul
de comandă al Grupului Jiu (fost Divizia a 11-a).
Generalul a cerut să i se expună
situaţia, iar „comandantul şi Statul Major al acestui grup erau într-o stare
sufletească îngrijorătoare". (Miltiade)
În zorii zilei de 12 octombrie 1916 a
sosit colonelul Anastasiu. După ce i-a încredinţat comanda Grupului Jiu,
generalul Dragalina l-a pus la curent cu proiectul pentru operaţiile ce urmau
să decurgă, şi anume: rezistenţă cu dreapta Grupului Jiu, în timp ce se va ceda
cu centrul în defileul Vulcan, cu scopul de a face pe inamic să expună flancul
drept şi spatele unui atac dinspre Cerna.
Cu acest atac a fost însărcinat
Detaşamentul lt.-col. Dejoianu de 2 batalioane şi 2 baterii, care au plecat în
acea noapte de 11/12 octombrie din Cireş cu direcţia Peştişani-Dobriţa.
(Miltiade)
În orice caz inamicul nu trebuia să
ajungă în câmpie, la Tg. Jiu, aşa că dl col. Anastasiu trebuia să regrupeze
imediat forţele şi să treacă la contraatac pentru a opri înaintarea vrăjmaşului
din dreapta Jiului.
Convorbirea a durat de la sosirea col.
Anastasiu în zorii zilei până pe la ora 9.30. în acest lung timp s-a putut
examina situaţia, iar generalul i-a explicat colonelului Anastasiu ideea de
manevră în bătălia ce urma să se desfăşoare şi să-i dea ordine precise de ceea
ce trebuia să facă.
După convorbire, generalul l-a chemat la
telefon pe colonelul Obogeanu Mihail, comandantul Brigăzii 22 (în locul col.
Anastasiu). Cu colonelul Obogeanu, generalul era prieten vechi de la Caracal.
După ce i-a dat câteva explicaţii şi
asigurarea că vor învinge, generalul a continuat: „Te ştiam mai energic",
la care Obogeanu a răspuns: „Ce să fac! Am fost dat peste cap" ... Aici
telefonul a fost tăiat. Era ora 10 a.m.
Atunci generalul Dragalina s-a hotărât
să plece cu maşina la Bumbeşti şi pe valea Jiului, pentru a lua contact cu
unităţile în subordine, vrând să vadă situaţia la faţa locului şi să le
instruiască de ceea ce trebuiau să facă. Şi apoi, cu generalul, comandant de
armată, în mijlocul trupelor, altfel se comportau ofiţerii şi ostaşii!
În maşină l-a luat pe maiorul C.
Miltiade.
Puţin mai jos de podul de la sud de
actualul Popas Lainici, prins în maşină pe un loc expus pericolului - deşi
camarazii îi oferiseră locul lor dar fuseseră refuzaţi - generalul Dragalina
cădea rănit mortal de focuri de mitralieră inamice, exact în după amiaza zilei
de 12 oct. 1916, când fiul său Căpitanul Corneliu Dragalina se afla pe masa de
operaţii.
Pierderea generalului a fost un cutremur
pentru armata română şi o uriaşă mâhnire pentru regele Ferdinand care fu văzut
la 26 oct. plângând la căpătâiul catafalcului, lucru pe care viteazul rege nu-l
făcuse până atunci nici măcar la moartea fiului său.
Alta ar fi fost soarta bătăliilor ce au urmat,
generalul intuind că răsfirarea armatei germane prin munţi pe o lărgime mai
mare de 20 km va duce inevitabil la probleme de aprovizionare şi nu numai.
