Nicolae N. Tomoniu - Un vechi articol revine în actualitate

Notă. Despre Vila Nicu D. Miloşescu, de pe Valea Tismanei, am scris în anul 2010. Ajunsese o ruină, din interior se furase tot, curtea era plină de buruieni. Articolul a apărut în cotidianul judeţean "Gorjeanul". A apărut degeaba: de atunci, la nivel local şi judeţean nimic nu s-a inițiat pentru a se salva acest imobil de patrimoniu. 
Dar acum câteva zile, pe Facebook, un îndemn mobilizator a venit din partea europarlamentarului Mircea Diaconu. Dânsul ne invita să participăm le crearea unei hărţi a patrimoniului României. Grea misiune! În fiecare oraş, comună, sat, cătun se află cel puţin un obiect de patrimoniu, de la o sucală de adunat firul de pe o vârtelniţă veche de 500 de ani, la troiţele seculare din răscrucile satelor şi până la vechile clădiri boiereşti confiscate de regimul comunist, apoi abandonate după evenimentele dramatice ale acelui decembrie 1989, atât de însângerat. 
M-am înscris şi eu, propunând ca Vila Nicu D. Miloşescu de pe Valea Tismanei să aibă mai întâi loc pe harta patrimoniului României, apoi să se evalueze cât ar costa reabilitarea, cine s-o facă şi cu ce bani.
Prea multe speranţe, după un sfert de secol de minciuni sădite cu sârg pe ogorul politichiei româneşti, nu avem. Dar eu îmi fac datoria să semnalez abandonarea acestui imobil, încărcat de istorie, reluând acel vechi articol din anul 2010. Căruia i-am adăugat câteva imagini recente. Barem să se observe că între timp au mai dispărut din geamuri iar buruienile au trecut gardul, ajungând în stradă. 
N. N. Tomoniu - Tismana, 23 mai 2015

Nesimţirea în imagini

MÂNA DIAVOLULUI LA DOI PAŞI DE

SFÂNTA MĂNĂSTIRE TISMANA

Nu pot descrie revolta fără seamăn care m-a încercat când am intrat pe uşa fostei Vile Miloşescu, altădată mândria Gorjului, cu imaginea sa tipărită pe mii de cărţi poştale având în fundal Mânăstirea Tismana şi imortalizată într-un tablou în ulei al vestitului pictor Iosif Keber. Astăzi, ca o apoteoză a ignoranţei realităţii de lângă noi, copiile acestui tablou sunt afişate cu emfază în incinta multor instituţii publice ale Tismanei.

Aflaţi iubiţi şefi, după modă temporar portocalii, ai instituţiilor de stat din oraşul Tismana, că va trebui să înlocuiţi de pe peretele birourilor Tovărăşiilor Voastre copia tabloului lui Iosif Keber cu imaginea actualei Ruine Miloşescu!

Astăzi nici chiar şobolanii nu mai au curaj să se aventureze acolo! Prin geamurile sparte şi uşile deschise bate un vânt greţos de la „fosele igienice” ale imobilelor din apropiere ce-şi varsă „prea plinul” în apa Tismanei cea cântată altădată de poeţii neamului. Pare să fie un blestem! Sfântul Nicodim şi-a întors faţa de la locurile sfinte pe care le-a căutat atât amar de vreme şi dracul şi-a băgat coada lui scârboasă în capetele tismănene luminate de flacăra violet ce se abătu asupra bietului nostru popor.

Dacă la nivel înalt, domnia legii fu înlocuită de „reforma bunului plac băsescian” iar minciuna şi demagogia flăcării violet îi arsă buzunarul românului pentru ani buni de-aici încolo, de ce n-ar face-o şi nişte capete de forestieri? Pentru că monumentul de nesimţire şi inconştienţă care a ajuns Vila Miloşescu, aparţine mai marilor Ocolului Silvic Tismana, complici cu sus-puşi ai inspectoratului silvic de la judeţ.

Dar să vedem mai întâi istoria recentă a imobilului, care începe din vremea când eram preşedinte al comisiei pentru cultură a Consiliului Local Tismana. Inaugurând Muzeul Portului Popular Gorjenesc de la Tismana, m-am bucurat să aud pe d-nii Ion Cepoi şi Pompiliu Ciolacu de la centrul judeţean că vor sprijini oraşul şi pentru amenajarea unui Muzeu al Tehnicii Populare. Atunci am avansat în şedinţele Consiliului Local Tismana propunerea de a-l amenaja în spaţiul din apropierea Vilei Miloşescu. Pe cursul de apă vecin cu terenul vilei, propuneam să fie reconstruite piua şi moara mânăstirii pe vechile lor amplasamente şi totodată reabilitate moara cu zbaturi de laRacoţi şi „Moara cu butoaie” de la Sohodol, adevărate monumente ale tehnicii populare ale neamului românesc, unicate de nepreţuit ale patrimoniului nostru naţional. Totul făcea parte dintr-un larg proiect vizând amenajarea pe Valea Tismanei a unor spaţii de campare, recuperarea de la Ocolul Silvic a Vilei Miloşescu şi reabilitarea ei, refacerea vechiului Parc Botanic Chihaia înscris în cataloagele Universităţii de Ştiinţe Naturale din Paris.

Apoi au venit alegerile din anul 2008 cu mizeriile sale electorale care m-au făcut să mă retrag din politică în favoarea conducerii unei edituri - la nivel asociativ neguvernamental - Editura online „Semănătorul”, continuându-mi astfel studiile documentare  privind Tismana. Chestiunea recuperării vilei Miloşescu însă a rămas. Dar cum a rămas, am văzut într-o duminică de excursie – împreună cu consilierul local Costea Mujescu - spre Schitul Teiuş, lăcaş devenit şi el ruină acum câteva secole din cauza războaielor. Dar şi de lene şi nepăsare ca în cazul imobilului de pe Valea Tismanei. Poarta Vilei Miloşescu era într-o rână, uşile putrede date la perete, geamurile sparte, aşa că am intrat să vedem ce-a mai rămas: ziduri goale.

„- Ocolul Silvic n-are nici un act valabil, ne-a spus primarul Costel Buzianu a doua zi, pentru ca acest imobil a fost dat Primăriei Tismana încă de la moartea tipografului Nicu D. Miloşescu, care n-a avut urmaşi. Am vrut să reabilităm clădirea dar ei au dat primăria în judecată. Ne judecăm deci cu Ocolul Silvic, pentru că şi-au trecut cu de la sine putere în inventar acest imobil. Până atunci, în loc să dea frumos şi civilizat clădirea înapoi, au devastat-o şi au lăsat-o vraişte, fără prize, întrerupătoare şi dulii, cu sobele şi instalaţia sanitară spartă. Normal că se aşteaptă să piardă procesul dar până atunci noi nu putem face nimic.”

Vai şi amar! Bine, bine, se întreabă orice om civilizat, cu scaun la cap, la aşa nebunie şi iresponsabilitate n-ar trebui ca Ocolul Silvic să plătească nişte despăgubiri? Sau măcar ceva chirie, nu-i aşa?

Pe lângă primar, s-au mai băgat şi alţii în vorbă iar treaba se pare că e cu mare cântec. Iar ce se zvoneşte „printre avocaţii baroului din Târgu-Jiu” te cruceşti. Cică ar fi aflat că nea consilierul juridic al inspectoratului silvic de la Gorj, originar din Tismana, i s-a căşunat pe „Ruinurile Tismanei” având deja complici nişte consilieri locali. Scopul lor este recuperarea pentru „foştii proprietari” a vechiului magazin al „cooperaţiei de consum” din centrul Tismanei pentru ca să-l facă apoi jumi-juma, birou de avocatură pentru consilier si locuinţă centrală pentru proprietari. Cât priveşte Vila Miloşescu, ce mai pensiune plină de „margarete” şi văcuţă bună de muls ar mai face-o câştigătorii procesului!

Dar deocamdată abia a ieşit fumul, până la foc mai e. Stai însă să te întrebi, cum dracu de s-a prostit lumea în acest hal? Nicu D. Miloşescu a fost unul din oamenii de căpătâi ai Gorjului dar şi al Tismanei de la început de veac XX. Tipograf şi librar, prieten bun cu George Sfetea, cei doi, împreună cu câţiva localnici mai înstăriţi, au reuşit ca să facă din Valea Tismanei cea mai frumoasă staţiune climaterică din Gorj. Atunci erau alte vremuri, oamenii se ajutau între ei. Nicu Miloşescu se ocupa de construcţia Vilei Sfetea iar George Sfetea, cumnat cu George Coşbuc după sora lui cea mică, Elena, ţinea contabilitatea Tipografiei Nicu D. Miloşescu.

Turul vilelor de pe Valea Tismanei se făcea în trăsură cu cai, obligatoriu urmând Aleea Tainelor, ce trecea pe lângă Fântâna Chihaia. Frumoase felinare amplasate în toată Valea Tismanei, dăruite de însuşi regele Ferdinand, făceau posibile aceste tururi şi noaptea.

George Sfetea se va muta definitiv în noua sa vilă în anul 1902, când va petrece vara cu cei doi directori ai revistei “Sămănătorul”, cumnatul său George Coşbuc şi Alexandru Vlahuţă. Pentru Al. Vlahuţă va fi  singura perioadă când va mai vizita Tismana. Nu şi pentru poetul George Coşbuc care va lăsa locurile lui preferate de pe ValeaTismanei încărcate de numeroase legende.

Chioşcul de pe terasa dintre brazii aflaţi în apropierea Vilei Sfetea, unde se retrăgea poetul, va deveni cu timpul “Chioşcul lui Coşbuc”. Astăzi e refăcut complet. Fagul de lângă acesta se va numi “Fagul lui Coşbuc”. Masa unde stătea poetul şi discuta cu ambasadorul francez Ramiro Ortiz, cu părintele Vasile Lucaciu, cu compozitorii D.Chiriac şi Alfonso Castaldi, profesorii Popa Lisseanu şi Clinciu va fi “botezată” peste puţin timp “Masa fraţilor”. Iar aleea de lângă Fântâna Chihaia, pe unde Coşbuc discuta cu Ortiz despre “şarlatanul de Dante”, va rămâne întipărită în memoria locală ca “Aleea Tainelor”. 

Iată ce frumoase istorii au locurile şi vilele de pe Valea Tismanei. Putem da noi, ce-i care ne-am născut aici din tată-n fiu, istoria noastră, patrimoniul nostru cultural, arhitectural şi turistic pe mâna noilor hoţi născuţi după modelul actualilor şacali care sfârtecă România pentru propria bunăstare?

Dacă în vremea cât eram consilier am reuşit să stopez împreună cu Maica Stareţă Ierusalima jaful sedimentelor  din sigă ale cascadelor Tismanei acum alt fenomen strică priveliştea renumitei Mânăstiri Tismana: proliferarea buruienilor, mărăcinilor şi arbuştilor din jur. Vestita cascadă a mânăstirii abia se mai vede de vegetaţia care-şi înfige rădăcinile în siga ce susţine platoul mânăstirii. Degeaba e curtea mânăstirii frumoasă dacă pet-uri aruncate pe ferestrele mânăstirii atârnă lugubru în jur.

Uitaţi-vă la castelele din ţările occidentale ce frumos arată în exterior cu iarba tunsă şi drumurile de acces curate ca lacrima. Numai pe Valea Tismanei parcă şi-a băgat dracul coada! Chioşcul „de belvedere” de vizavi de mănăstire are acoperişul ciur şi băncile rupte. Şi dacă-i spart nimeni nu şi-l revendică, primăria zice că nu-i aparţine, mânăstirea aşişderea, ca să vezi minune, a crescut acolo chioşcul singur, ca teii din jur!

Mai departe, pe Valea Tismanei, crengi şi arbuşti dar şi brazi recent plantaţi sau castani tineri, zac de-a lungul drumului până în mijlocul Cioclovinei. Campania de electricitate a făcut „lumină” în jurul stâlpilor reţelei electrice fără avizul Ocolului Silvic sau al proprietarului, Mânăstirea Tismana. Alt proces, altă distracţie! Dracul îşi freacă mâinile de plăcere cum a reuşit să-i întărâte pe toţi…  

Promitem să revenim cu alte amănunte, presa rămânând singura putere care încă n-a reuşit să fie îngenuncheată în pofida drapelului portocaliu ce-l afişează partea ei mai flămândă şi cameleonică.

In consecinţă, de ea ar trebui să se teamă şi dracul care şi-a vârât coada la doi paşi de sfânta mănăstire.

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Tismana 17.11.2010 - Articol scris pentru  Gorjeanul

NOTĂ NOUĂ. După trei zile de la publicare lucrurile sunt deja încurcate. Prostimea n-are acces la site-ul d-lui Mircea Diaconu, decât dacă propune vreun „obiectiv de patrimoniu” şi deschide un cont. După ce înscrii obiectivul tău, de la început eşti congratulat cu doi susţinători pentru propunerea ta apoi Dumnezeu cu mila. Care-i prostul de acolo să-ţi dea ţie puncte când el are interesul său: pentru propria propunere, pentru propunerile din zona sa, ş.a.

Aşa că propunerea mea a rămas cu doi susţinători, probabil Mircea Diaconu şi web-maister-ul său pe când aceiaşi propunere a mea pe Facebook s-a bucurat de o susţinere nu numai a celor din Tismana ci din toată lumea. Pozele mele cu Vila Miloşescu sunt redistribuite pe unde nu te-aştepţi şi de oameni pe care  nici nu-i cunoşti.

Ca o concluzie de final, nu se poate face o numărătoare corectă asupra numărului de susţinători ai unui obiect de patrimoniu şi nici n-ai pe acel site un e-mail al d-lui euro-parlamentar, ca să te vaiţi de toate aceste neajunsuri. Pare că e o vrăjeală, ca toate băsi-smele şi boci-smele din anii portocaliilor. Pentru că, până la urmă, este vreun „obiect de patrimoniu” mai preţios ca altul? Iertată-mi fie expresia dar cam pute a discriminare: de ce n-ar fi toporul neolitic din Steiul Coziei (Sohodol-Tismana) mai important decât castelul unui grof ungur din evul mediu făcut cu braţele iobagilor români şi asta nu se va spune niciodată?

 Şi dacă e o ruptură între iniţiator şi propunător, eu declar aici că toate obiectele de patrimoniu din România SUNT CU ŞANSE EGALE de a fi protejate: de la oalele lui Burebista până la castelele nobilimii române!

N. N. Tomoniu - Tismana, 25 mai 2015

FOTOGRAFII ADĂUGATE LA 22 mai 2015,

la înscrierea pe lista monumentelor de patrimoniu care trebuie reabilitate

Site-ul www.mirceadiaconu.ro  

Pictura lui Iosif Keber după care s-au executat cărţi poştale în tipografia lui Nicu D. Miloşescu

În viziunea artistului vila lui Miloşescu apare în poiana de vizavi de mănăstire

Pictorul respectă toate detaliile clădirii: la începutul sec. al XX-lea acoperişul holului de intrare era stil turn

Tipografia lui Nicu D. Miloşescu din Târgu Jiu

FOTOGRAFII RECENTE ALE VILEI MILOŞESCU

Plimbaţi-vă prin toată zona vilei Miloşescu pe site-ul

http://showmystreet.com/#0qu7si_dng1k_b-2x_0-c

Al. Melian - SCOPUL SCUZA MIJLOACELE ?

SCOPUL SCUZA MIJLOACELE ?

Moto: …”vechiul raţionament cinic  scopul scuză mijloacele nu este o cheie de aur cu care deschizi, ci un lanţ ruginit care te încătușează.”

Ce a însemnat regimul Băsescu şi guvernele sale pentru România ultimilor ani a simţit-o fiecare roman pe pielea lui. In “Scrisoare deschisă politicienilor ţării”, publicată în revista online   samanatorul.blogspot.ro/2012/01, adresam un apel aproape disperat celui care ocupa fotoliul de preşedinte şi tuturor politicienilor ţării de a nu pune din nou la încercare răbdarea românilor, prin politica şi comportamentul lor, infectate de incompetenţă, iresponsabilitate şi clientelism generalizat.

După câteva luni, ultimul guvern marionetă era înlăturat printr-o moţiune de cenzură şi ajungea la putere opoziţia. Cum anume, erorile de constituire a guvernului şi pericolele pe care toate acestea risca să le genereze le-am pus în lumină într-o altă intervenţie, “Apel adresat noilor ajunşi la putere” (samanatorul.blogspot.ro/2012/05) .   Exprimându-mi aprecierea asupra declaraţiei repetate a fostei opoziţii de a promova o altfel de politică decât cei înlăturaţi de la putere, precum şi speranaţa că o nouă generaţie va pune capăt moravurilor şi năravurilor care au înveninat şi sărăcit ţara, atrăgeam atenţia că ea şi-a început mandatul în mod îngrijorător: Că aţi înlăturat guvernarea Ungureanu este o victorie, cum s-a obţinut ea  este un eșec. După ce aţi condamnat cu vehemenţă traseismul politic și UNPR ( ca formaţiune imorală și mai ales grup parlamentar fară legitimitate politica )  – și pe bună dreptate, pentru că această « curvăsărie politicianistă», care durează de peste 20 de ani, este nu doar o sfidare și o insultă adusă alegătorilor, ci și un mecanism vicios, nelegiuit care falsifică și murdărește viaţa politică – aţi primit cu braţele deschise (ca să nu spun că aţi ademenit cu « zâmbete de sirenă ») giruete ideologice și morale din arcul guvernamental, trăind sub deviza tuturor veneticilor : ubi bene, ibi patria (partidul) și aţi îndreptăţit presa să titreze cu majuscule, « MAREA IMPACARE  PONTA - OPREA ». Românul are o judecată foarte severă faţă de cei  “care ling acolo unde scuipă” și nu mai puţin severă faţă de cei care se  întovărășesc cu aceștia, chiar dacă din raţiuni de conjunctură și în scop benefic..

        Din păcate, astăzi se poate constata că n-a fost vorba de un accident conjunctural şi că, de fapt, noua putere a schimbat-o pe cea veche dar i-a păstrat metehnele. Motivaţi în aceste zile, aproape exclusiv, de o maladivă sete de putere, pentru satisfacerea căreia totul este permis, cei în care ne-am pus speranţa au aruncat  între paranteze legi şi regulamente, au pornit la asalt împotriva instituţiilor şi oamenilor care nu răspund comenzii lor politice, tratează cu aroganţă tartuffiană opoziţia şi cu superficialitate vinovată adevăratele probleme ale ţării. Adică exact cum au procedat înaintaşii lor şi care au fost înlăturaţi tocmai pentru asemenea motive. De altfel, în susţinerea unora dintre măsurile abuzive, actuala putere invocă abuzurile vechii guvernări, ca şi cum ea nu ar fi pretins că vrea sa vină la putere pentru  întronarea legii acolo unde ea a fost detronată, ci pentru a-şi concura în abuzuri înaintaşii.

        Nu scopul de a-l suspenda pe Traian Băsescu este discutabil (comportamentul şi actele sale din ultimii ani justifica pe deplin un astfel de demers),ci mijloacele folosite pentru aceasta. Graba, precipitarea cu care a fost instrumentată această acţiune, nu o dată în dispreţul pavoazat al legii, a dat impresia că actuala majoritate, temătoare de alegerile din toamnă, vrea să-şi vadă sacii în căruţă înainte de a rămâne fără boi. Ştiind cum au ajuns la putere, dacă erau de bună credinţă şi dornici să-şi slujească ţara responsabil şi cu demnitate, ar fi trebuit să se preocupe cu toată energia de administrarea României, adusă în pragul colapsului,  de rezolvarea urgentă a celor mai acute probleme ale populaţiei,  de  pregătirea  cu grijă a desfăşurării  alegerilor parlamentare şi abia după ce ar fi fost legitimaţi, în mod autentic de poporul roman, să treacă la acţiuni de fond privind instituţiile statului şi legile ţării. Din păcate, cei ajunşi la putere cu ajutorul traseiştilor, cei atât de vehement criticaţi pe când USL se afla în opoziţie, par a nu fi avut alte obiective mai importante decât îndeplinirea visului prezidenţial al lui Crin Antonescu (fie el şi interimar) şi a ambiţiei orgolioase a lui Victor Ponta de a-şi îngenunchea  toţi adversarii, indiferent cu ce mijloace. Numai că scopul nu scuză mijloacele, aşa după cum impostura nu validează omul.

Actuala putere ar trebui să înţeleagă faptul că românii n-au ieşit în stradă şi n-au ales în mod masiv în organele locale  reprezentanţii USL ca să se trezească în faţa aceleiaşi Mării cu altă pălărie. Ba chiar a unei Mării cu mai mult apetit pentru centură, bătut din picior şi suliman înşelător.

Cât de întristător este pentru o ţară să se trezească cu un prim ministru plagiator şi uzurpator de titluri şi cu un preşedinte (fie el şi interimar) dublu repetent în studenţia lui îndepărtată şi lider incontestabil al chiulangiilor din Parlament !!! Este o realitate tragică pe care doar alegătorii o pot neutraliza. Este necesar însă ca,  dincolo de înţelepciunea şi curajul acestora, societatea românească să ofere alternative fiabile la actuala clasă politică, compromisă total în cei 22 de ani de la Revoluţie.

 Altfel, viitorul României va fi sumbru iar speranţa renaşterii pe temeiul valorilor autentice ale poporului nostru va deveni un fel de Fata Morgana.

                                                        Alexandru  MELIAN

A. Melian - APPEL ADRESAT NOILOR AJUNSI LA PUTERE

APPEL ADRESAT NOILOR AJUNSI LA PUTERE

Domnule Prim Ministru, Domnilor Ministri, Domnilor Fosti în Opozitie,

In ianuarie 2011, - marcat de ieșirea disperată a Românilor în stradă -publicam în revista on line “ Samanatorul”  o SCRISOARE  DESCHISA POLITICIENILOR  TARII,  avându-i ca destinatari pe d.l  T. Basescu, guvernul României și cei care-l susţineau, dar într-o bună măsură și pe toţi politicienii aflaţi în opoziţie. Dacă n-ati facut-o, va rog să citiţi acest text fiindcă astăzi, când aţi ajuns la putere, el nu și-a pierdut deloc actualitatea !

Înainte da a continua acest nou apel, aș dori să preîntâmpin o interogaţie retorică, nu de puţine ori formulată de cei aflaţi la putere, atunci când sunt contestaţi sau doar criticaţi : cine sunt ăștia ?!.. pe cine reprezintă ei ?!..  Așa a întrebat și  I. Iliescu în conflictul cu Piaţa Universităţii, și Emil Constantinescu în conflictul cu minerii și T. Basescu, de atâtea ori, dar mai ales cu ocazia ultimei ieșiri în stradă a Românilor. Rezultatele sper că vi le mai amintiţi…

In asemenea situaţii, atitudinea înţeleaptă și responsabilă este ca înainte de toate să ascultaţi și să analizaţi ceea ce se contestă ori se critică și nu cine o face. Eminescu spunea în timpul unei polemici pe o tema asemănătoare : « Dacă un nebun spune că peretele e alb, devine el negru pentru ca a spus-o un nebun ? »  Deci socotiţi că important nu este cine vă trimite acest mesaj, ci care este conţinutul lui. Iar dacă vreţi neapărat să stiţi cine-i ăsta si pe cine reprezintă ?!.., - poate și dacă are creditul moral ori competenţa s-o facă -  nu vă este dificil s-o aflaţi. Inainte de toate însă, citiţi acest apel și scrisoarea deschisă menţionataă, dar mai ales reflectaţi și acţionaţi în conformitate cu ceea ce conștiinţa, inteligenţa și datoria dumneavoastră găsesc demne de luat în consideraţie în mesajul meu . Un mesaj al dezamăgirii, al tristeţei și al revoltei,… dar în același timp un mesaj al speranţei. Tocmai pentru ca îmi place să cred că tinereţea dv., a generaţiei care este pe cale să-și asume destinul României este o premisă generoasa de a face un alt fel de politică, așa cum aţi daclarat-o de mai multe ori când eraţi în opoziţie. Bineînţeles, un alt fel de politică este un imperativ necesar dar nu și suficient. Pentru că alt fel poate fi și mai rău. Dacă vă iubiţi ţara și poporul din care faceţi parte, dacă sunteţi cinstiţi și generoși, atunci trebuie să înţelegeţi și să acţionaţi  în consecinţă. 

Atunci când ceri să fii investit cu putere de conducere, menirea ta este să-ţi slujești ţara, nu să fii slujit de ea, să-i dăruiești și să te dăruiești, nu s-aștepţi să fii dăruit, să nu uiţi nici o clipă că în vârful ierarhiei căreia trebuie să  te supui necondiţionat, nu este nici partidul, nici șeful, ci ţara, cei care te-au investit cu putere și cărora le datorezi credinţa, inteligenţa și puterea ta de făptuire binefăcătoare.

            Cea dintâi apreciere pe care doresc s-o fac se referă la înlăturarea guvernului Ungureanu a carui identitate și prestaţie au reprezentat nu doar o mare dezamăgire, ci și mărturia că din grădina de mărăcini a d-lui T. Băsescu e greu, dacă nu imposibil, să culegi o floare. Înlăturarea lui de la putere era o necesitate și un răspuns dat nemulţumirii aproape generale.

            Din păcate, venirea dy. la putere nu vă conferă nici legitimitatea, nici forţa de care aveţi nevoie pentru a face  un alt fel de politică, și îndeosebi una mai bună, una autentică. Legitimitatea o veţi dobândi atunci când veţi câștiga alegerile, iar forţa atunci când veţi înţelege că vechiul raţionament cinic scopul scuză mijloacele nu este o cheie de aur cu care deschizi, ci un lanţ ruginit care te încătușează.

            Ca aţi înlăturat guvernarea Ungureanu este o victorie, cum s-a obţinut ea  este un eșec. După ce aţi condamnat cu vehemenţă traseismul politic și UNPR ( ca formaţiune imorală și mai ales grup parlamentar fară legitimitate politica )  – și pe bună dreptate, pentru că această « curvăsărie politicianistă», care durează de peste 20 de ani, este nu doar o sfidare și o insultă adusă alegătorilor, ci și un mecanism vicios, nelegiuit care falsifică și murdărește viaţa politică – aţi primit cu braţele deschise (ca să nu spun ca aţi ademenit cu « zâmbete de sirenă ») giruete ideologice și morale din arcul guvernamental, trăind sub deviza tuturor veneticilor : ubi bene, ibi patria (partidul) și aţi îndreptăţit presa să titreze cu majuscule, « MAREA IMPACARE  Ponta-Oprea ». Românul are o judecată foarte severă faţă de cei  “care ling acolo unde scuipă” și nu mai puţin severă faţă de cei care se întovărășesc cu aceștia, chiar dacă din raţiuni de conjunctură și în scop benefic.

Domnule Prim Ministru,

           

           

Este adevărat că circumstanţele în care ajungeţi la putere sunt nefavorabile, că mediul politic românesc este toxic, că presiunile cărora trebuie să la faceţi faţă sunt mari, multiple și din toate punctele cardinale, dar dacă v-aţi asumat misiunea de a face un alt fel de politică, - și subînteleg una mai bună, autentică -  atunci trebuie ca, în pofida și împotriva tuturor acestor factori maladivi, să rămâneţi credincios tablei de valori pe care aţi exprimat-o în mod public și să luptaţi cu toata energia ca aceasta să devină realitate în toate actele pe care le întreprindeţi și în toate opţiunile de selectare a echipei cu care urmează să guvernaţi.

In esenţă, se poate afirma ca v-aţi ales un guvern promiţător, cu câteva personalităţi de prestigiu a căror competenţă și experienţă reprezintă o premisă de gestionare înţeleaptă și responsabilă a ţării, până la alegeri. Dar mă întreb și vă întreb : de ce n-aţi avut tăria și onoarea de a nu vă lăsa ispitit de năravuri și moravuri pe care le-aţi condamnat și dv. de atâtea ori ?  

Sunt atât de sărace în oameni de valoare cele trei partide care formează USL ( ca să nu mai vorbesc de valorile neînregimentate politic), încât să vă asociaţi în echipa guvernamentală persoane precum  Victor Alistar, M. Diaconu (un actor remarcabil și un om politic stimabil dar din păcate având probleme cu justiţia), ca să nu mai vorbim  de Corina Dumitrescu a cărui singur merit pare a fi statutul ei de soţie a unei personalităţi politice din PSD ( între altele, șef al Comisiei parlamentare de învăţământ) ?  Decizia de a renunţa la  d-l  Alistar și mai apoi la d-na Corina Dumitrescu sunt demne de apreciat. Dar să cazi din lac în puţ, numind un alt personaj dubios în fruntea Ministerului educaţiei, în locul celei proaspăt și foarte justificat lăsată deoparte, ridică cel puţin două semne de întrebare :

1. ministerul acesta, - fundamental în orice societate modernă – este oare blestemat să fie condus, mai ales în ultimii ani, de persoane mediocre, agramate și incompetente ?

2. dacă este adevărat – așa cum aţi declarat de mai multe ori – că aveaţi constituit un guvern al opoziţiei,  calitatea și « dosarul » personajelor incompatibile pe care le-aţi propus nu vă erau cunoscute ?  Si dacă DA, nu credeţi că « rezerva dv. de cadre » este săracă, și mai ales compromiţătoare ?

Oare nu înţelegeţi cât rău vă faceţi dv., guvernului și partidelor pe care le reprezentaţi ? Oare nu vă daţi seama că cedând unor asemenea slăbiciuni, daţi apă la moară nu doar opoziţiei, ci și celor care, - discutabil, după părerea mea – au afișat la manifestările din Piaţa Universităţii sloganul  « PDL - USL, aceeasi mizerie » ?  Nu vă daţi seama că vă subminaţi credibilitatea în faţa celor pe care-i așteptaţi la alegerile viitoare să fie alături de partidele pe care le reprezentaţi ?

Si, mai presus de orice, aţi identificat cine va ocupa vidul pe care îl provocaţi în viaţa politică românească, dacă alegătorii vor ajunge la concluzia că nici dv., cei de curând ajunşi (din nou) la putere și nici cei care au fost trimiși în opoziţie, nu mai întruchipaţi o speranţă pentru viitorul României ? ( ati privit cu atenţie zâmbetul perfid al lui Dan Diaconescu, atunci când a savurat decizia justiţiei de a suspenda decizia CNA ?)

            Străduiţi-va să răspundeţi la aceste întrebări și mai ales să acţionaţi la nivelul gravităţii lor.

            Moralizarea fără rabat a vieţii politice, stârpirea corupţiei, prin eradicarea factorilor care o fac posibilă, asanarea justiţiei și domnia legii, elaborarea unei legi electorale solide care să pună capăt definitiv traseismului politic, partidelor etnice și reprezentării nedemocratice în Parlament a minorităţilor, sunt premisele care pot asigura României mecanismele și oamenii potriviţi să le mânuiască performant, în slujba ţării și a oamenilor ei. Nici creşterea economică, generatoare de bună-stare, nici reanimarea învăţământului și a sănătăţii aflate în comă, nici risipirea și înstrăinarea, uneori criminală,  a bogăţiilor ţării sau demolarea valorilor naţionale în numele unui mondialism cămătăresc, nici consecinţele crizei europene (priviţi și analizaţi cu atenţie ce s-a întâmplat și ce se întâmplă în Grecia şi mai ales analizaţi cauzele ţinând de vinovăţiile clasei politice greceşti şi de contribuţia esenţială a sistemului financiar mondial la ruinarea   acestei ţări - şi nu numai), niciunul din aceste obiective fundamentale nu va putea fi realizat la parametrii impuşi de momentul dramatic prin care trece lumea contemporană fără realizarea prealabilă, - curajos  şi imuni la orice concesii de negustorie politică – a premiselor amintite.

            Aveţi posibilitatea să intraţi în istorie ca generaţia care,  punând capăt unei tranziţii maladive de peste 20 de ani, temeiniceşte adevărata renaştere a României pe temeiurile valorilor care i-au permis dăinuirea peste 2000 de ani, aici şi în pofida tuturor vitregiilor şi a tuturor nemerniciilor.

             Nu ne mai uzurpaţi  încă o dată speranţele !!!

                                                                                 Alexandru MELIAN

Precizări despre autor aici:

http://www.tismana.ro/semanatorul/articole/2011/alexandru-melian.htm

Acest articol mi-a fost trimis de autor, cu unele precizari in e-mail:

"Draga domnule Tomoniu,
  Mai întâi de toate vreau sa va exprim pretuirea si respectul pentru curajul de a va arunca în valurile politicului . Sa dea Dumnezeu sa reusiti iar mai apoi sa va daruiasca puterea  si întelepciunea de a realiza proiectele nobile de care sunteti animat !
  Venirea la putere a fostei opozitii era asteptata cu speranta. Din pacate, ea nu s-a emancipat de vechile moravuri si naravuri politice. De aceea va trimit un nou APEL care li se adreseaza lor direct. Daca ati putea sa transmiteti unor publicatii pe hârtie acest mesaj, precum si scrisoarea deschisa, publicata anterior ( nu stiu daca ar exista o posibilitate sa i le trimitem direct lui Ponta), poate ca eficacitatea unor asemenea avertismente ar deveni mai mare, cu atât mai mult cu cât primejdiile ne pândesc de pretutindeni.
   Va îmbratisez urându-va sanatate si împlinirea gândurilor dv. frumoase !
                                                                                                       A. Melian"