Nicu Tomoniu - Adevărul diversiunii „Tismana din nou comună”

ADEVĂRUL DIVERSIUNII „TISMANA DIN NOU COMUNĂ”

§1. Niciodată statutul localității Tismana n-a depins de locuitorii ei !

Am renunțat în anul 2015 la subtitlul „Revistă literară lunară” pentru revista „Sămănătorul”, tocmai pentru a face din aceasta o revistă literară de patrimoniu istoric și cultural. În nr.10 din oct. 2014, apoi în nr. 1 din ian. 2015, am scris despre statutul Tismanei de-a lungul istoriei, tocmai pentru a afla toți cititorii ce a fost și ce este acum seculara localitate Tismana, leagănul Sf. Nicodim și al domnitorilor basarabi întemeietorii Țării Românești. Articolele documentare au ajuns și la wikipedia, pagina https://ro.wikipedia.org/wiki/Tismana :

„De-a lungul timpului, Tismana a fost, respectiv, în această ordine, târg al păstorilor în epoca precreștină, oraș când scaunul Banatului de Severin se mută în sec. 15, mai întâi la Tismana, apoi în sec. 16 la Strehaia, iar la Craiova în sec. 17, cetate,în timpul războaielor și în timpul revoluției lui Tudor Vladimirescu, târg, comună reședință de plasă, stațiune climaterică, apoi iar comună și în final, prin referendum local, validat oraș în anul 2004.”

 In toată această perioadă istorică de șase secole, niciodată statutul Tismanei n-a depins de locuitorii ei decât în ce privește târgul vechi, pliat apoi pe Bâlciul Sântămăriei de către mănăstire și confiscat în „iepoca” ceaușistă ca festival, pentru a îndepărta bâlciul de biserică. La începutul sec. al XX-lea, deputații Dincă Schileru și Numa Frumușanu, George Coșbuc și cumnatul său George Sfetea reușiră să declare Tismana stațiune climaterică. Și lucrară la amenajarea fântânii Chihaia și a Văii Tismanei, deținuții comuniști Nicolae Ceaușescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Emil Bodnăraș. Veni războiul, veniră și acești tovarăși la putere și desființară statutul Tismanei de stațiune climaterică, ajungând localitatea din nou comună.

Ajunse după „loviluția decembristă”, la cârma județului, prietenul meu și coleg de liceu, Lae Mischie, care, expansiv cum e, și specialist în istorie, ținu morțiș ca Tismana să redevină oraș așa cum fusese la începuturi. Înaintă actele dar peste el se suprapuseră parlamentarii PSD de atunci care stricară totul lansând ideea că „se declară toată comuna Tismana oraș”.

Degeaba, specialiștii guvernului scriseseră în legea 351/2001 că doar Tismana era declarat oraș de rang III iar satele aparținătoare rămâneau tot la rangul V ca suburbie a orașului, pentru că răul era deja făcut ! In ignoranța lor, lumea conțopiștilor înțelesese că satele aparținătoare ale orașului nu pot accesa programul Shapard. Și așa au rămas satele Tismanei de izbeliște. Și tocmai acestea puteau obține, conform legii și statutului lor de ultim rang, fonduri pentru înființarea de grădinițe, școli primare și lucrări de infrastructură. Ori, se știe că ignoranța și prostia doare: în aceste sate s-au desființat grădinițe, școli primare iar la centru s-au comasat școlile gimnaziale.   

§2. Diversiunea a început de la ignoranți și s-a întins ca râia !

Prin vara anului 2015, bântuiau prin Tismana propagandiștii ideii trecerii din nou la comună. La început mai sfios, apoi tot mai ofensiv pentru că ideea „se micșorează taxele” este atât de populistă precum ideea „vrei să câștigi o mașină”. Mă oprește astă primăvară, timid, Nicu Dăianu, consilieri amândoi pe vremea când luptasem împreună pentru ideea de oraș. Acum se sucise ! Cică, plătea prea mult la taxe. Tocmai se lucra la casa de cultură și i-am spus ca unui prieten: „- Știi ce se lucrează la etaj, deasupra vechii primăriei ? O sală cu un spațiu de două ori mai mare decât sala de festivități. Va fi plin de calculatoare iar nepoții tăi și ai tuturora, aici își vor face veacul. Acolo sunt și bani din impozitele noastre, cum tot din astfel de impozite se încălzesc copii noștri la școală sau plătim iluminatul. Nu fii egoist ! Știi bine că ne-am luptat în consiliu cu Tăin și gașca pesedistă contra categoriilor aberante ale terenurilor. Se propunea Tismana categoria A, adică cernoziom, satele de pe deal erau B, adică o câmpie mănoasă iar Sohodolul era C, teren arabil. M-am opus doar eu cu Telu Jerca arătându-le pesediștilor geografia. Acolo savanții țării spuneau că suntem categoria a 7-a, teren argilos. Ai votat și acum te vaiți că plătești pământul tău ca cernoziom de Bărăgan. Uite, aia e legea care mărește impozitele nu aiureala ta. Și la urma urmei, om serios ești tu să aprobi Tismana oraș și apoi să te suci ?”

Mai mă oprește peste puțin timp, fostul șef al SMA, nici nu mai știu cum îl cheamă, care „și-a tras” magazinul universal din gară. Și el era cu ideea Tismana comună și i-am spus: „ – Ai ajuns la sapă de lemn ? Păi ai supt destui bani de pe urma tismănarilor, mai vrei și de la primărie ? Te faci de râs !”     

Uite-așa au dat câțiva neserioși cu piatra în lacul Tismanei și au sărit buluc unii ca să o scoată ! Și se scarpină în cap și se miră: „ – Bă, ce idee au ăștia ! Cum dracu de nu mi-a venit și mie până acum ?”

§3. (Un fel de) Interviu cu primarul orașului Tismana

Cu Marian Slivilescu m-am înțeles întotdeauna bine, pentru că este un intelectual, răspunde politicos și caută să clarifice oamenilor păsurile lor. A fost unul din elevii mei cei mai buni la matematică, alături de Vasile Surcel, Dumnezeu să-ierte ! Marian acceptă să-i vorbesc mai amical, pentru că respectă pe cei bătrâni având și în familie pe distinsa sa mamă o învățătoare de excepție, și ca pregătire, și ca femeie de înaltă ținută morală.

---------

Nicu Tomoniu: Dragă domʹ primar Marian, știi bine că  ți-am spus astă vară că umblă unii prin sat cu populismul „Tismana comună” și-i ignorai. Amândoi credeam că-s ai opoziției. Acum cred că e o diversiune cu sondajul acesta și ai fost sfătuit prost de cei din jurul tău. Până la alegeri mai e, inițiativa asta va fi fatală pentru tine și PSD, o spun pentru că-ți vreau binele ca fost profesor al tău, știi bine că eu nu mai am treabă cu partidele ca să zici că am vreun interes.

Primarul Marian Slivilescu: Multă lume vrea schimbarea asta, iar unii senatori și deputați mi-au spus că se va modifica legea în parlament.

 Nicu Tomoniu: Dăm vrabia din mână pe cea de pe gard. Mai poți modifica acum o lege organică cu racul, broasca și o știucă la cârma partidelor? Aici la Tismana e senator panglicarul de Barbu, frate cu Diaconescu OTV, acum la pușcărie. Lumea nu l-a prea văzut prin Tismana. Vezi, să nu fie o înțelegere ascunsă între parlamentarii PNL și PSD ca să mai câștige un mandat aici pe populisme din astea, adică Tismana comună. Ți-am trimis o adresă în 27 mai 2015, intitulată „Propunere către autorităţile locale ale oraşului Tismana pentru acţionare în judecată a responsabililor aplicării legii Legii nr. 83/2004 intrată în vigoare de la 10.04.2004”. Nici până astăzi n-am primit răspuns. Uite-o în geantă. În ea se spune că: „localitatea Tismana trecea la rangul de oraş la 10.04.2004 şi va fi adăugită ca atare, în linia de tabel 1531 din legea 351/2001 – secţiunea IV, 5.6. Localităţi urbane de rangul III, specificând că adăugirea fusese făcută conf. Legii nr. 83/2004”.

Legea prevedea că doar Tismana, localitatea componentă a oraşului Tismana nou declarat, era oraş de rang III, nu şi amărâtele de sate, unele aflate la 8 km depărtare de centru. În mod corect, Legea 351/2001 – secţiunea IV, 5.6. Localităţi urbane de rangul III, adăugase ca oraş DOAR LOCALITATEA TISMANA. Satele ce ţineau de oraşul Tismana nu puteau fi trecute la capitolul „Localităţi urbane” şi era mai mult decât evident că ele nu puteau fi lăsate decât tot ca sate de ultim rang conform legii 351/2001, ANEXA Nr. IV, LOCALITĂŢI RURALE. Iar ierarhizarea localităţilor rurale pe ranguri este următoarea: rangul IV, sate reşedinţă de comună şi rangul V, sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor sau oraşelor.

Ca urmare, satele:  Pocruia, Sohodol, Celei, Costeni, Gornoviţa, Topeşti, Vîlcele, Vînăta, Izvarna şi Racoţi ce aparţin oraşului Tismana erau sate de rang V, ce ţineau de noul oraş Tismana şi ca atare ele trebuiau să beneficieze de programul Shapard pentru că ele rămâneau acum tot la ultimul rang V, prin legea nr. 83/2004.

Primarul Marian Slivilescu: Păi tot așa sunt considerate și acum…

Nicu Tomoniu: Și atunci ? Dacă rangul acestor sate nu se va schimba, cum se vor micșora impozitele ?  De ce se vehiculează aceste populisme când multe taxe și impozite depind, încă din vremea lui Tăin și a lui Mischie de o lege proastă când s-a acceptat ca Tismana să fie de categoria A, cernoziom, satele de categorie B,C,D, arabil a-ntâia și niciun sat de munte n-avea categorie de pământ argilos și pietros ?

Primarul Marian Slivilescu: Era o categorie fiscală, pentru plata pământului pe care stăm.

Nicu Tomoniu: Păi vezi ? Ce minciuni te pun unii să vehiculezi că vor scădea aceste taxe care sunt bătute-n cuie demult ? Alături de faptul că nu se pot face proiecte,  pe când,  Telu Jerca, Ion Butiuc și Dan Macarie au reabilitat ditamai vechiul cămin cultural de la Topești pe vremea lui Luculescu ? După aia, primarii n-au mai făcut nici un proiect. Telu Jerca făcuse un centru de informare turistică care a fost desființat. Iar cu centrul nou, ai văzut cum am fost umilit de nepricepuți.

Primarul Marian Slivilescu: Aici recunosc că am greșit având încredere în ei. Dar acum urmează să facem un nou cadastru iar taxele vor exploda dacă rămânem oraș.

Nicu Tomoniu: Păi vezi cum te duc cu zăhărelul cei de sus ? Vor zice în campanie electorală că ei ne-au salvat de la taxe făcând din Tismana comună, vor ieși iar la putere, tot aceiași senatori și deputați iar în final, impozitele vor fi poate chiar mai mari și lumea va afla că a fost din nou dusă de nas. Cum o veți mai suci atunci ca să liniștiți lumea când se va afla adevărul? Eu vreau să te ajut nu să fac politică, pentru că am altă treabă acum, cu revista, cu editura, vezi bine că e nevoie de ele pentru a se ști care au fost legile care au schimbat statutul Tismanei de-a lungul istoriei.  

 --------

Circular la fosta SC Tismana SA

Aceasta a fost discuția pe scurt și puțin aproximativă pentru că n-am avut reportofonul la mine. Și nici să termin treaba, pentru că la primar vine lumea ca la ghișeul de informații de la Gara de Nord.

Aș mai fi avut de spus că senatorul Barbu, al Tismanei, ne dă bărbi și dă și parlamentului. Pe seama gogoriței cu Tismana revenire la comună. Să vezi cum se va întinde gogorița ca râia și în „Casa Poporului” a coanei Leana și a „mult iubitului” Ceaușescu. Pentru voturi, o să se voteze o lege prin care TOATE orașele țării cu mai puțin de 10.000 de locuitori să revină la statutul de comună. O veche lege scoasă de la naftalină. Care va aduce PSD-ul și PNL-ul iar la 90& din voturi. Și vor învia din nou vechile partide, aflate și ele acum la naftalină.

§4. Ce părere are Goagăl ?

Am fost curios și ce spune lumea la căutarea de pe Google „trecerea de la oraș la comună”. Ideea nu e nouă, sunt orașe care se zbat de ani de zile să devină comună și degeaba. Legea nu prevede astfel de demers și nici nu se poate schimba, fiind o lege organică. Iată câteva pagini:

http://www.servuspress.ro/aninoasa-ar-putea-retrograda-de-la-statutul-de-oras_74818.html

http://www.ziarulstirea.ro/cazanesti-orasul-care-alege-sa-redevina-comuna/

http://www.mediafax.ro/social/la-sase-ani-de-la-declararea-ca-oras-localnicii-din-cazanesti-vor-revenirea-la-statutul-de-comuna-6061734

 Iar despre trecerea orașului Tismana la comună e plin „netu”:

http://fn24.ro/nu-mai-vor-la-oras-intr-o-localitate-din-romania-se-cere-revenirea-la-statutul-de-comuna/

e una din pagini dar am face aici o listă lungă de câte mai sunt.

Concluzia e clară: dacă se face atâta tam-tam nu înseamnă că „e ordin de sus”? Și că se bagă în ziare și televiziuni bani grei ? Gândesc bine „serviciili” cum zicea bietul Ceașcă. Păi dacă se vântură gogoașa cu Tismana, localitate de mare răsunet, toate acele orașe ce vor să devină comune vor vota ca oile pe cei care promit că „vor schimba legea”. Faină diversiune nu-i așa ?

§5. Adevărul se ascunde pe undeva ?

Mi-a atras atenția site-ul

http://www.punctul.ro/povestea-oraselor-ce-se-viseaza-din-nou-comuna/

Unde Erika MÃRGINEAN zice la final: „Decalajul între sat şi oraş? Fermierul merge pe asfalt la fermă şi orăşeanul are buda-n curte!

Orăşenii pe hârtie trag după ei satele aparţinătoare cu statut de zonă urbană, fără canalizare, fără apă potabilă şi pline de praf sau noroi, în funcţie de starea vremii. Legal ar avea dreptul (???n.n.), dar încă nicio localitate din România nu a retrogradat. Teama de ziua de mâine îi ţine la stadiul de tatonări. Dacă se va face cumva reorganizarea teritorială să nu regrete că nu mai sunt oraş!”

Hopaaa! Această ultimă frază te pune pe gânduri. Numai unii știu că va urma: „reorganizarea teritorială”  a României ! Dau iar o căutare Google și găsesc o serie de comune care vor să devină oraș ! Hait ! Va să zică știu ele ce știu iar noi habar n-avem. Iar Tismana va trece la statut de comună pentru că sunt câțiva sus puși care au anumite interese să nu fim oraș în noua organizare, nu-i așa? Pentru că viitoarele orașe vor fi de tipul fostului oraș raional, ce avea în mână finanțele și dezvoltarea raionului.

Brusc, mi-aduc aminte hârtiile pe care mi le arătase primarul cu distribuția fondurilor guvernamentale. Dacă din anul 2004 și până azi Tismana, ca oraș, a beneficiat de fonduri de zeci și sute de ori mai mari ca la comune, să vezi lucrul dracului ! Anul acesta, uite o comună zice primarul, care are alocate mai multe fonduri ca orașul Tismana !

Hait ! Deci deja de sus se ia în calcul ca Tismana să nu mai fie oraș. Unde s-au născut mai marii politicieni ai noștri ca să știm care din ei ne vor răul ?

§6. Concluzie

Se confirmă ce spun la începutul articolului: niciodată statutul localității Tismana n-a depins de locuitorii ei! Iar acum suntem la mare ananghie pentru că, undeva sus li s-a cășunat unora să ne facă seama și să ne facă de râs, trecându-ne la comună așa cum a făcut Gheorghe Gheorghiu-Dej cu stațiunea climaterică Tismana.  

 Să fie clar pentru toată lumea: eu nu mai am convingeri politice după ce PNL Tismana a fost distrus în anul 2008 de cozi de topor precum Ion Crăciunescu și Ilie Morega. Și nu mă interesează neapărat dacă diversiunea cu trecerea la comună va reuși. Mă interesează, ca jurnalist, ca lumea să afle despre ce am scris la revista ”Sămănătorul” pe această temă a statutului Tismanei iar investigațiile mele să le fac cunoscute.

Ce se va întâmpla la Tismana numai Dumnezeu poate ști! Pentru că, se spune că Dumnezeu lasă pe om să greșească pentru ca astfel să afle adevărul și fapta bună a lumii acesteia.

E complicat acum de întors o idee care a intrat în spontanul maselor. E ceva de genul oilor care se aruncă în prăpastie pentru că s-a aruncat oaia din capul coloanei. Dar să lăsăm nefericiții să se arunce în lac după piatra aruncată, pentru ca să se convingă bine că nu e de aur !

Tismana, 23 ianuarie 2016

Nicu N. Tomoniu,

Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Jianu Liviu-Florian - Unde am fugit din Rai?

Unde am fugit din Rai?

Dacă Raiul se află undeva, el este în copilărie.

Acolo unde, copil fiind, nicio grijă nu ai.

Te mângâie şi te ocrotesc părinţii, bunicii, şi singura ta ocupaţie este să mănânci, să bei, să dormi, şi să te joci.

O viaţă întreagă cauţi un Rai, şi încerci să faci un Rai, alergi ca un  hămesit să îl însăilezi şi să îl împodobeşti cu te miri ce,pe  când, de fapt, Raiul se găsea exact acolo de unde ai plecat.

Şi ce este mai hazliu, şi mai trist, în acelaşi timp, este tocmai faptul că puţini, tot mai puţini, îşi aduc aminte de el, pentru că mulţi, tot mai mulţi, nici nu mai au parte de el.

Singuri ne izgonim din Rai, visând ce vom fi când  vom ajunge mari.

 Şi ajunşi mari, memoria ne aduce aminte, dacă o mai avem, cât de fericiţi eram   când eram mici.

24 octombrie 2012

Jianu Liviu-Florian

Al. Melian - SCOPUL SCUZA MIJLOACELE ?

SCOPUL SCUZA MIJLOACELE ?

Moto: …”vechiul raţionament cinic  scopul scuză mijloacele nu este o cheie de aur cu care deschizi, ci un lanţ ruginit care te încătușează.”

Ce a însemnat regimul Băsescu şi guvernele sale pentru România ultimilor ani a simţit-o fiecare roman pe pielea lui. In “Scrisoare deschisă politicienilor ţării”, publicată în revista online   samanatorul.blogspot.ro/2012/01, adresam un apel aproape disperat celui care ocupa fotoliul de preşedinte şi tuturor politicienilor ţării de a nu pune din nou la încercare răbdarea românilor, prin politica şi comportamentul lor, infectate de incompetenţă, iresponsabilitate şi clientelism generalizat.

După câteva luni, ultimul guvern marionetă era înlăturat printr-o moţiune de cenzură şi ajungea la putere opoziţia. Cum anume, erorile de constituire a guvernului şi pericolele pe care toate acestea risca să le genereze le-am pus în lumină într-o altă intervenţie, “Apel adresat noilor ajunşi la putere” (samanatorul.blogspot.ro/2012/05) .   Exprimându-mi aprecierea asupra declaraţiei repetate a fostei opoziţii de a promova o altfel de politică decât cei înlăturaţi de la putere, precum şi speranaţa că o nouă generaţie va pune capăt moravurilor şi năravurilor care au înveninat şi sărăcit ţara, atrăgeam atenţia că ea şi-a început mandatul în mod îngrijorător: Că aţi înlăturat guvernarea Ungureanu este o victorie, cum s-a obţinut ea  este un eșec. După ce aţi condamnat cu vehemenţă traseismul politic și UNPR ( ca formaţiune imorală și mai ales grup parlamentar fară legitimitate politica )  – și pe bună dreptate, pentru că această « curvăsărie politicianistă», care durează de peste 20 de ani, este nu doar o sfidare și o insultă adusă alegătorilor, ci și un mecanism vicios, nelegiuit care falsifică și murdărește viaţa politică – aţi primit cu braţele deschise (ca să nu spun că aţi ademenit cu « zâmbete de sirenă ») giruete ideologice și morale din arcul guvernamental, trăind sub deviza tuturor veneticilor : ubi bene, ibi patria (partidul) și aţi îndreptăţit presa să titreze cu majuscule, « MAREA IMPACARE  PONTA - OPREA ». Românul are o judecată foarte severă faţă de cei  “care ling acolo unde scuipă” și nu mai puţin severă faţă de cei care se  întovărășesc cu aceștia, chiar dacă din raţiuni de conjunctură și în scop benefic..

        Din păcate, astăzi se poate constata că n-a fost vorba de un accident conjunctural şi că, de fapt, noua putere a schimbat-o pe cea veche dar i-a păstrat metehnele. Motivaţi în aceste zile, aproape exclusiv, de o maladivă sete de putere, pentru satisfacerea căreia totul este permis, cei în care ne-am pus speranţa au aruncat  între paranteze legi şi regulamente, au pornit la asalt împotriva instituţiilor şi oamenilor care nu răspund comenzii lor politice, tratează cu aroganţă tartuffiană opoziţia şi cu superficialitate vinovată adevăratele probleme ale ţării. Adică exact cum au procedat înaintaşii lor şi care au fost înlăturaţi tocmai pentru asemenea motive. De altfel, în susţinerea unora dintre măsurile abuzive, actuala putere invocă abuzurile vechii guvernări, ca şi cum ea nu ar fi pretins că vrea sa vină la putere pentru  întronarea legii acolo unde ea a fost detronată, ci pentru a-şi concura în abuzuri înaintaşii.

        Nu scopul de a-l suspenda pe Traian Băsescu este discutabil (comportamentul şi actele sale din ultimii ani justifica pe deplin un astfel de demers),ci mijloacele folosite pentru aceasta. Graba, precipitarea cu care a fost instrumentată această acţiune, nu o dată în dispreţul pavoazat al legii, a dat impresia că actuala majoritate, temătoare de alegerile din toamnă, vrea să-şi vadă sacii în căruţă înainte de a rămâne fără boi. Ştiind cum au ajuns la putere, dacă erau de bună credinţă şi dornici să-şi slujească ţara responsabil şi cu demnitate, ar fi trebuit să se preocupe cu toată energia de administrarea României, adusă în pragul colapsului,  de rezolvarea urgentă a celor mai acute probleme ale populaţiei,  de  pregătirea  cu grijă a desfăşurării  alegerilor parlamentare şi abia după ce ar fi fost legitimaţi, în mod autentic de poporul roman, să treacă la acţiuni de fond privind instituţiile statului şi legile ţării. Din păcate, cei ajunşi la putere cu ajutorul traseiştilor, cei atât de vehement criticaţi pe când USL se afla în opoziţie, par a nu fi avut alte obiective mai importante decât îndeplinirea visului prezidenţial al lui Crin Antonescu (fie el şi interimar) şi a ambiţiei orgolioase a lui Victor Ponta de a-şi îngenunchea  toţi adversarii, indiferent cu ce mijloace. Numai că scopul nu scuză mijloacele, aşa după cum impostura nu validează omul.

Actuala putere ar trebui să înţeleagă faptul că românii n-au ieşit în stradă şi n-au ales în mod masiv în organele locale  reprezentanţii USL ca să se trezească în faţa aceleiaşi Mării cu altă pălărie. Ba chiar a unei Mării cu mai mult apetit pentru centură, bătut din picior şi suliman înşelător.

Cât de întristător este pentru o ţară să se trezească cu un prim ministru plagiator şi uzurpator de titluri şi cu un preşedinte (fie el şi interimar) dublu repetent în studenţia lui îndepărtată şi lider incontestabil al chiulangiilor din Parlament !!! Este o realitate tragică pe care doar alegătorii o pot neutraliza. Este necesar însă ca,  dincolo de înţelepciunea şi curajul acestora, societatea românească să ofere alternative fiabile la actuala clasă politică, compromisă total în cei 22 de ani de la Revoluţie.

 Altfel, viitorul României va fi sumbru iar speranţa renaşterii pe temeiul valorilor autentice ale poporului nostru va deveni un fel de Fata Morgana.

                                                        Alexandru  MELIAN

A. Melian- IMPERTINENŢA NERUŞINATĂ A UNUI NOSTALGIC

IMPERTINENTA  NERUSINATA  A  UNUI  NOSTALGIC

            Căpetenie de uniune etnică,  transformată abuziv în partid politic prin iresponsabilitatea sau complicitatea conducerii FSN, în lunile tulburi de după Revoluţie, Marko Bela îşi confirmă identitatea de poetastru al epocii comuniste, metamorfozat peste noapte în lider politic pro-capitalist, anti-românesc şi super-negustor.

            Obişnuit de ani mulţi să profite de toate guvernele în care a intrat împreună cu grupul său, aproape totdeauna prin trădare şi şantaj, acum, când se simte lipsit de butoanele ce i-au fost mereu puse la dispoziţie, devine agresiv şi neruşinat, imaginându-şi că în acest fel îi va convinge pe cetăţenii români de origine maghiară să-l aleagă din nou, - pe el şi pe acoliţii lui - acolo unde, sub lozinca de apărători etnici, n-au făcut decât să se îmbogăţească şi să semene discordie .

             Protestează dumnealui că Guvernul a anulat o hotărâre aberantă a cunoscutului ministru ungurean, privind UMF Târgu Mureş (vezi articolul nostru din Samanatorul,   « Ungureanu care decide ungureşte » ), că s-a decis recuperarea mitei electorale dată primarilor PDL şi UDMR pe ultima sută de metri a guvernului precedent, - ignorând fără jenă că de bani « pentru drumuri, scoli, grădiniţe » are nevoie nu numai comunitatea d-lui, ci toate comunităţile din ţară - şi se plânge cu aroganţă că nu e iubit. Imaginaţi-vă ce dramă sentimentală trăieşte acest Făt frumos al politicii româneşti ! La festivitatea de lansare a candidaţilor UDMR de la Târgu Mureş, în acordurile imnului Ungariei (căci asta este ţara lor, deşi mănâncă pâine, - de fapt cozonac – în ţara noastră), el declara, cu timbrul lui inconfundabil, că « nu suntem iubiţi, nu ne iubeşte Victor Ponta, nu ne iubeşte PSD, nu ne iubeşte Crin Antonescu, nu ne iubeşte PNL, nu ne iubesc politicienii români. Nu ne iubeşte Senatul UMF ». Dar cine vă iubeşte pe dv., domnilor, şi pentru ce v-ar iubi ? In realitate, nici măcar românii de origine maghiară nu vă iubesc, pentru că au înţeles până la urmă că nu interesele lor stau la baza apariţiei UDMR şi  a activităţii ei, ci propriile interese de grup şi de gaşcă. Priviţi-vă în oglinda pe care v-a oferit-o Lazlo Tokeş, deşi ea este fidelă, în aceeaşi măsură lui însuşi şi celor pe care i-a adunat în jurul său.

            Ar trebui să ştie d-l poet Marko Bela că iubirea este un sentiment sacru şi că în politică el se profanează. Ar trebui să ştie, de asemenea că ura nu poate naşte iubire. Si la urma urmei, dv. nu de iubire aveţi nevoie, ci de respect. Or, nu poţi respecta o uniune care se transformă în partid etnic în împrejurări tulburi şi cu complicităţi vinovate, nu poţi respecta o formaţiune care-şi întemeiază supravieţuirea politică pe negustorie, şantaj şi trădare, o formaţiune care-şi cultivă interesele personale meschine, semănând discordie într-o societate hărăzită bunei înţelegeri, un grup care-şi proclamă Ungaria patrie de suflet şi tratează România ca vacă de muls.

            Cu atât mai puţin e demn de respect Marko Bela, - el ar putea foarte bine să se ia de mână cu Csibi Barna, sasul care l-a decapitat simbolic pe Avram Iancu şi care, recent purta de gât o pancartă contra APARTHEIDULUI din România – atunci când, înflăcărat de nostalgii bolşevice, trece la ameninţări provocatoare . « Le-ar plăcea acestor drăguţi politicieni să refacem Regiunea Autonomă Maghiară ? » Auziţi ce gărgăuni îi foşgăie prin minte !!.. Se vede treaba că, în căldurile lui nostalgice, « drăguţului » de Marko Bela i s-au  defectat busola minţii şi ceasul timpului. El pare a nu fi aflat nici astăzi că Stalin e oale şi ulcele iar tancurile sovietice au devenit istorie.  El pribegeşte încă pe drumurile însângerate ale anilor 1940-1950 şi se crede politrucul trimis de la Moscova să joace ceardaşul pe cadavrele celor care nu-l iubesc.

            Domnule Marko Bela şi toţi cei cu care trudiţi la demolarea României, nu uitaţi proverbul românesc, care e de fapt universal : « Cine seamănă vânt, culege furtună » !!...  Si, parafrazând această cugetare înţeleaptă, v-aş spune în încheiere că cine seamănă ură nu poate culege iubire.

 

                                                   Alexandru MELIAN