Caracteristici şi orientări noi ale politicii Chinei în domeniul investiţiilor străine în economie

Beijing - Gara de sud

 

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

În China – în 1978 – au fost puse bazele politicii de reformă şi de deschidere către exterior. Drept efecte nemijlocite ale înfăptuirii lor, începând din deceniul următor, 1981-1990, această ţară a beneficiat de mai multe investiţii străine directe decât orice altă ţară în curs de dezvoltare. Mai mult, între anii 1993 şi 1995, fluxul de investiţii străine spre China a fost al doilea în lume, fiind depăşit numai de investiţiile străine realizate în Statele Unite. Redăm în cele ce urmează unele din caracteristicile şi orientările noi ale politicii statului chinez, de după 1978, în domeniul investiţiilor străine în economie, ale căror motivaţie ştiinţifică şi principii izvorâte din interesele permanente ale întregii naţiuni, sunt vitale a fi incluse, în forme adecvate, în actuala legislaţie în domeniu a statului român, pentru limitarea continuării jefuirii lui de către investitorii străini şi pentru a crea condiţiile optime menite să asigure relansarea dezvoltării reale a economiei noastre naţionale într-un timp predeterminat.

Caracteristici ale politicii statului chinez

in domeniul investiţiilor străine in economie

Avionul Y-20_004 construit în China

1) Contrar nevoii acute de capital financiar şi fluxului continuu de investiţii străine spre China, în anii de după 1978 statul chinez nu permite un acces liber al investiţiilor pe piaţa sa. Fiecare propunere de investiţii este examinată de autorităţile publice chineze, care decid dacă investiţia este în interesul Chinei şi, în cazul în care au rezerve cu privire la acest lucru, negociază cu investitorul potenţial pentru a încerca să îmbunătăţească câştigurile partenerilor chinezi, sau, în cazuri extreme, interzic chiar investiţia respectivă. Înainte ca propunerile să ajungă la autorităţile publice centrale, în mod obişnuit, companiile străine au participat deja la negocieri prelungite (de multe ori pe durata a câţiva ani) cu companiile chineze şi cu autorităţile provinciale.

Faptul că un volum de investiţii atât de semnificativ a intrat în China, în ciuda procesului foarte laborios de penetrare a pieţei acestei ţări, se datorează motivaţiilor puternice pe care le au companiile străine pentru a-şi desfăşura activitatea în China. Dintre ele, extinderea pieţelor companiilor străine pare a fi motivaţia majoră. Un studiu din anul 1996, care viza 500 de companii canadiene cu investiţii în China, a indicat faptul că 85 la sută dintre acestea au investit pentru a avea acces pe piaţa chineză. Companiile străine sunt atrase de multă vreme de potenţialul pieţei chineze, datorită numărului foarte mare de locuitori si deci de potenţiali consumatori. În plus, pe lângă faptul că populaţia Chinei a depăşit, deja, 1,3 miliarde de locuitori, puterea de cumpărare a acesteia a crescut datorită creşterii economice mai rapide.

Podul peste golful Hangzhou

În anii ’80, spre exemplu, creşterea medie anuală a producţiei Chinei de 14,4 la sută a fost cea mai ridicată în rândul celor mai puternice 50 de economii ale lumii. Această creştere s-a reflectat în sporirea cheltuielilor de consum. Concomitent, în toţi anii de după 1978, China a cheltuit sume enorme de bani în proiecte de infrastructură, de centrale electrice, de autostrăzi şi magistrale de cale ferată, de reţele de metrou într-o serie de oraşe. Drept urmare, aşa cum arata prognozele, China se va număra în curând printre cele mai mari economii din lume, după criteriul parităţii puterii de cumpărare.

2) Guvernul chinez duce o politică de limitare a importurilor, ceea ce determină companiile străine să apeleze la investiţii, mai curând decât la exporturi, dacă vor să pătrundă pe aceasta piaţa. Mai mult, atunci când companiile străine îşi depun ofertele pentru adjudecarea unor licitaţii pentru proiecte din domeniul infrastructurii, câştigătorul licitaţiei poate fi desemnat pe baza faptului că asigura un transfer de tehnologie pentru a produce o bună parte din echipament în China. În consecinţă, China duce atât o politică de substituire a importurilor, cât şi o politică comercială de dezvoltare a exportului. China a dus o politică de acoperire a nevoilor pieţei din producţie proprie, în primul rând din motive politice şi culturale. Mai mult, se argumenta că economia chineză are un potenţial atât de mare încât poate să producă pe plan local aproape orice produs.

Inaugurare pod

Deşi dimensiunea pieţei reprezintă principalul motiv pentru a investi în China, companiile au fost atrase şi de resursele acestei ţări. De exemplu, au existat investiţii substanţiale în exploatarea şi prelucrarea petrolului şi cărbunelui, iar aproape 20 la sută din investiţiile americane în China s-au făcut în industria petrolieră. În plus, companiile au privit China ca pe o sursă de forţă de muncă ieftină, în special în condiţiile în care, în alte ţări din Asia, precum Singapore, Hong Kong şi Taiwan, şomajul a scăzut şi, drept urmare, aceste ţări nu au mai putut fi considerate drept furnizoare de forţă de muncă ieftină.

3) În anul 1979 statul Chinez a promovat Legea privind asocierea dintre capitalul chinez şi cel străin, a înfiinţat zone libere, unde companiile străine primeau facilităţi pentru a investi dacă demonstrau că întreaga producţie va fi exportată.

De asemenea, companiile străine puteau să se asocieze cu cele chineze pentru a vinde pe piaţa chineză; oricum, propunerile pentru astfel de asocieri erau analizate mai serios şi erau aprobate numai dacă serveau unor interese naţionale de prim ordin, pentru care China trebuia să caute ajutor în exterior. Treptat, a crescut dependenţa Chinei faţă de economia mondială. China a mărit numărul zonelor libere, permiţând funcţionarea întreprinderilor cu capital integral străin. Totuşi, acestea sunt încă rare, deoarece: (a) companiile străine îşi dau seama că vor fi tratate de către autorităţile publice chineze cu mai multă severitate, iar (b), ele sunt obligate să se confrunte cu birocraţia, mai mult decât partenerii lor chinezi. De subliniat faptul că, în mod obişnuit, în China, „investiţiile“ iau forma asocierilor (joint-venture), în care partenerul străin deţine 49 la sută, iar cel chinez 51 la sută, la fel ca în România înainte de 1990.

Paşii care trebuie urmaţi pentru a obţine aprobarea creării unei asocieri in China sunt prezentaţi, pe scurt, în continuare.

i) Potenţialii       parteneri ai companiei străine redactează o scrisoare de intenţie care cuprinde un proiect al viitorului contract.

ii) Partenerul     chinez înaintează superiorului sau administrativ o propunere care include şi un studiu de fezabilitate preliminar, propunere care este, apoi, remisă autorităţilor locale sau naţionale, în funcţie de dimensiunile investiţiei.

iii) De îndată ce propunerea este aprobata de către autorităţi, investitorii propuşi trebuie să realizeze studiul de fezabilitate, care trebuie să cuprindă: tipul şi volumul producţiei, piaţa vizată, prognoze privind vânzările, necesarul de echipament, infrastructura şi forţa de muncă, precum şi necesarul de devize străine, prognoza.

iv) Partenerii      concep şi redactează contractul, informând în acelaşi timp autorităţile cu privire la ceea ce conţine acordul.

v) Acordurile sunt prezentate autorităţilor centrale sau celor locale spre aprobare.

vi) În termen de o lună de la aprobare (care stipulează un termen limită pentru realizarea investiţiei), asocierea trebuie înregistrată pentru a obţine o licenţă de afaceri. Dacă termenele limită nu sunt respectate, investitorul este posibil să plătească dobâzi, sau să compenseze pierderile rezultate.

4) Chinezii sunt încântaţi de avansul tehnologic al străinilor, dar le este teamă de contaminarea culturii lor. Deşi multe criterii sunt luate în considerare atunci când companiile şi autorităţile chineze aprobă sau resping propunerile de investiţii, în realitate s-a pus accentul pe obţinerea a două mari avantaje din investiţia respectivă. Acestea sunt: transferul de tehnologie într-un sector industrial de maximă importanţă şi generarea de exporturi.

Pasaj pietonal în China

Generarea de exporturi aduce Chinei valuta necesară pentru a plăti importurile mereu crescânde necesare dezvoltării. Transferul de tehnologie îmbunătăţeşte posibilităţile viitoare de export şi sporeşte şansele ca firmele chineze să devină în viitor competitive pe plan global, fără a mai depinde de parteneriatul cu companiile străine. Avantajele menţionate, urmărite de China, nu coincid, însă, întotdeauna cu obiectivele investitorilor străini, respectiv cu obţinerea de beneficii anume din investiţii sau cu creşterea cotei de piaţă a acestora, situaţie care face ca iniţierea şi continuarea cu succes a unei investiţii străine în China să devină o adevărată provocare. La diferenţa dintre obiectivele părţilor se adaugă, între altele, ţintele şi limitele rezultate din prevederile Legii cu privire la întreprinderile cu capital străin, adoptată de Statul Chinez în 2000.

Potrivit precizărilor cuprinse în articolele 3,4 şi 5 ale acelui act normativ la nivelul ţării, întreprinderile cu capital străin vor fi înfiinţate de aşa manieră încât ele să ajute la dezvoltarea economiei naţionale a Chinei. Statul Chinez poate să încurajeze înfiinţarea de întreprinderi cu capital străin care sunt orientate spre export sau care sunt avansate din punct de vedere tehnologic. Consiliul de Stat va stabili reglementările specifice privind categoriile de activităţi în care întreprinderile cu capital străin nu au voie să se angajeze sau în privinţa cărora se stabilesc anumite restricţii. Întreprinderile cu capital străin vor respecta legile şi reglementările chineze şi nu au voie să se angajeze in activităţi dăunătoare intereselor publice ale Chinei. Statul nu va naţionaliza şi nici nu va rechiziţiona vreo întreprindere cu capital străin. Totuşi, în împrejurări speciale, atunci când interesele publice o cer, întreprinderile cu capital străin pot fi rechiziţionate, pe baza unor proceduri legale şi cu plata unor compensaţii adecvate.

Noile orientări ale Chinei în domeniul investiţiilor străine în economie

Pasaj pietonal construit într-o vară

Urmarea punerii bazelor politicii de reformă şi de deschidere către exterior, în anul 1978, şi a transformărilor care au avut loc în viaţa economică a ţării, în cei 30 de ani care au urmat de la declanşarea lor, China a devenit, cu aportul investiţiilor străine, una dintre cele mai mari economii ale lumii şi unul dintre primii exportatori mondiali. Pentru ca progresele economice şi competiţionale realizate, până în prezent, să continue şi mai accentuat pe întreg cuprinsul ţării, Guvernul chinez a publicat, în aprilie 2010, un document intitulat „Opinii ale Consiliului de Stat pentru îmbunătăţirea pe mai departe a activităţii în domeniul utilizării investiţiilor străine“ (denumite, în continuare, „Opinii“). În linii mari, documentul conţine o tendinţă de tratare la nivel naţional a investiţiilor străine şi favorizează acele investiţii care aduc o valoare adăugată foarte înaltă, precum şi operaţiile mai eficiente, îndeosebi în regiunile din vestul şi din centrul Chinei. De subliniat că documentul intitulat „Opinii“ al Consiliului de Stat constituie baza cadru a următoarei ediţii revizuite a „Catalogului investiţiilor străine în industrie (numit pe scurt „Catalogul investiţiilor“), care va furniza mai multe precizări orientative cu privire la diverse tipuri de investiţii.

Documentul „Opinii“ – aflat într-o aprinsă dezbatere – cuprinde patru capitole consacrate problemelor expuse în continuare.

1) Optimizarea structurii de utilizare a investiţiilor străine. Referitor la aceasta problemă, documentul „Opinii“ prevede, pornind de la cerinţele dezvoltării economice a Chinei, că viitorul „Catalog al investiţiilor străine“ va fi revizuit astfel încât el să reflecte încurajarea acelor investiţii străine care sunt orientate spre înalta tehnologie, spre industriile prelucrătoare cu produse finale de mare valoare, spre servicii moderne, spre energiile reînnoibile şi spre industriile de conservare a energiei şi de protecţie a mediului înconjurător. În acelaşi timp vor fi impuse restricţii asupra industriilor cu produse reziduale foarte poluante şi a industriilor care se bazează prea mult pe resursele naturale. În plus, industriile prelucrătoare cu produse finale de joasă valoare şi cele care impun o supra-capacitate vor fi cât mai mult limitate.

Pasaj pietonal construit fără închiderea circulaţiei

Este de remarcat că documentul „Opinii“ facilitează aplicarea la întreprinderile finanţate prin investiţii străine a prevederilor documentului intitulat „Planurile de ajustare şi de revigorare a industriei“, promulgat de Consiliul de Stat în 2009, care stipulează o serie de politici preferenţiale pentru întreprinderile din domeniile industriei de automobile, tehnologiei informatice, logisticii, industriei petrochimice, industriei producătoare de echipamente, precum şi alte industrii. În plus, proiectele privind optimizarea utilizării terenurilor agricole, încurajate, deja, de „Catalogul investiţiilor“, vor putea obţine dreptul de utilizare a terenurilor pe baze preferenţiale şi la preţuri reduse stabilite la nu mai puţin de 70 la sută din preţul statutar.

Documentul „Opinii“ iterează, totodată, politica de încurajare a investitorilor străini de a-şi crea sedii centrale regionale, centre de cercetare şi dezvoltare, unităţi zonale de achiziţii şi aprovizionare, centre de management şi contabilitate şi orice alte centre funcţionale pe teritoriul Chinei. Ca un stimulent pentru crearea de centre de cercetare şi dezvoltare, echipamentele tehnologice au putut fi importate de către investitorii străini, până la 31 decembrie 2010, în regim de Duty free.

2) Încurajarea investiţiilor străine în provinciile din centrul şi din vestul Chinei

Intrare în pasajul pietonal

Recunoscând decalajul de dezvoltare dintre zonele de coasta ale Chinei şi cele din Vestul ţării, documentul „Opinii“ încurajează învestitorii străini să vină cu finanţare pentru industriile bazate pe folosirea intensivă a mâinii de lucru din regiunile de Vest şi din interiorul Chinei. Documentul iterează politica de continuare a taxelor reduse pentru investitorii care operează în aceste zone. În plus, investitorii străini din zonele de coastă care doresc să-şi disloce unităţile productive spre regiunile de Vest şi din interior se vor bucura de importante facilităţi administrative, de taxare, de schimb valutar, precum şi în domeniul securităţii sociale, pe baza unor cereri scrise şi a aprobărilor obţinute.

3) Diversificarea cailor de utilizare a investiţiilor străine. Potrivit documentului „Opinii“ investitorii străini sunt îndemnaţi să participe, prin fuziuni, prin achiziţii şi prin cumpărarea de acţiuni, la actualul proces de restructurare şi reorganizare a unor întreprinderi autohtone chineze. În mod concret, investitorii străini sunt chemaţi să ocupe poziţii strategice în întreprinderile chineze listate în Seria A de piaţă. În acelaşi timp, însă, documentul recomandă autorităţilor chineze să ia măsuri sporite pentru crearea unui mecanism de asigurare a securităţii naţionale în operaţiile de fuzionări şi de achiziţii în care sunt implicaţi investitorii străini.

În ceea ce priveşte companiile autohtone care caută listări în afara graniţelor ţării, documentul subliniază necesitatea respectării politicii de susţinere doar a acelor companii care au o nevoie reală de asemenea listări şi care se conformează politicilor naţionale de dezvoltare. Documentul „Opinii“ deschide uşa pentru acele întreprinderi finanţate prin investiţii străine care încearcă să strângă capital de pe piaţa chineză, îndemnându-le să scoată acţiuni la licitaţii publice şi să publice rapoarte de activitate pe termen mediu, inclusiv rapoarte privind datoriile pe care le au. Se recunoaşte, de asemenea, necesitatea de a ameliora mecanismele de scoatere din ţară unei părţi a profitului de către întreprinderile finanţate prin investiţii străine şi de către fondurile private care operează la bursa din China.

4) Intensificarea reformei sistemului de administrare a investiţiilor străine. Potrivit reglementarilor anterioare, proiectele finanţate prin investiţii străine care intră în categoria de „investiţii încurajate“ sau în cea de „investiţii permise“ necesitau aprobarea guvernului central, dacă investiţia depăşea suma totală de 100 milioane dolari. Acum, documentul „Opinii“ ridica această sumă la 300 milioane dolari. Efectul practic al acestei măsuri este acela de a oferi guvernelor locale dreptul de a aproba proiectele în care investiţiile străine se situează sub pragul de 300 milioane dolari, ceea ce facilitează şi grăbeşte procesul de aprobare.

Un lucru la fel de important este acela că, recunoscându-se efortul financiar pe care îl fac în prezent companiile multinaţionale, s-a aprobat ca acele companii străine care sunt, momentan, confruntate cu probleme financiare şi nu se pot încadra în termenele convenite pentru vărsămintele de capital să poată extinde aceste termene.

Interpretări ale noilor orientări politice ale Chinei

Departamentele guvernamentale chineze, mijloacele de informare în masă şi reprezentanţii pieţei de capital afirmă că documentul „Opinii“ – aflat într-o aprigă dezbatere – conţine „o nouă politică în materie de investiţii străine“ şi susţin că el va avea un efect pozitiv asupra atragerii de investiţii străine. De pildă, un membru al Comisiei pentru Dezvoltare Naţională şi Reformă, atunci când vorbea de motivele publicării acestui document, a afirmat că statul chinez trebuie să-şi schimbe mai rapid modelul de dezvoltare economica şi însăşi structura economiei, ca urmare a importantelor schimbări provocate de criza financiară mondială. „Aceasta ne impune – afirma el – să adâncim şi mai mult reforma, să accentuăm politica de deschidere şi să îmbunătăţim atât calitatea, cât şi nivelul de utilizare a investiţiilor străine“. Aceasta ar însemna că noua politica urmăreşte continuarea deschiderii către exterior şi că obiectul ajustării este de a perfecţiona mecanismul economiei de piaţă şi de a crea pentru fiecare întreprindere un mediu de piaţă echitabil standardizat. Şi toate acestea, în scopul de a atrage investiţii străine.

Sat în China

De asemenea, dealerii şi analiştii chinezi au exprimat puncte de vedere foarte optimiste cu privire la prevederile documentului „Opinii“. Ei au subliniat că acea clauză referitoare la „încurajarea investitorilor străini să participe la reorganizarea şi restructurarea întreprinderilor de stat prin cumpărarea de acţiuni şi prin achiziţii“ va genera un nou val de fuzionări şi achiziţii de către capitalul străin şi va crea o largă gama de oportunităţi pentru investiţii. Totodată, companiile străine autorizate vor primi sprijin la ofertele publice, vor beneficia de emiterea de obligaţiuni corporatiste şi de facturări pe termen mediu, ceea ce va ajuta nu numai la rezolvarea problemelor financiare cu care se confrunta capitalul străin, ci va impulsiona şi piaţa de capital în China.

În contrast cu aceste păreri, unele companii străine consideră că documentul „Opinii“ pune capăt politicii de până acum care oferă investiţiilor străine „un tratament supra-naţional“. Chiar înainte de publicarea documentului, firmele străine, care sunt foarte sensibile la schimbările de politică, sesizaseră, deja, că vor avea loc unele schimbări mai puţin favorabile. Astfel, Camera de Comerţ Chino-Americană a întreprins un studiu, în luna martie 2010, care conchidea că 38 la sută dintre firmele americane care au investit în China simţeau că sunt din ce in ce mai puţin dorite în această ţară. Joerg Wuttke, preşedintele Camerei de Comerţ a U.E. în China, scria în ziarul FINANCIAL TIMES că Statul chinez îi îngenunchează pe investitorii străini. În fapt, însă, guvernul chinez menţionase, încă din 1995, că „China va folosi investiţiile străine în mod activ, raţional şi efectiv, dar va extinde treptat tratamentul naţional în cazul tuturor întreprinderilor“. Deci documentul „Opinii“ se conformează unei programări făcute cu 15 ani în urmă şi nu denotă o discriminare premeditată la adresa investiţiilor străine.

O întrebare şi un răspuns în loc de încheiere. În stadiul actual de distrugere a producţiei materiale şi de degradare a celorlalte domenii de activitate economico-sociale ale ţării, săvârşite cu „ajutorul“ substanţial al investitorilor străini, în anii de reformă şi de deschidere către exterior de după 1989, este necesar ca statul român să adopte şi să aplice, în esenţa sa, o politică asemănătoare celei promovate de statul chinez în domeniul utilizării investiţiilor străine în economie, după anul 1978? Răspunsul este categoric: DA! Motivele de bază: Ţara noastră are un spaţiu limitat pentru agricultură şi industrie, resurse naturale limitate, capital limitat, potenţial de cercetare şi inovare limitat. În condiţiile date, luarea de decizii fără o viziune anticipată, bazată pe programe şi planuri de dezvoltare, temeinic fundamentate, şi acceptarea, exclusivă, a jocului pieţei libere, ca în prezent, reprezintă riscuri grave pe care statul român nu trebuie să şi le permită în haosul generalizat al economiei planetare şi în condiţiile accentuării, continue, a decalajelor de interese urmărite de marile puteri faţă de cele ale tuturor celorlalte ţări ale lumii.

Bucureşti, 2010

Un articol propus de col. (r) Vasile Zărnescu, membru AST