LA MULŢI ANI, FETELOR DRAGI!
AVEŢI RĂBDARE CU NOI, CĂ NOI VĂ IUBIM,
PENTRU CĂ LÂNGĂ VOI, ZI DE ZI, TRĂIM
ȘI TOT LÂNGĂ VOI, ZILNIC, TRUDIM,
DUPĂ CUM TOT LÂNGĂ VOI O SĂ MURIM!
G.E.
N e s p e r a t ă
Tăinuită-i viaţa ta
Căci se pierde pe tăcute
Pe poteci necunoscute,
În suiş spre Golgota.
Dar de vis e mersul tău
Maiestos, precum pluteşte
Şi-n înalt ademeneşte
La cădere peste hău.
Nesperată eşti chiar tu:
Prea eşti stea îndepărtată –
Gingaşă, superbă fată
Care ştii şi spui doar NU.
Căci se pierde pe tăcute
Pe poteci necunoscute,
În suiş spre Golgota.
Dar de vis e mersul tău
Maiestos, precum pluteşte
Şi-n înalt ademeneşte
La cădere peste hău.
Nesperată eşti chiar tu:
Prea eşti stea îndepărtată –
Gingaşă, superbă fată
Care ştii şi spui doar NU.
George Ene
Să rămână totu’ ca
mai-nainte
Ai
venit
cu noaptea târziului din părul tău,
cu neliniştea din ochii tăi
în care-ncerci să-mi faci culcuşul,
ai venit, zic,
să-mi tremuri strunele vechi, ruginite,
bătrâna vioară ce sunt,
care poartă, ia seama, o marcă de dinaintea
Celui de-al Doilea Măcel Mondial…
Ai venit şi vinul vechi,
din potirul inimii mele,
cu noaptea târziului din părul tău,
cu neliniştea din ochii tăi
în care-ncerci să-mi faci culcuşul,
ai venit, zic,
să-mi tremuri strunele vechi, ruginite,
bătrâna vioară ce sunt,
care poartă, ia seama, o marcă de dinaintea
Celui de-al Doilea Măcel Mondial…
Ai venit şi vinul vechi,
din potirul inimii mele,
a-nceput
să fiarbă…
Pentru ce mi-ai înlocuit cupa liniştii,
din care beam, fericit,
să-mi picuri otrava ochilor tăi
pretutindeni pe unde calci,
până-n inima mea?
Puf de Păpădie,
Căprioară cu Boticul de Lapte,
Uriaşo, fie-ţi milă de biata-ţi jucărie
şi scoate cheia din maşinăria veche,
să rămână totul ca mai-nainte
pe când nu mă inventaseşi,
minune!
Pentru ce mi-ai înlocuit cupa liniştii,
din care beam, fericit,
să-mi picuri otrava ochilor tăi
pretutindeni pe unde calci,
până-n inima mea?
Puf de Păpădie,
Căprioară cu Boticul de Lapte,
Uriaşo, fie-ţi milă de biata-ţi jucărie
şi scoate cheia din maşinăria veche,
să rămână totul ca mai-nainte
pe când nu mă inventaseşi,
minune!
George Ene
Clipa de singurătate
Prieteni,
curgerea încotro?
Tic-tacul
inimilor noastre de lut sonor
închide
lumea într-un căuş de tristeţe
după
care trage obloanele ochilor
peste
cumpăna nopţii,
când
în necuprins neştiute se călesc
săgeţile
altor zori, fără noi.
Cântecele
noastre trec pe alte buze
precum
Fiul Omului în alte pântece,
căci
Dumnezeu va reveni negreşit
prin
rodiri preacurate de femeie.
Suntem
singuri, prieteni,
Singuri
pe toată întinderea –
singuri
în înalt precum în adânc,
căci
singurătatea din afară
oglindă-şi
poartă înăuntru,
tulburată,
doar atât, de tic-tacul curgerii.
Şi-n
toată această alunecare,
stăpână,
Frica de singurătate ne ordonă:
„Oameni,
trăiţi-vă clipa!”
George Ene