Pr. Radu Botiş, Prof. Mircea Botiş, Ulmeni Maramureş, Editura Olimpias, Galaţi, 2011, 273 p.
Recenzie de ierom. Maxim Morariu
Genul monografic a cunoscut un adevărat reviriment în ultima vreme, când, prezentări ale unor oraşe, localităţi, biserici sau monumente, au inundat de-a dreptul piaţa de carte contemporană. Nu toate apariţiile editoriale sunt însă de calitate, multe dintre ele fiind condiţionate mai degrabă de obţinerea unor grade profesionale sau de confirmarea statutului de intelectual al autorilor decât de profesionalismul muncii lor.
Lucrarea pe care dorim însă să o propunem cititorilor este una ce împlineşte
întru totul standardele calitative ale unei monografii. Experienţa autorilor[1] în
materie de publicistică şi buna cunoaştere a locurilor descrise, din care
provin ei, garantează acest fapt. Garanţi ai calităţii sunt şi cei doi
prefaţatori, domnul cercetător ştiinţific I Remus Câmpeanu, de la Institutul de
Istorie ,,George Bariţiu" din Cluj-Napoca (pp. 5-8) şi părintele Vasile
Augustin, vicarul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului (pp.
9-10), care apreciază în mod favorabil cercetarea celor doi autori, subliniind
multiplele valenţe ale acesteia.
Volumul este structurat pe întinsul a nouă capitole şi cuprinde de asemenea
anexe şi o listă bibliografică. Autorii se străduiesc să realizeze atât o amplă
incursiune în istoricul oraşului maramureşean (pp. 15-45), cât şi o prezentare
a principalelor caracteristici ale acestuia, respectiv învăţământul şi cultura
(pp. 46-53), resursele naturale (pp. 54-68), demografia (pp. 69-90),
activitatea economică a urbei (pp. 91-124), aspectele etnografice (pp. 125-
142), personalităţile locale (pp. 143-215). Bibliografia întrebuinţată este, de
cele mai multe ori, una adecvată cercetării şi actualizată, autorii utilizând
cele mai noi cercetări în materie, iar anexa (pp. 239- 264), densă şi ea,
conţine un număr mare de facsimiluri după documente importante din istoria
oraşului şi fotografii cu lăcaşurile de cult, instituţiile principale, clădiri
sau persoane importante din istoria lui de ieri şi de azi.
Interesant este, de exemplu, capitolul despre datini şi obiceiuri, în paginile
căruia autorii vorbesc nu doar despre tradiţiile populare cu valoare
etnografică, ci şi despre gastronomie, tradiţii privitoare la agricultură,
faună, ocupaţii casnice sau limbaj. Descrierile unor obiceiuri cu valoare
fundamentală pentru viaţa omului sunt şi ele ample. Spre deosebire de
etnografii laici, părintele Botiş insistă însă şi asupra puternicei legături
existente între Biserică şi obiceiul propriu-zis. Iată, de exemplu, cum se
încheie descrierea nunţii:
,,La ieșirea din biserică și pe parcursul
traseului până la locul unde va avea loc nunta, cu mulți ani în urmă, anumiți feciori puneau
diferite piedici, care, de fiecare dată, pentru a fi înlăturate intervenea nașul cu câte o sticlă
de țuică. După ce calea
era liberă alaiul ajungea cu bine la locul unde era organizată masa și continua nunta.
Avea loc „orația cu găina” așezată pitoresc pe o tavă, purtată de către socăciță.Pe la miezul nopții începe „jocul
miresei” moment anunțat de către unul din cei doi reprezentanți ai mirilor
(staroste). Primul intră în joc mirele, apoi nașii, părinții mirilor, rudele cele mai apropiate, apoi
nuntașii" (p.
135).
Calitatea
de preot a unuia dintre autori este desconspirată parţial şi de atenţia pentru
aspectele confesionale şi de atenţia pentru istoricul lăcaşurilor de cult din
localitate. Astfel, în cadrul capitolului, alături de frumoasa analiză în care,
alături de dicţionarul lui Coriolan Suciu[2] întrebuinţează
şi alte surse în scopul obţinerii unor informaţii complete cu privire la
aspectele toponimice, de bogatele informaţii cu valoare istorică, extrase fie
din surse arhivistice inedite, fie din surse edite. se regăsesc şi elemente
privitoare la situaţia confesională a oamenilor locului şi la istoricul
locaşurilor lor de cult.
Având în vedere aceste aspecte, nu putem decât să remarcăm valoarea operei
părintelui şi a domnului profesor Botiş, să o recomandăm călduros şi să credem
că ea îşi va găsi locul atât în circuitul ştiinţific, cât şi în bibliotecile
fiilor zonei şi a iubitorilor istoriei şi spiritualităţii româneşti de
pretutindeni.
[1] Căci, de exemplu, părintele Radu Botiş
este fondatorul şi redactorul şef al revistelor electronice Glas
comun şi Slova creştină. De asemenea, el este prezent
ca publicist în paginile revistelor Sămănătorul, Analize şi fapte ,
Ecoul, Neamul Românesc, Noua Arhivă Românească , Tânărul scriitor, Luceafărul
românesc, Observatorul de Toronto, iar ca poet, creaţiile sale se
regăsesc atât în volume de autori cât şi în următoarele antologii: Antologiile
revistei Singur, Editurile Singur/Grinta, Târgovişte/Cluj-
Napoca, 2010; O Antologie a poeziei maramureşene, coord.,
Nicolae Păuna Scheianu, Editura Ethnologica, Baia Mare,2010; Preoţi
sfinţi, lăcaşuri sfinte, Editura Semănătorul, 2010; Antologie
de poezie, 55 de poeţi contemporani (pagini alese), coord. Valentina
Becart, Editura ArhipArt, Sibiu, România, 2010; Îndreptar de terapie
divină - breviar sufletesc, Editura Sinteze, Galaţi, 2009; Artur
Silvestri - Documentar memorialistic, Editura Semănătorul, 2009
; Literatura virtuală și Curentul Generației Google, coord. Ionuț Caragea, Editura
Fides, Iaşi, 2009; Antologie, Cenaclul Arionda, Editura Olimpias,
Galaţi, 2009; Dor de Dor - Antologie lirică, epică,
plastică, Călăraşi, coord. Marin Toma, Editura S.C. Tipografia S.A,
Slobozia-Ialomiţa, 2008; Mărturisirea de credinţă literară, vol.
II, Editura Carpathia Press, Bucureşti, 2008.
[2] Coriolan Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania, vol. II, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967
[2] Coriolan Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania, vol. II, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967
