SURZENIE SI CECITATE
POLITICA
MOTTO :
« Statul există nu pentru a transforma viaţa pământească în rai, ci
pentru a o împiedeca să se transforme definitiv în iad .»
N. Berdeaev
Dacă raportăm
statul român actual la cugetarea lui Berdeaev, trebuie să constatăm, cu tristeţe,
dacă nu cu revoltă, că prestaţiile acestuia nu doar că nu împiedică alunecarea
spre iadul existenţial, dar face toate matrapazlâcurile posibile pentru a
ajunge cât mai repede acolo. Culmea cinismului, poate a incompetenţei, sigur a
demagogiei este că diriguitorii statului, în postură de birjari, pretind că
îndreaptă căruţa hurducată a ţării spre grădinile raiului. Dacă te străduieşti
să găseşti explicaţiile acestui fenomen, dificultăţile şi rătăcirile apar de
pretutindeni. Una dintre cele mai
importante este sintetizată chiar de titlul acestui articol.
Desigur, se
impune dintru început identificarea celor care reprezintă statul . Aşa cum este
binecunoscut, într-o democraţie autentică, statul e reprezentat de cele trei
puteri, - legislativă, executivă şi judecătorească – împreună cu tot aparatul
aferent, deasupra cărora se află Preşedintele, în calitate de garant (nu de
sforar) al echilibrului şi autonomiei
acestora. Numai că România băsesciană,
cât timp a avut la dispoziţie slugarnică un guvern marionetă, a aplicat democraţia
în spiritul comandantului de corabie, pe
principiul sloganului lansat cu hăhăitul lui inconfundabil, « eu voi fi un preşedinte jucător ». Si cât timp bocănitul puterii executive s-a
instrumentat la Cotroceni, domnul preşedinte s-a jucat cu toate cele trei
puteri, cu toate serviciile mai mult sau mai puţin secrete, s-a jucat de fapt
cu soarta României. Adept al teoriei « homo ludens », el nu s-a mulţumit
să joace la botezuri, nunţi şi petreceri ţigăneşti, ci a vrut să se joace cu o ţară
întreagă. O ţară prostită o dată, păcălită a doua oară şi înşelată tot timpul.
Când, în sfârşit, românii şi-au adus aminte că ei au făptuit Revoluţia din 1989,
- chiar dacă idealurile acesteia au fost trădate în mare măsură – au coborât
din nou în stradă, în aceeaşi lună emblematizată a lui decembrie, determinând
căderea avortonului guvernamental cu care jucătorul cacialmist vroia să ne prostească iarăşi.
Si ţara a început din nou să spere.
Opoziţia care
criticase vehement guvernările instrumentate de jucătorul de geamparale
politice de la Cotroceni a ajuns la putere, chiar dacă nu prin mijloace prea
ortodoxe. A ajuns la putere, a început
să repare câte ceva din injustiţiile şi aberaţiile guvernelor anteriare dar,
cum în fruntea guvernului a fost cocoţat un personaj dubios (care în mod dubios
a ajuns şi în fruntea PSD ), arivist şi fără scrupule, beţia puterii i-a
îmbătat atât de tare pe noii protagonişti,
în frunte cu şeful lor, încât principiile, promisiunile şi obiectivele
celor ajunşi la pârghiile statului s-au schimbat rapid. Proaspeţii guvernanţi
încep repede să devină vajnicii urmaşi ai înaintaşilor pe care tocmai îi
detronaseră.
E adevărat, până
la alegerile din iarnă, adevărata faţă a primului ministru şi a echipei sale,
gafele, abuzurile şi incompetenţele au fost în bună parte surdinizate(1) de
afacerea referendumului , de imixtiunile inadmisibile ale UE, de reacţiile
anti-româneşti ale unor euro-parlamentari
români, de ignorarea sfidătoare a voinţei
celor peste 7 milioane de votanţi de către preşedintele destituit.
După victoria
peste aşteptări din alegeri şi constituirea aberantă a unei opoziţii, nereprezentând în realitate opţiunea alegătorilor, noua
putere şi-a dat arama pe faţă la adăpostul celor aproape 70% de mandate.
Începând cu
constituirea guvernului din neaveniţi, (dintre care unii au trebuit să
demisioneze sau să fie demişi), din neamuri, prieteni , tovarăşi de afaceri şi
până la la distribuirea , pe aceleaşi principii, a tuturor posturilor bănoase
de le centru şi din teritoriu ; continuând cu pactul infect preşedinte-premier
şi consecinţele lui (între care afacerea Köveşi nu e decât una, dar integral
definitorie), cu brambureala administrativă în toate articulaţiile societăţii,
cu gestionarea incompetentă şi anti-naţională a unor obiective de importanţă
primordială precum privatizarea Olt Chim şi CFR Marfă, retrocedările încăpute
pe mâna unei mafii intangibile, proiectul Roşia Montana, burduşit de pericole, de ilegalităţi, de corupţie şi
de mercenariat, cu orbirea şi atitudinea
iresponsabilă faţă de UDMR (vezi pactul secret încheiat cu aceasta înainte de
alegeri), faţă de atitudinile şi acţiunile
anti-româneşti ale maghiarilor - iar lista nu e nici pe departe încheiată
- şi terminând cu caricatura revizuirii
constituţionale (2) şi gâlceava ridicolă, deşi periculoasă, din interiorul coaliţiei USL, prestaţiile guvernului Ponta şi a locotenenţilor
săi, - cu dibăcie diabolică stimulate de chiriaşul ilegal de la Cotroceni –indică
îngrijorător direcţia în care ne împinge
statul cârmuitorilor de azi. Pentru că nu mai este nici o îndoială,
sentinţa celebrului monarh francez, « l’état s’est moi », a devenit
deviza pusă în practică a actualului şef de guvern şi a gărzii lui pretoriene.
El este cel care-şi face damblaua în numirea miniştrilor, el dă legi, el
trimite parlamentul în mină, el regionalizează România, el împreună cu
instrumentele pe care şi le-a confecţionat decid aproape totul în România. Si
decid prost, iresponsabil, icompetent şi arogant. Aşa cum spunea
Jean-Jaques Rousseau, « Nu
ignoranţa cauzează răul, ci orbirea şi rătăcirea. Oamenii se rătăcesc nu din
cauză că nu ştiu, ci din cauză că se consideră atotştiutori »
Din păcate, oamenii despre care vorbim nu sunt doar atot-ştiutori închipuiţi, ei sunt şi ignoranţi, în pofida
doctoratelor plagiate sau luate de complezenţă complice şi în pofida tupeului
cu care vor să treacă drept deştepţi şi şcoliţi.
Ceea
ce apare într-un fel surprinzător, - fiindcă vizează însuşi spiritul lor de
conservare , atât de multilateral
dezvoltat – este orbirea şi surzenia în faţa realităţilor care-ţi sar în ochi şi
care aproape îţi sparg timpanele dar şi în faţa tuturor intervenţiilor de clarificare, analiză şi avertizare venite
din partea specialiştilor, a societăţii civile, a masmediei de bună-credinţă,
ba chiar venite din interiorul propriilor partide
Că pentru opoziţie
şi alţi adversari nu vrei să ai nici ochi şi nici urechi se poate înţelege la o
clasă politică infantilă care are o foarte palidă experienţă a democraţiei
autentice. Dar să te faci că nu vezi şi nu auzi reacţiile din propria coaliţie,
ba mai mult să ignori cu neruşinare mesajele venite din propriul partid ( vezi
scrisorile deschise publicare de Andrei Alexandru şi Valer Marian care pun în
lumină aspecte foarte grave din interiorul PSD, din activitatea guvernamentală
a lui Victor Ponta si a apropiaţilor lui, din sistemul promovării cadrelor în
stil ceauşist) înseamnă să fii inconştient sau sinucigaş.
Putem admite că
nu totdeauna politicienii, - şi nu numai ei – reuşesc să identifice problemele şi,
în consecinţă, să afle soluţiile adecvate. Dar nu putem admite ca aceştia să
rămână orbi şi surzi la intervenţiile celor care văd, aud, au minte irigată de conştiinţă şi, ca atare,
capacitate de a înţelege şi de a propune soluţii.
De fapt, în
cazul premierului, a locotenenţilor lui şi a
celorlalţi mercenari politici, nu este vorba de cecitate şi
surzenie. Ei se fac doar că nu văd şi nu
aud. Cum să nu vezi şi să nu asculţi opiniile Academiei Române privind
proiectul Roşia Montana, ale marilor specialişti în domeniu din ţară şi din
străinătate ? Cum să te faci că nu
vezi ilegalităţile, şmecheriile, corupţia care stau în spatele acestui proiect şi-i
determină nelegiuirea? Cum să nu vezi şi să nu auzi manifestaţiile zecilor de
mii de români, strigătele lor de revoltă care de peste 20 de zile se văd şi se
aud pe străzile Bucureştiului, ale multor oraşe din ţară şi chiar din
străinătate ? Cum să afirmi despre aceste manifestaţii o
inepţie descalificantă, demnă de un mini-ceauşist jegos , aşa cum o face V.
Ponta cu morga lui arogantă şi atotştiutoare ?!
« Deţinem
cu toţii informaţii, de la structurile specializate ale acestui stat, despre interese
împotriva dezvoltării proiectelor economice în România, despre finanţări care
există pentru diverse manifestări » (3)
Si pentru a avea măsura orbirii lui rătăcitoare, să amintim
că, într-un alt context, acelaşi
prim-ministru declara, de astă dată cu deplin temei, că atacurile lui L.
Tokes şi ale Monicăi Macovei reprezintă « interesele
străine îndreptate împotriva României ».
Deci, - mergând pe linia gândirii lui câlţoase - manifestaţiile
împotriva proiectului criminal Roşia Montana şi împotriva guvernării
Ponta-Băsescu sunt pentru domnul procuror, -
catapultat în fruntea celui mai mare partid şi a celui mai neisprăvit
guvern – acţiuni manevrate din spate de « agenturili străine »( cum
ar spune nefericitul de la Scorniceşti) iar din faţă de exemplul pilduitor al
lui L. Tokeş şi M. Macovei .
Bravos, naţiune, halal să-ţi fie !...-
cum ar spune conu’ Iancu .
Dar reacţia care vădeşte un grav
handicap, nu doar de vedere şi auz, a fost scuipată mai ieri de socrul
premierului, liderul PSD Ilie Sârbu.
Intr-un interviu de Gâgă, fudul şi agresiv, acesta înfierează cu mânie
proletară manifestanţii contra proiectului amintit care, după părerea lui, nu
reprezintă nimic faţă de cele 20 de milioane de români încolonaţi, crede
el, în spatele Parlamentului. « Noi reprezentăm forţa acestor 20 de
milioane », spune cu emfază
tata socru. Care noi, bădie ?! Familia
matale şi cu trepăduşii pe care i-aţi pus în pâine, - de fapt, în cozonac – pe
spatele poporului român ?
Este evident că tribunul de mucava va răspunde
enervat că e vorba de Parlament. Si chiar dacă acest Parlament este « denigrat de Băsescu şi alţii »
(ca şi cum Parlamentul nostru mai are nevoie să fie denigrat, n-o face el
singur cu asupra de măsură), el nu
încetează de a fi Parlament.
Ce mai poţi să-i răspunzi unui asemenea
specimen tupeist şi obraznic ? Amintirile lui ceţoase de la şcoala
elementară şi obezitatea demagogică (în pofida siluetei de june prim cu părul
alb), nu-i mai permit să facă o socoteală, dacă nu la mintea cocoşului, cel
mult la mintea unui elev de clasa a IV-a. Păi, dragă parlamentarule denigrat,
cele aproximativ 70% de voturi pe care le-aţi adunat – culmea ironiei ! -
graţie lui T.Băsescu în primul rând, raportate la cei aproximativ 50% de prezenţi
la vot ar face cam 35% din cele 20 de milioane. Adică în jur de 7
milioane ; cum vezi matale, chiar mai puţin decât au votat împotriva duşmanului-partener
de la Cotroceni. Si atunci ?!
Dar la Revoluţia care l-a dat jos pe
Ceauşescu ca să ajungeţi « domniile voastre » la putere, câţi au
coborât în stradă şi câti au murit ?
Dar la manifestaţiile din iarna
2011-2012, care v-au înlesnit să luaţi cârma corabiei, de la matrozul
suspendat, câţi au coborât în stradă ?
Si ar mai fi de citat, din interviul
amintit, o perlă sâboidă (respectul pe care-l port poporului sârb nu-mi permite
să spun sârbească) : « Mâine poate să apară o grupare
fascistă cu 500.000 de oameni şi atunci ce facem, devenim fascişti sau comunişti. »
Mai întâi că imaginara grupare fascistă nu i-ar cere combativului socru mic,
nici ginerelui său, la fel de mic, nici coechiperilor acestora, pe măsura şefilor,
să devină comunişti. Ar fi aberant. Poate să devină fascişti, deşi mă îndoiesc
că ar fi bucuroşi de asemenea camarazi de drum. Nici manifestanţii care au ieşit
în stradă nu pretind guvernanţilor să
devină manifestanţi alături de ei. Solicitarea lor este, în esenţă, ca aceşti
guvernanţi să-şi respecte jurământul de a sluji cu devotament şi bună-credinţă
poporul pe care pretind că-l reprezintă.
Dar încărcătura cea mai gravă a acestui
exerciţiu gângav de anticipaţie, este caracterul lui involuntar profetic. Nu ştiu
dacă denigratul lider al Parlamentului este la fel de instruit în istorie pe
cât a fost la aritmetică, dar aş vrea să-i amintesc că fasciştii, ca şi naziştii
au ajuns la putere pentru că guvernele ţărilor respective au disperat popoarele
cu incompetenţa, corupţia şi ticăloşia lor. Asta nu vă spune chiar
nimic ?!...
Orbirea şi surzenia, reală sau doar
mimată, a actualei puteri, constituirea ei pe criterii vicioase în numele unor
interese străine României, o fac nu doar incapabilă să gestioneze ţara şi să
temeinicească viitorul ei, dar o desemnează ca o veritabilă primejdie. Un
blestem care trebuie exorcizat. Dacă în orbirea şi surzenia lor, aceşti
aventurieri politici nu-şi dau seama unde au adus ţara şi ce riscuri îşi asumă,
a venit timpul să fie trimişi la oftalmolog şi la orelist iar pentru unii
dintre ei chiar alături de G. Becali, una dintre emblemele de pe steagul lor
negru şi cu cap de mort.
Alexandru MELIAN
1.
Noi am sesizat de la început derapajele şi primejdiile care pândeau noua
putere şi, ştiind că idiferenţa poate deveni complice al Răului, am publicat în
revista online Samanatorul articolele
« Scrisoare deschisă politicienilor
ţării »(ian.2012), « Apel adresat noilor ajunşi la putere »(mai
2012), « Paranoia referendumului »(iulie 2012). Din păcate, toate avertismentele mele s-au
adeverit.
2. Vezi articolele mele « Revizuirea Constituţiei. Semne de
întrebare şi mirare » şi « Noima schimbării »- Samanatorul, august 2013
3. Vezi articolul remarcabil al
Rodicăi
Ciobanu, « Lupta murdară a
premierului cu strada », Gândul,
19 sept.2013
