45 de ani de la înființarea CJCPCT Gorj

La 21 martie 2013 s-au împlinit 45 de ani de la înfiinţarea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj. La sediul instituţiei au fost prezenţi pentru a marca evenimentul viceprimarul municipiului Târgu-Jiu, Iulia Vână, vicepreşedintele CJ Gorj, Mădălina Ciolocoi şi importanţi oameni de cultură, presa, radioul local şi televiziunile mai importante din Târgu Jiu.

Blogul nostru preia aici relatările cele mai importante din presa locală pentru că, pe lângă actul cultural organizat la ceas aniversar, au fost lansate cu această ocazie şi două monografii: Monografia oraşului Tismana, autor Nicolae N. Tomoniu şi Monografia comunei Aninoasa, autor Virgil Cerceloiu. 

Iată ce spunea directorul Ion Cepoi:

Site-ul http://www.gorjtv.ro a consemnat:

De la înfiinţare şi până în prezent, centrul a fost promotorul unor iniţiative care astăzi fac parte din tezaurul culturii gorjene. În acelaşi timp, prin contribuţia specialiştilor angajaţi au apărut culegeri de folclor literar, muzical şi coregrafic, care au contribuit la conservarea memoriei culturale a Gorjului.

În aceşti ani au fost editate mai multe monografii ale localităţilor Gorjului. Chiar astăzi au fost prezentate două dintre cele mai noi, este vorba de monografia oraşului Tismana şi a comunei Aninoasa.

Pompiliu Ciolacu, directorul Direcţiei pentru Cultură Gorj, spune că este bine pentru judeţul nostru că încă mai avem instituţii care păstrează şi promovează cultura tradiţională.

Viceprimarul municipiului Târgu-Jiu, Iulia Vână, spune că autorităţile locale încearcă să sprijine ori de câte ori este nevoie centrul pentru organizarea unor evenimente.

Mădălina Ciolocoi, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Gorj, a fost şi ea prezentă la marcarea celor 45 de ani.

 

La rândul său, site-ul http://www.accestv.ro relata:

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj a împlinit 45 de ani de activitate. La ceas aniversar, instituţia a primit aplauze şi aprecieri binemeritate de la cetăţenii municipiului, dar şi oameni de cultură şi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene.

Iată câteva informaţii şi imagini mixate din timpul luării cuvântului de către d-l Nicolae N. Tomoniu.

A fost reliefată importanţa paragrafului

1.2.4.  Documentele false ale mânăstirii Tismana

În cuvântul său autorul a precizat: 

"In privinţa atribuirii titlului „gorod=oraş” şi el era real pe timpul când la Tismana era reşedinţa bănişorilor de Tismana. Mai mult, Oslu ajunge chiar ban de Severin, care era reşedinţa Banatului de Severin, teritoriu care a aparţinut domnitorilor noştri. Încurcătura cu acest teritoriu, presupus unguresc, provine de la un fapt mai puţin cunoscut pentru că, până în anul 1944, doar la biblioteca Congresului USA se mai putea afla adevărul: diplomele date de împăratul Sigismund la Vodiţa (sic!) şi în alte părţi, din datele de 14 iulie 1418, 29 septembrie şi 28 octombrie 1420, apoi 28 octombrie 1429 şi diplomele date de Ioan Corvin de Uniade, voevodul Transilvaniei, la 20 oct. 1444, sunt false!
Şi mai puţin cunoscut este faptul absolut şocant că ele au fost falsificate de… călugării Mânăstirii Tismana!
Ca să vedem în ce împrejurări, răsfoim studiul lui Al. A. Vasilescu, aflat în arhiva Institutului de Istorie Naţională din Bucureşti , din care selectăm câteva paragrafe clarificatoare:
„Diplomele au fost falsificate cu un anumit scop şi anume a apăra libertatea cultului religios ortodox din Ţara Românească, privilegiile şi posesiunile mănăstirilor Tismana şi Vodiţa. Nevoia aceasta s'a simţit numai atunci când Oltenia era sub stăpânirea Austriacilor în anii 1718—1739.
...
In acel timp de grozavă luptă pentru apărarea cultului religios, a organizaţiei bisericeşti şi a

Mixaj din timpul manifestării culturale

privilegiilor episcopiei şi mănăstirilor din Oltenia, au fost confecţionate diplomele false ale lui Sigismund I şi Ioan Huniade dela mănăstirea Tismana, aşa de bune, încât au fost socotite până acum ca autentice. Scopul falsificării unor asemenea diplome reiese destul de clar din conţinutul lor.”
„Episcopul Inochentie, pentru a salva biserica română ce o păstorea, a recurs la un mijloc extrem de luptă, falsul. Scopul îl scuză. Putem preciza, că falsul a fost comis după 31 Iulie 1732, când Curtea imperială, comunicând hotărîrea sa privitoare la alegerea şi numirea egumenilor, supravegherea economică a mănăstirilor şi confirmarea privilegiilor, produce o mâhnire foarte mare în inimile episcopului şi egumenilor şi i-a făcut să ducă lupta cu mai multă îndrăzneală." 

 

La evenimentul cultural s-a mai făcut referire şi la paragraful

2.5  Zone naturale protejate. Monumente ale naturii.

D-l Tomoniu - stânga şi d-na Iulia Vână - la mijloc

din monografie. S-a atras atenţia jurnaliştilor prezenţi că la zonele naturale protejate ce corespund Anexei Nr. 2 la legea 5/2000, trebuie adăugate şi  ariile naturale Dumbrava Tismanei, Pădurea Gorganu şi Cioclovina, cu act de creare Decretul 174/1982. Deoarece s-a trecut abuziv la tăieri masive - mai ales în Pădurea Dumbrava - d-l Tomoniu a rugat jurnaliştii să ia atitudine faţă de acest atentat la mediul natural care a făcut faima Tismanei.