 |
| Imagine din Târşolţ, jud. Satu Mare |
Dorinţă postdecembristă tardivă
a lui Artur Silvestri:
REÎNVIEREA
ROMÂNIEI!
Editorialul
din luna februarie
al
Revistei Sămănătorul
Am
primit luna acesta semnale concludente că “România tainică şi profundă” a lui
Artur Silvestri nu mai stă - cum ziceam - modestă şi sfioasă la porţile
literaturii şi n-are curaj să intre. Lumea s-a săturat şi de ziarele vândute
politic şi de bandiţii din economie şi bănci. S-a săturat de lălăiala de
precupeţe de la televiziuni unde “moderatorii” pun întrebări fără să asculte pe
cel întrebat,
întrerupându-l imediat ce acesta scoate două vorbe din gură. S-a săturat şi de
justiţia băsistă pe care n-o mai pot suporta nici măcar cei care lucrează în
acest sistem putred.
I s-a
făcut lehamite românului să şi mai citească! O cloacă de scriitori “cazoni”,
care au pus mâna pe editurile lui Ceauşescu, scot tiraje de mii de exemplare pe
care nu le mai citeşte nimeni. Ştiind bine încotro bat. Ştiind bine că dacă
sunt arătate la televiziuni cărţile lor, nu-i lucru curat cu subvenţionarea
apariţiei acestor “opere”: devin maculatură imediat ce ele ies pe poarta
tipografiei. Şi ştiind bine că vorbe bune primesc doar din partea celor din
“cloaca literară” din care fac parte. Sistemul propagandistic format din
scriitori a căror pană se îndreaptă după cum bate vântul politic şi economic,
critici literari ce-i proslăvesc şi emisiuni “de cultură” bine aranjate în
televiziuni, este un mucegai căruia i-a venit rândul ca românul să facă pişu pe
el.
S-a
săturat omul cinstit şi modest ca să facă Patapievici pişu pe el. A venit şi
rândul nostru să facem pişu pe Patapievici, Pleşu, Tismăneanu, Liiceanu şi
alţii care se dau mari doar între ei. Jurnalişti noi, scriitori noi apar pe
firmamentul adevăratei literaturi şi a publicisticii nou apărute. Domnul
Alexandru Melian, redactorul nostru permanent, distins doctor în filologie şi
vechi disident anticeauşist este bucuros să-i remarce la rubrica “În numele
speranţei”. Iată, azi răsare unul, mâine altul, revistele scrise cu inima
curată sunt tot mai citite şi ne-am învăţat şi noi să ne susţinem reciproc
aidoma şacalior literari ce sug de la buget şi din fondurile europene sume inimaginabile.
Spre deosebire însă de “cazonii” înregimentaţi de-o parte sau alta a spectrului
politic sau al interesului economic, noi nu ne susţinem disimulat. Noi susţinem
pe cei care ne plac cum scriu, e atât de simplu şi de normal încât ni se pare o
minune!
Inserăm
în acest număr al revistei şi pe bloguri, articole din revista “La drum”. Nu-i cunosc pe jurnaliştii de acolo şi nu am făcut
cu ei un “clan literar” potrivnic altui clan cum e regula printre “scriitorii
de curte” de pe malurile Dâmboviţei. Revista “La drum” este o soră ne-a noastră:
redactorul ei Dan Arhire priveşte o hartă dintr-un atlas istoric şi se apucă să
scrie. Peter Hurley, venind taman din Irlanda, vizitează România, îi place
viaţa ţăranului şi obiceiurile lui şi nu mai pleacă acasă de vreo 18 ani! Şi se
apucă să scrie: “De la SAT egal TRECUT la
SAT egal VIITOR!”.
“- Ce
frumos! exclamă amicul meu Florin Vădeianu” şi de bună seamă că vor remarca şi alţii
pentru că omul acela a văzut în România, ceea ce prin capitală nu se mai vede
demult. Dar să-l lăsăm pe el să ne spună:
“Astăzi trăiesc în România ca să fiu aici, ca să vă rog din suflet: mobilizaţi-vă
pentru a vă salva civilizaţia voastră rurală! Îmi pare rău că trebui sa vă zic,
dar ea moare acum de foame. Desigur, într-un mod mai elegant decât civilizaţia
mea rurală. Dar până la urmă care e diferenţa? Mă iertaţi că folosesc cuvinte
grele, dar sunteţi ca Adam şi Eva în grădina Edenului. Nu aveţi cum să
înţelegeţi cum va fi fără această civilizaţie, pentru că face parte din voi. A
rezistat mii de ani, la toate schimbările si conspiraţiile imaginabile, dar are
şi o slăbiciune: odată rupt lanţul, nu se mai repară!”
Iată
iniţiative şi vorbe adevărate. Unde-i astăzi românul acela vechi care din
sărăcia lui dădea copiilor haine noi de pomană la Paşti? Aşa primeam eu prin
clasa întâi şi mai ţin minte şi acum, după o viaţă de om! Ei bine, uite că mai
sunt români respectând vechea pravilă strămoşească neparafată de niciun hrisov
dar care se întindea din sat în sat! Am rămas perplex constatând că în
conturile Asociaţiei “Semănătorul Tismana” ne-a achitat cotizaţia pe un an de
zile, o firmă aflată la 300 km depărtare şi de care nici măcar nu auzisem: DIMI
EXPO SRL, din Târşolţ, judeţul Satu Mare.
O firmă
cu 8 oameni care are ca domeniu de activitate principal “servicii suport pentru
întreprinderi din ţară”. Firmă bine cotată în domeniu, cu rezultate notabile,
director fiind TRIFON DUMITRU. Atât am putut să aflu, nici măcar n-am adresa
e-mail! Adică, nişte oameni de omenie care-şi văd treabă şi care citind revista
noastră, le-a plăcut şi au zis simplu: “- Hai să-i ajutăm!”
Vălvătaia
de românism şi patriotism, dorinţa de a ne recâştiga obiceiurile strămăşeşi pierdute
s-a aprins! Azi un foc, mâine altul. De aceia am dat titlul pe care-l vedeţi
editorialului.
Bucuraţi-vă
oameni buni! După atâta chin sub ticăloşii care l-au omorât pe Ceauşescu
însuşindu-şi toată averea acestui popor, va avea loc RENAŞTEREA ROMÂNIEI! E
doar o chestiune de timp!
