Valențe didactice și pedagogice ale rugăciunii în contextul actual
Iuliu-Marius Morariu student,
Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca
În contextul în care învățământul contemporan caută mijloace și metode noi de învățare, pentru a-și îmbunătăți sistemul și pentru a oferi elevilor o platoformă informațională și didactică atractivă și accesibilă, se impune ca și în cadrul religiei, o disciplină aflată într-un proces de afirmare și redescoperire a propriilor valențe, să utilizeze tehnici alternative spre îmbunătățirea metodelor de predare.
Dincolo de metodele moderne, utilizate adesea atât în școli cât și în învățământul universitar (proiecțiile Power Point, platforma AEL, care, ce-i drept, la această materie, nu este suficient de bine pusă la punct, sau alte metode), este necesară și utilizarea unor elemente auxiliare învățării, prezente, din punct de vedere al utilității, în viața de zi cu zi a elevilor și profesorilor.
Între ele, rugăciunea, care, pe lângă rolul de comunicare cu divinitatea, are, conform spuselor Sfântului Ioan Gură de Aur și unul taumaturgic[1], delimitând relațiile duhovnicești și cele interumane[2], stabilind egalitatea între voința lui Dumnezeu și cea a rugătorului,[3] și ajutându-l pe cel din urmă să realizeze și să sporească credința ca ,,necesitate ontologică”[4]. Din păcate, ea este insuficient reliefată și valorificată astăzi. Importanța ei rezidă, din punct de vedere didactic în multiplele și variatele informații pe care le oferă, ele putând fi valorificate în cadrul procesului didactic.
Astfel, din punct de vedere moral, orice rugăciune cuprinde cel puțin un concept cu aplicabilitate practică, de mare folos vieții creștine și, dacă ne raportăm și la dimensiunea socială a moralei,[5] și celei civile. Dacă ne raportăm la rugăciunile cele mai uzuale, ca de exemplu, la rugăciunea domnească (Matei 6, 9-13), vedem că Mântuitorul le arată oamenilor să ceară în rugăciunea lor câștigarea pâniii prin munca cinstită, ferirea de ispite și iertarea, care, aici, este condiționată de cea pe care noi o oferim aproapelui care ne-a greșit.[6] Avem așadar de-a face cu o pleiadă de învățături morale exprimate în cuvinte simple și pe înțelesul tuturor, ușor de pus în practică și al căror exemplu îl constituie însuși instituitorul.
La fel și psalmul 50, acel imn al pocăinței în care autorul, împăratul David imploră iertarea lui Dumnezeu[7] pentru greşeala de a se fi încurcat cu soţia lui Urie Heteul şi de a fi contribuit la dispariția lui dintre cei vii, cuprinde o mulțime de învățături de mare valoare și profunzime, izvorâte și ele dintr-o profundă trăire și dintr-o tresăltare sinceră a inimii ce regreta greșelile comise. Aceeași carte cuprinde însă și un corpus format din 5 psalmi didactici, respectiv 78, 105, 106, 137, care descriu istoria lui Israel și împlinirea făgăduințelor mântuirii cu el ca popor ales.[8]
Aceștia ar putea fi folosiți pentru a arăta că Noul Testament reprezintă împlinirea făgăduințelor celui Vechi și că în acesta Dumnezeu a călăuzit pe poporul ales. Ei ar mai putea de asemenea fi utilizați și în cadrul orelor de istorie, atunci când profesorul ar vorbi despre Israel în perioada antică, spre a argumenta anumite afirmații, având valoare de izvor istoric, la fel ca și celelalte cărți cu conținut mai mult sau mai puțin istoric din cadrul Sfintei Scripturi (ar exista și o altă modalitate: profesorul de religie ar putea realiza în perioada în care această lecție este predată de profesorul de istorie, în acord cu el, să prezinte istoria mântuirii din perspectivă biblică) .
Pe lângă psami, și alte rugăciuni au un bogat conținut istoric. De obicei troparele, condacele sau acatistele diferiților Sfinți care au murit martiri, dar nu în mod exclusiv, au în componența lor informații cu valoare istorică, ele descriind anumite evenimente deosebit de importante. De exemplu, din Acatistul Sfântului Nicolae (care nu a murit martir), aflăm informații despre tulburarea pe care a provocat-o ereticul Arie, condamnat la primul sinod ecumenic (Niceea, 325), și despre eroismul cu care a fost el combătut de Sfânt[9] , iar din troparul Sfântului Spiridon (prăznuit la 12 Decembrie), aflăm de asemenea informații privitoare la combaterea arianismului.[10]
De asemenea, în slujba unui cvartet de Sfinți martirizați patrusprezece secole mai târziu, respectiv Martirii Năsăudeni,[11] sunt prezentate o mulțime de elemente privitoare la situația confesională a Transilvaniei la acea vreme, lucrarea abundând în enunțuri cu conținut istoric bine fundamentate și reliefate, aproape de fiecare dată în mod clar și concis (excepție fac câteva pasaje în care avem de-a face cu un discurs confesional angajat, după părerea mea corect, dar căruia i s-ar putea obiecta anumite lucruri cu privire la precizia informației istorice). Informații despre istoria bisericească se regăsesc de altfel în toate lucrările închinate Sfinților autohtoni[12], însă din dorința de a ne păstra brevilocvența, nu vom realiza acum o analiză amănunțită asupra lor. Cert este însă, că din punct de vedere al materialului istoric, rugăciunea poate constitui fără îndoială un izvor foarte valoros și un mijloc didactic prețios de care s-ar putea uza în cadrul procesului de predare și învățare.
Din punct de vedere cosmologic și cosmogonic, rugăciunile au și aici adesea un conținut bogat în informații, reliefând adesea adevăruri incontestabile din punct de vedere științific și având, în plus față de știința care le prezintă, certitudinea cunoașterii Creatorului lor prin excelență. Dacă referatul biblic al Creației (Facere 1, 1-27), prezentat și explicat foarte frumos în opera Sfântului Vasile cel Mare[13], dar și în alte opere patristice[14] nu reprezintă o rugăciune, fiind însă totuși foarte cunoscut și întrebuințat în mediile științifice, ,,Cartea Psalmilor”, pe care am pomenit-o mai sus, reprezintă totuși o antologie cultică în care avem de-a face cu informații cu conținut cosmologic sau de astronomie (,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria”; Ps. 18, 1 – o perspectivă creștină și revelată), la fel ca și cea a lui Iov, în care îi prezintă acestuia referatul cosmologic (Iov, cap. 38).
Mai regăsim în rugăciune și elemente prețioase de ordin liturgic, adevăruri dogmatice[15], adevăruri cu privire la perspectiva creștină a antropologiei, dar și elemente de demografie[16], cu rol de izvor istoric și ele, de genealogie[17], de onomastică[18] și toponimie și multe altele.
Având în vedere multiplele elemente de ordin moral, dogmatic, istoric și liturgic pe care le regăsim în conținuturile rugăciunii, dar și mulțimea altor elemente aparținând disciplinelor laice, cu preponderență celor umaniste, vom conchide afirmând că rugăciunea reprezintă, apodictic, un mijloc didactic indispensabil religiei și deosebit de util celorlalte materii, care este însă insuficient folosit și reliefat în învățământul contemporan.
BIBLIOGRAFIE
1. ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998.
2. ***, Aghiasmatar, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002.
3. Andreicuț, Andrei, Spovedanie și comuniune, Ediția a II-a, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2011.
4. Ciudin, Nicolae, Studiul Vechiului Testament, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2002.
5. ***, Creaţia, col. ,,Sfinţii părinţi pe înţelesul tuturor” vol. 1, trad. Miruna Tătaru-Cazaban, Editura Anastasia, Bucureşti, 2003.
6. ***, Dictionnaire de Spiritualite Ascetique et Mistique Doctrine ei Histoire, Tome XXI, Deuxieme Partie, Beauchesne, Paris, 1986.
7. Iloaie, Ștefan, Morala creștină și etica postmodernă, o întâlnire necesară, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2009.
8. Mantzaridis, Georgios I., Morala creștină, vol. II, traducere diac. drd. Cornel Constantin Coman, Editura Bizantină, București, 2006.
9. Man, Serafim, Rugăciunea Tatăl nostru – tâlcuire, Editura Proema, Baia Mare, 2007.
10. ***, Micul Ceaslov cu sinaxarul de peste an, Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2010.
11. Păcurariu, Mircea, Sfinţi daco-romani și români, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994.
12. Prelipcean, Vladimir, Neaga, Nicolae, Barna, Gheorghe, Chialda, Mircea, Studiul Vechiului Testament pentru institutele teologice, Ediția a II-a, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii ortodoxe Române, București, 1985.
13. Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre necunoașterea lui Dumnezeu, traducere Walther Alexander Prager, Editura Herald, București, 2007.
14. Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, traducere pr. prof. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2009.
15. Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri, partea întîia, col. ,,Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 17 ,trad., pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1986.
16. ***, Slujbele, viața și canonizarea Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu (12 noiembrie), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2008.
[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre necunoașterea lui Dumnezeu, traducere Walther Alexander Prager, Editura Herald, București, 2007, p. 36.
[2] Cf. Andrei Andreicuț, Spovedanie și comuniune, Ediția a II-a, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2011, p. 238. Cf. ***, Dictionnaire de Spiritualite Ascetique et Mistique Doctrine ei Histoire, Tome XXI, Deuxieme Partie, Beauchesne, Paris, 1986, pp. 2270-2300, unde avem o prezentare pe larg a rugăciunii și a semnificațiilor ei, precum și a felului în care este ea percepută în cadrul diferitelor perioade și curente filosofice (n.n.).
[3] Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, traducere pr. prof. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2009, p. 244.
[4] Prof. dr. Georgios I. Mantzaridis, Morala creștină, vol. II, traducere diac. drd. Cornel Constantin Coman, Editura Bizantină, București, 2006, p. 183.
[5] Despre raporturile dintre cele două și despre necesitatea existenței unei interacțiuni a lor, a se vedea: Ștefan Iloaie, Morala creștină și etica postmodernă, o întâlnire necesară, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2009.
[6] Arhim. Serafim Man, Rugăciunea Tatăl nostru – tâlcuire, Editura Proema, Baia Mare, 2007, p. 34.
[7] Pr. prof. dr. Nicoale Ciudin, Studiul Vechiului Testament, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2002, p. 261.
[8] Ibidem, p. 261. Pr. prof. Vladimir Prelipcean, Pr. prof. Nicolae Neaga, pr. prof. Gheorghe Barna, Pr. prof. Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament pentru institutele teologice, Ediția a II-a, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii ortodoxe Române, București, 1985, p. pp. 334-335.
[9] ,,Pe pământ, al doilea Înaintemergător te-ai arătat, Nicolae, spre mustrarea fărădelegilor; că acela a mustrat pe Irod, făcătorul fărădelegii, iar tu ai rușinat pe Arie cel orbit cu eresul; și toată lumea ai voit să o curățești de învățăturile lui cele nedrepte, și să luminezi turma ta, ca un părinte și învățător. Pentru aceea strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Condacul al 2-lea): ***, Micul Ceaslov cu sinaxarul de peste an, Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2010, p. 307.
[10],,Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Spiridoane, Părintele nostru” (Tropar): Ibidem, p. 512.
[11] **, Slujbele, viața și canonizarea Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu (12 noiembrie), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2008.
[12] Pentru succinte prezentări ale vieții și activității lor, a se vedea: Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Sfinţi daco-romani și români, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994.
[13] Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri, partea întîia, col. ,,Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 17 ,trad., pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1986, pp.69-181.
[14] Pentru o prezentare complexă și analitică a exegezelor referatului biblic al Creației, a se vedea: ***, Creaţia, col. ,,Sfinţii părinţi pe înţelesul tuturor” vol. 1, trad. Miruna Tătaru-Cazaban, Editura Anastasia, Bucureşti, 2003.
[15] Cu preponderență în rugăciunile cultice, fapt pentru care troparele închinate Maicii Domnului de la finalul stihurilor Psalmului 140 de la Vecernie au fost numite ,,Dogmatici” (n.n.).
[16] Istoria Vechiului Testament cuprinde în acest sens o sumedenie de recensăminte. A se vedea în acest sens cărțile ,,Leviticul” și cele 4 cărți ale ,Regilor” (n.n.).
[17] Astfel de elemente întâlnim în mai multe rânduri, cea mai celebră fiind cea de la Matei 1, 1-14, a Mântuitorului, parte a cultului, constituind o foarte importantă pericopă evanghelică (n.n.).
[18] Un astfel de exemplu, ce-i drept mai ciudat, îl constituie molitvele Sfântului Vasile cel Mare, în cadrul cărora sunt prezentate o serie de denumiri ale diavolului. A se vedea: ***, Aghiasmatar, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002.
