S-a stins azi dimineaţă din viaţă o mare valoare a neamului românesc: Sergiu Nicolaescu.
Redacţia "Semănătorul Tismana" îşi exprimă profundul său regret pentru greaua pierdere suferită de toţi care l-au cunoscut: familie, prieteni, contemporani!
DUMNEZEU SĂ-L IERTE!
A fost un fiu al meleagurilor gorjene care şi-a iubit glia în care s-a zămislit, a iubit istoria şi marile personalităţi ale vechiului teritoriu dac. Tismana îi datorează enorm prin evocarea cinematografică de excepţie "Mircea" ("cel Mare" sau "cel Bătrân"), o evocare istorică ce a dat viaţă marelui nostru domnitor al Ţării Româneşti, Mircea cel Mare (1386-1418) fiul ctitorilor Sfintei Mânăstiri Tismana, Dan I Vodă (1383-1386) şi a Doamnei sale Calinichia.
O urmă de neliniște şi surprindere am avut când am aflat de decizia incinerării trupului său după moarte.
Viaţa trăită prin filmele sale justifică însă, într-un fel, această decizie.
Dacii practicau incinerația pentru morții lor, inspirând-se din mitologia persană, conform căreia, după moarte omul se divide în trup și suflet. Trupul era considerat după moarte impur şi era văzut ca o parte materială a ființei umane, de care nu mai este nevoie după moarte. Spre deosebire de daci însă, vechii perși nu își îngropau morții și nici nu îi incinerau, deoarece pentru ei focul și pământul erau elemente sacre și nu trebuiau pângărite de trupul defunctului.
Conform lui Herodot, părintele istoriei, geto-dacii se credeau nemuritori. Pentru ei moartea nu era decât o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxes, zeul subpământean al vegetației și al fertilității. De aceea, moartea unui dac însemna pentru ei un prilej de bucurie, o sărbătoare.
Sergiu Nicolaescu şi-a început cariera cu filmul "Dacii" şi a murit ca un dac. Fie ca fumul cenuşii lui să-i poarte sufletul acolo sus în ceruri, la Zamolxes!
Şi fie ca Sergiu Nicolaescu să rămână nemuritor, la fel ca strămoşii săi geto-dacii!
Conform lui Herodot, părintele istoriei, geto-dacii se credeau nemuritori. Pentru ei moartea nu era decât o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxes, zeul subpământean al vegetației și al fertilității. De aceea, moartea unui dac însemna pentru ei un prilej de bucurie, o sărbătoare.
Sergiu Nicolaescu şi-a început cariera cu filmul "Dacii" şi a murit ca un dac. Fie ca fumul cenuşii lui să-i poarte sufletul acolo sus în ceruri, la Zamolxes!
Şi fie ca Sergiu Nicolaescu să rămână nemuritor, la fel ca strămoşii săi geto-dacii!
Redacţia Semănătorul vă oferă în această pagină, cele mai bune filme ale sale.
Dacii seria I
Dacii seria II
Mircea
Ultimul cartuş
