Alexandru Melian - PARANOIA REFERENDUMULUI

PARANOIA  REFERENDUMULUI

    « Bătălia referendumului », cum le place unora să numească evenimentul din 29 iulie, - care ar trebui să fie în realitate un act normal de exercitare a suveranităţii poporului – a fost transformată într-o adevărată dezlănţuire paranoică. Toate simptomele acestei boli se manifestă în toate punctele cardinale ale geografiei politice.
    De la parada ideilor fixe şi exploziile orgoliilor nestăpânite, până la mania persecuţiei şi rătăcirea completă a raţiunii, a bunului simţ, a ruşinii, clasa politică, massmedia şi comentatorii de serviciu oferă publicului românesc şi internaţional un circ ridicol în care artiştii şi simpaticele animale dresate au fost înlocuite, în cea mai mare măsură, de cabotini şi de « animale politice », nu doar neîmblânzite dar gata să se sfâşie unele pe altele. Si nu oricum, ci « în numele poporului », adică în numele acelei entităţi umane prin care ajung la putere, la posturi gras plătite şi la mijloacele care le permit să întocmească, să risipească şi să jefuiască bugete. In numele poporului de care uită imediat ce au pus mâna pe butoane şi pe care o tratează ca pe o turmă numai bună de muls, de tuns şi la nevoie de pus la frigare.
    Că Traian Băsescu trebuie demis pentru tot răul şi urâtul cu care a maculat instituţia prezidenţială şi mai ales cu care a batjocorit un popor întreg, este, - din punctul meu de vedere – nu doar o datorie, ci un imperativ. Numai că acest act de vidanjare politică nu trebuie făcut cu vidanja. Adică nu preiei mizeriile celui pe care vrei să-l scoţi din arena politică tocmai pentru că e mizerabil. Or, ce constatăm ? Limbajul birjăresc al suspendatului, seninătatea cu care debitează minciuni, semi-adevăruri ori adevăruri trunchiate, neruşinarea cu care neagă evidenţele au devenit armele, instrumentele pe care le-au pus la bătaie şi adversarii lui. Insultele lui Băsescu se duelează cu cele proferate, patetic sau imperturbabil, de preşedintele interimar sau de primul ministru, « lovitura de stat » a primului este aberaţia complementară a negării de către ceilalţi al oricărui scurt circuit în instrumentarea  actului de suspendare, preşedintele suspendat n-a tăiat salariile românilor aşa după cum Victor Ponta n-a plagiat, moştenirea medievală de a merge cu jalba-n proţap pe la curţile străine n-au actualizat-o doar pedeliştii, iată se pregatesc şi adversarii lor s-o facă pentru a pârî la Uniunea Europeană decizia lui Băsescu de a boicota referendumul. (Ca şi cum cancelariile occidentale n-ar avea suficiente şi performante mijloace de informare sau domnul Barosso n-ar avea altceva mai bun de făcut decât să ia primul avion spre Bucureşti pentru a-l urechia pe « jucătorul » giruetă !!)
    Ceea ce este şi mai întristător e faptul că s-au molipsit de aceste maladii politicianiste până şi oamenii de cultură. Nu cei făcuţi pe puncte, cu diplôme cumpărate şi doctorate plagiate, ci oameni de cultură autentici pe care i-am fi dorit într-un alt orizont de aşteptare. Unde să afle oamenii modele de cumpătare, de rigoare şi relativism, de judecată cumpănită şi drept la existenţă a opiniilor care sunt diferite de ale tale ?
    Zilele trecute am rămas cu un gust amar când la un post de televiziune cineva, - istoric, scriitor, jurnalist, cum l-a prezentat moderatorul – declara, cu un soi de încrâncenare aparent senină, că cine nu vine duminică la vot sau  cine nu votează suspendarea lui Băsescu, este ori semidoct ori înapoiat mintal. Adică cine nu-i împărtăşeşte opiniile şi opţiunile e bun de trimis într-un ospiciu. Iar un savant, de exemplu, un scriitor (ca dumnealui), un filosof, un profesor sunt nişte mediocrităţi intelectuale, dacă nu nici măcar atât. Dezolantă atitudine, cu atât mai mult cu cât intolerantul grizonat părea a fi destul de tânăr pentru a nu fi fost modelat de maşinăriile totalitare. Ce viitor are democraţia noastră cu asemenea mentalităţi, cu asemenea oameni şi cu o asemenea ofertă politică !!??
     Referendumul va trece dar, indiferent de rezultatul lui, marile probleme ale României vor rămâne ca un blestem, atâta timp cât clasa politică, societatea civilă şi cărturarii acestei ţări nu vor deveni adevăraţi semănători de speranţe.

                                                                  Alexandru MELIAN

Al. Melian - SCOPUL SCUZA MIJLOACELE ?

SCOPUL SCUZA MIJLOACELE ?

Moto: …”vechiul raţionament cinic  scopul scuză mijloacele nu este o cheie de aur cu care deschizi, ci un lanţ ruginit care te încătușează.”

Ce a însemnat regimul Băsescu şi guvernele sale pentru România ultimilor ani a simţit-o fiecare roman pe pielea lui. In “Scrisoare deschisă politicienilor ţării”, publicată în revista online   samanatorul.blogspot.ro/2012/01, adresam un apel aproape disperat celui care ocupa fotoliul de preşedinte şi tuturor politicienilor ţării de a nu pune din nou la încercare răbdarea românilor, prin politica şi comportamentul lor, infectate de incompetenţă, iresponsabilitate şi clientelism generalizat.

După câteva luni, ultimul guvern marionetă era înlăturat printr-o moţiune de cenzură şi ajungea la putere opoziţia. Cum anume, erorile de constituire a guvernului şi pericolele pe care toate acestea risca să le genereze le-am pus în lumină într-o altă intervenţie, “Apel adresat noilor ajunşi la putere” (samanatorul.blogspot.ro/2012/05) .   Exprimându-mi aprecierea asupra declaraţiei repetate a fostei opoziţii de a promova o altfel de politică decât cei înlăturaţi de la putere, precum şi speranaţa că o nouă generaţie va pune capăt moravurilor şi năravurilor care au înveninat şi sărăcit ţara, atrăgeam atenţia că ea şi-a început mandatul în mod îngrijorător: Că aţi înlăturat guvernarea Ungureanu este o victorie, cum s-a obţinut ea  este un eșec. După ce aţi condamnat cu vehemenţă traseismul politic și UNPR ( ca formaţiune imorală și mai ales grup parlamentar fară legitimitate politica )  – și pe bună dreptate, pentru că această « curvăsărie politicianistă», care durează de peste 20 de ani, este nu doar o sfidare și o insultă adusă alegătorilor, ci și un mecanism vicios, nelegiuit care falsifică și murdărește viaţa politică – aţi primit cu braţele deschise (ca să nu spun că aţi ademenit cu « zâmbete de sirenă ») giruete ideologice și morale din arcul guvernamental, trăind sub deviza tuturor veneticilor : ubi bene, ibi patria (partidul) și aţi îndreptăţit presa să titreze cu majuscule, « MAREA IMPACARE  PONTA - OPREA ». Românul are o judecată foarte severă faţă de cei  “care ling acolo unde scuipă” și nu mai puţin severă faţă de cei care se  întovărășesc cu aceștia, chiar dacă din raţiuni de conjunctură și în scop benefic..

        Din păcate, astăzi se poate constata că n-a fost vorba de un accident conjunctural şi că, de fapt, noua putere a schimbat-o pe cea veche dar i-a păstrat metehnele. Motivaţi în aceste zile, aproape exclusiv, de o maladivă sete de putere, pentru satisfacerea căreia totul este permis, cei în care ne-am pus speranţa au aruncat  între paranteze legi şi regulamente, au pornit la asalt împotriva instituţiilor şi oamenilor care nu răspund comenzii lor politice, tratează cu aroganţă tartuffiană opoziţia şi cu superficialitate vinovată adevăratele probleme ale ţării. Adică exact cum au procedat înaintaşii lor şi care au fost înlăturaţi tocmai pentru asemenea motive. De altfel, în susţinerea unora dintre măsurile abuzive, actuala putere invocă abuzurile vechii guvernări, ca şi cum ea nu ar fi pretins că vrea sa vină la putere pentru  întronarea legii acolo unde ea a fost detronată, ci pentru a-şi concura în abuzuri înaintaşii.

        Nu scopul de a-l suspenda pe Traian Băsescu este discutabil (comportamentul şi actele sale din ultimii ani justifica pe deplin un astfel de demers),ci mijloacele folosite pentru aceasta. Graba, precipitarea cu care a fost instrumentată această acţiune, nu o dată în dispreţul pavoazat al legii, a dat impresia că actuala majoritate, temătoare de alegerile din toamnă, vrea să-şi vadă sacii în căruţă înainte de a rămâne fără boi. Ştiind cum au ajuns la putere, dacă erau de bună credinţă şi dornici să-şi slujească ţara responsabil şi cu demnitate, ar fi trebuit să se preocupe cu toată energia de administrarea României, adusă în pragul colapsului,  de rezolvarea urgentă a celor mai acute probleme ale populaţiei,  de  pregătirea  cu grijă a desfăşurării  alegerilor parlamentare şi abia după ce ar fi fost legitimaţi, în mod autentic de poporul roman, să treacă la acţiuni de fond privind instituţiile statului şi legile ţării. Din păcate, cei ajunşi la putere cu ajutorul traseiştilor, cei atât de vehement criticaţi pe când USL se afla în opoziţie, par a nu fi avut alte obiective mai importante decât îndeplinirea visului prezidenţial al lui Crin Antonescu (fie el şi interimar) şi a ambiţiei orgolioase a lui Victor Ponta de a-şi îngenunchea  toţi adversarii, indiferent cu ce mijloace. Numai că scopul nu scuză mijloacele, aşa după cum impostura nu validează omul.

Actuala putere ar trebui să înţeleagă faptul că românii n-au ieşit în stradă şi n-au ales în mod masiv în organele locale  reprezentanţii USL ca să se trezească în faţa aceleiaşi Mării cu altă pălărie. Ba chiar a unei Mării cu mai mult apetit pentru centură, bătut din picior şi suliman înşelător.

Cât de întristător este pentru o ţară să se trezească cu un prim ministru plagiator şi uzurpator de titluri şi cu un preşedinte (fie el şi interimar) dublu repetent în studenţia lui îndepărtată şi lider incontestabil al chiulangiilor din Parlament !!! Este o realitate tragică pe care doar alegătorii o pot neutraliza. Este necesar însă ca,  dincolo de înţelepciunea şi curajul acestora, societatea românească să ofere alternative fiabile la actuala clasă politică, compromisă total în cei 22 de ani de la Revoluţie.

 Altfel, viitorul României va fi sumbru iar speranţa renaşterii pe temeiul valorilor autentice ale poporului nostru va deveni un fel de Fata Morgana.

                                                        Alexandru  MELIAN

Liviu-Florian Jianu . O NOUĂ PROVOCARE

O NOUĂ PROVOCARE

 Primiţi-mă şi pe mine,

Ologul,

În rândul celor mai rapizi alergători

Ai întrecerii!

 

Promit să îmi dau toată silinţa

Să vă ajung!...

 

Chiar dacă aveţi pasul de sute de metri.

Chiar dacă aveţi numărul 1024 la pantof.

Chiar dacă beneficiaţi în articulaţii

De rachete de propulsie cu viteza luminii.

Chiar dacă v-aţi născut campioni,

Şi restul a însemnat doar perfecţionarea stilului

De a învinge.

 

Primiţi-ma şi pe mine,

Ologul,

Să concurez cu voi!...

 

M-am antrenat

O viaţă.

Daţi-mi o  şansă!...

 

Nu înteleg de ce

Vă  e  teamă

Să alergaţi

Fără niciun picior...

 

11 mai 2012

( zi de salariu )

 

Jianu Liviu-Florian

Voi nu ştiţi cum e...

 

Voi nu ştiţi cum e

Să intri în clinica de psihiatrie

 Flămând.

 

După ce te-ai bătut cu iluziile

Şi propriile tale victorii te-au  învins.

Şi tocmai când intri în cameră

Să îţi ocupi locul pe pat,

Să constaţi

Că nu eşti singur:

Mai sunt şi alti pacienţi aici

Mâncând

Cu un aer obişnuit.

 

Şi tu să fii flămând.

 

Să îi priveşti

Cum sparg un ou,

Taie o pâine,

Sau rup un pui fript,

 

Cum îşi dau unul altuia

Din pachet

Tot ce le-a rămas mai de preţ

Din viaţă,

 

Şi să te imbie:

Luaţi şi dumneavoastră!

 

Şi brusc,

Să te saturi!

 

Că aşa e aici.

Te saturi privindu-i pe alţii

Mâncând.

 

Vă mulţumesc, spun.

Dar mai departe

Numai în gând pot recunoaşte:

Eu, fraţilor,

m-am săturat

cu mirosul  mâncării voastre.

 

Uite, şi acum,

De la pieptul astă de pui

Mi-au înflorit nările...

 

Ce sărbătoare pe mine,

Să mănânc mirosuri pe pâine!

 

Dar asta nu e normal.

 

Probabil de asta

Am şi fost internat.

 

Că nu mă mai săturam de muncă

Privindu-i pe alţii

Cum stau.

 

Acum să mă întind în pat,

Că m-am îngreunat.

 

Mâine,

Deşi mă simt sătul pentru o viaţă întreagă

Am să mănânc, totuşi.

 

Altfel

Vor crede că fac greva foamei

Dintr-un motiv

Nefundamentat raţional.

 

Da. Am să mănânc

Ca să salvez aparenţele...

 

11 mai 2012

Jianu Liviu-Florian

 

Morariu Iuliu-Marius: - Mitropolitul Bartolomeu, "Corupţia spirituală, texte social-teologice"

Mitropolitul Bartolomeu, "Corupţia spirituală, texte social-teologice",

 colecţia ,,Universitas”, seria ,,Theologia Socialis”, vol. 13, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011, 385 p.

Recenzie realizată de Morariu Iuliu-Marius, student anul II, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, secţia Teologie Pastorală

De curând, în peisajul editorial clujean şi a făcut apariţia o lucrare ce va stârni cu certitudine interesul cititorilor dornici de o lectură profundă şi complexă. Este vorba despre o antologie a celui care a fost marele ierarh şi om de cultură Bartolomeu Anania, o coleţie de texte adunate cu grijă de către teologul Radu Preda şi părintele Bogdan Ivanov.

            Argumentum-ul este semnat de cei doi îngrijitori de ediţie, care ţin să accentueze că prin predicile sale, mitropolitul făcea auzită an de an, de Adormirea Maicii Domnului, vocea Bisericii, însă nu pe aceea a a instituţiei, ci pe cea a spaţiului confruntării dintre  Evanghelie şi realitate.

            Lucrarea se deschide prin evocarea plină de emoţie a patriarhului Iustinian şi este urmată de redarea unor conferinţe, ţinute fie la solicitarea A.S.C.O.R. Bucureşti, fie cu ocazia decernării unor titluri academice, precum şi a unor articole şi a unor cuvinte de învăţătură.

Textele, dense în conţinutul informaţional şi profunde în semnificaţii, încântă cititorul, îl ţin în suspans, îi lămuresc probleme de la cele mai simple, cum ar fi corpuţia, şi  până la cele terminologice (Logosul şi sensurile lui, sau ispita) sau la cele de maximă profunzime teologică (corupţia spirituală, vinovăţia lui Iuda etc).

Autorul, exersat în ale condeiului şi mare bijutier al ogorului cuvântului, dă eseurilor sale o formă şi o structură plastică, zglobie, de mare valoare literară. Aceasta reuşeşte deopotrivă să exalte şi să atragă cititorul, ba mai mult, să-l facă dornic de aprofundarea mai multor lucrări ale sale.

Capitolele, care sunt  independente din punct de vedere al structurii, unul faţă de celălalt şi sunt unite doar de tema comună, au fiecare un fir roşu bine marcat, ajutând lectorul să le pătrundă sensul, împiedicând deruta lui şi stârnindu-i apetitul spre a nu se opri din citit.

Lucrarea este structurată pe cinci subunităţi tematice mari, care desconspiră parţial modul de prezentare a textelor, grupate sub genericul lor: Impulsuri, Dialoguri, Atitudini, Portrete şi Direcţii. Finalul ultimei secţiuni se constituie, cum se poate mai potrivit, din testamentul autorului, altminteri o încununare a tuturor celorlalte părţi şi, dacă ar fi să ne raportăm la structura lui şi a cărţii, o concluzie cu aplicabilitate ulterioară a celor prezentate aici.

La final, opera este însoţită, cum era şi firesc, având în vedere profesionalismul antologilor coordonatori, de un index şi de o biografie cronologică, avându-o probabil la bază pe cea realizată de părintele Ștefan Iloaie, omniprezentă în volumele de beletristică ale scriitorului Valeriu Anania, dar actualizată, culminând tocmai cu lansarea volumului de faţă.

Ea  are astfel o multiplă dimensiune. Pe de-o parte este un pios omagiu adus de cei ce cândva au întărit rândurile ucenicilor marelui ierarh cărturar, iar pe de altă parte  reprezintă o punere în  lumină a încă unei părţi din opera acestui neobosit slujitor al lui Dumnezeu şi al condeiului, Mitropolitul Bartolomeu.

Invităm aşadar cititorul să-şi îmbucure privirea şi să-şi umple sufletul din preaplinul revărsării harului şi a literei acestui inspirat scriitor.