 |
| Primăria sect. 2 Bucureşti |
Marţi 30 iulie 2013, la Centrul socio-cultural „Jean Louis Calderon”,, în cadrul evenimentului cultural COLOCVIILE DE MARŢI, amfitrion dr. George Anca, a fost lansată cartea Elena Toma - Cartea fiinţei iertate.
Vă prezentăm imagini de la eveniment, ilustrând cu ele articolul "Cuvântul editorului" care prefaţează cartea ADRIAN-ŞTEFAN STOIAN - FRAŢII DIAVOLULUI.
Viitoarea lansare va avea loc marţi, 27 august2013, la Centrul socio-cultural „Jean Louis Calderon”.
Pentru noutăţi vedeţi în dreapta caseta Geoge Anca blog
ADRIAN-ŞTEFAN STOIAN - FRAŢII DIAVOLULUI
Prefaţa editorului
Iată încă o carte inedită din seria
cărţilor tipărite la editura „Semănătorul” Tismana, după poeziile dr. Doru V.
Fometescu, poezii de „factură filosofică
şi de inspiraţie fenomenologică” şi după studiul Elenei Toma – „Cartea fiinţei iertate” - pe tema
religiei, într-o altă manieră decât cea… religioasă: cea psihologică sau
filosofică.
Ineditul cărţii lui Adrian-Ştefan
Stoian nu constă în abordarea unor concepţii filosofice. De ştiința generală a lucrurilor, principiilor și cauzelor se ocupă academicienii şi – din nefericire
– curtezanii literari, care folosind mijloace de creaţie literară se pun în
slujba partizanatului politic şi economic.
Autorul face parte din generaţia
postdecembristă care a cunoscut „binefacerile” capitalismului sălbatic instalat
de comuniştii vopsiţi şi oportuniştii de după ’89, care i-au spulberat toate
visurile şi speranţele de a intra în viaţa activă după învăţarea unei meserii.
 |
| George Anca |
„Datorita
schimbării de regim nu am mai putut fi angajat din lipsă de experienţă şi
reduceri de personal la fabrică”, spune el cu amărăciune.
După apusul regimului comunist, o
generaţie fără perspectiva unei vieţi normale, cădea pradă reclamelor şacalilor
capitalişti. Cei care aveau deja un loc de muncă, împrumuturile din bănci pentru
locuinţă i-au făcut sclavi pe viaţă.
Aşa l-a primit capitalismul pe tânărul Adrian-Ştefan Stoian
şi te-ai fi aşteptat că acesta să privească cu ură o astfel de orânduire. Ei
bine, cu o luciditate extraordinară autorul îşi îndreaptă privirea „înapoi”, spre
acei care au creat drama vieţii lui şi spre regimul comunist care se plia pe
„noua orientare politică”. Asta declarau în emisiunile postului naţional de
televiziune generalii de armată care apărau de zilele Crăciunului din ’89
„revoluţia română”.
Când s-a gândit să scrie această carte, autorul nu s-a
gândit nici o clipă să devină un nostalgic al „iepocii ceauşiste” cum a ajuns
din nefericire astăzi moda. Ar fi putut
- dacă „regimul” nu şi-ar fi dat duhul - să fie astăzi un textilist, în cadrul
Fabricii Apaca, cu garsonieră de 9/5 metri asigurată, cu înscriere sigură pe
tabelul cu buteliile şi cu cartelă de pâine, făină şi zahăr dată ca supliment
la salariu.
Ori, pentru autor nu contează „ce-ar fi fost” ci priveşte în
profunzime: cine sunt vinovaţii pseudo-capitalismului de astăzi? De ce „cei de
ieri, sunt cei de astăzi” ne având curajul să condamne comunismul decât de
ochii lumii prin cozile lor de topor?
Cum s-a putut crea acel „monstru, pe numele său, COMUNISMUL”,
cum spune autorul? Ai putea crede că Adrian-Ştefan se repede cu vehemenţă,
virulenţă, violență, înfocare, înjurături şi sabie
scoasă contra „monstrului”. Ehei! Asta o face însuşi monstrul! Câte „opere
literare” sau articole zilnice nu vedeţi
scrise de însăşi tovarăşii de altădată? Câţi strigă astăzi „hoţul” fiind ei înşişi cei mai mari hoţi?
De o fineţe extraordinară şi cu un umor ce rar îl găseşti în
literatura „cazonă” de azi, Adrian-Ştefan Stoian pune pe hâtie, fapte de viaţă
comunistă, proverbe, atitudini şi evenimente, atât din „iepocă” cât şi din
timpurile vitejilor „geto-daci”, traci,
huni. Dar şi din întâmplările cu draci şi sfinţi, ba chiar şi cu Dumnezeu Tatăl
şi Fiul.
Nu mai vorbim de muritori: Tudor Vladimirescu, Horia, Cloşca
şi Crişan, Mihai Viteazul sau fauna mondială comunistă Stalin, Beria, Hrusciov,
Gorbaciov, Ana Paucker, listă tip „CAP” cum scrie autorul.
Ineditul cărţii constă în faptul că o întâmplare cu oricare
din aceste personaje, poate reală, poate nu, este o parodie ne mai întâlnită în
literatura „cazonă”: reproducerea într-o manieră grotescă ale gesturilor, mișcărilor sau acțiunilor
personajelor amintite, nu le aparţine de fapt, ele sunt reîncarnări ale unor
contemporani care se zbenguie zi de zi prin mass-media şi printre noi, cu tot
atâtea faţete câte are „monstrul, pe numele său, COMUNISMUL”.
Nu-i deloc greu să recunoşti braţele fiarei: cârnii,
tălpenii, rizestii, arnăuţoii sau busuiocii securişiti din preajma lui Tudor
Vladimirescu sunt cât se poate de reali, contemporani cu noi, cum de altfel
însuşi Tudor ne e contemporan, precum Hristos, Dumnezeu sau Lucifer.
Ca să nu uităm asta, autorul se adresează obsedant şi chiar
dacă cineva superficial ar zice deranjant, e nevoie mereu a ne aminti că noi
suntem „Dragi tovarăşi şi prieteni,
cetăţeni ai Erei Post Comuniste”
Acesta este laitmotivul folosit de autor ca un fel de
strigăt mocnit de revoltă: oare nu vedeţi „Dragi
tovarăşi şi prieteni, cetăţeni ai Erei Post Comuniste” că ceea ce este mai rău din evenimentele istorice ni se
întâmplă şi acum?
Am exclus istoria din unele clase de şcoală pentru a risca să
o repetăm? Se pare că monstrul comunismului mondial asta vrea!
Nicolae
N. Tomoniu, director editura „Semănătorul”
Vedeţi alte imagini pe blogul dr. George Anca:
Pentru noutăţi vedeţi în dreapta caseta "George Anca blog"
http://georgeanca.blogspot.ro/2013/08/colocviile-de-marti-august-septembrie.html
