Nicolae N. Tomoniu - Ba mai pardon, domnişoară!

La cinci zile de la articolul de răspuns, o nouă serie azi !

Ba mai pardon, domnişoară!

Ca şi când jurnalismul nu s-ar face decât prin ţări străine nu şi în România,  domnişoara Maria Diana Pop, pripăşită prin Germania, la ART-EMIS ACADEMY, binevoieşte să mă certe aşa cum prin paş’doi, la Cotul Donului, un nemţălău îngâmfat s-a dat jos din maşina din capul coloanei ca să-l certe pe taică-meu că n-a mers pe urma lui de camion. Cum s-a dat jos degeaba, aşa a şi urcat la loc, având în faţa ochilor - când a deschis uşa camionului, ca să zică „Heraus!” - ditamai cheia franceză în mâna lui taică-meu.

Cam aşa se dădu jos din piedestalul închipuit al dânsei şi (de-acu) „nemţoaica” Maria Diana Pop, care ne ceartă ca pe nişte amărâţi de opincari români, ce se încăpăţânează să se considere egali cu gradaţii în cizme lustruite de la ART-EMIS ACADEMY. Ia-n auziţi:

„Vă rog respectuos, nu mai preluaţi pe blogul domniei voastre articolele pe care le semnez, pentru a avea trafic. Într-o primă ordine de idei, nu mi-aţi cerut acordul şi, doi, dreptul la opinie este liber.”

Ce vorbeşti, Franţ ? E taman de-a-ndoaselea ! Păi eu îţi fac trafic domnişoară şi nu invers. O fac cum am mai făcut-o ani buni, prin 2010, pe site-ul hoţesc Fanbox, punând acolo articolele dumitale, pe care mi le trimiteai conştiincios. Până când, mi-am dat seama că „ăia hoţi, ăştia hoţi, mama lor la toţi” şi am închis contul, precum şi preluările domnişoarei frumoase din Germania.

Dar de vreo câţiva ani, deşi avansată în ierarhia revistei, de-acu „celebra” MDP, mă tot hărţuieşte cu articolele dânsei, pe care mi le trimite cu mare speranţă pe vreo trei adrese de e-mail, cu reluare periodică. Deci, lucru ştiut, am serviciu: ştergerea e-mail-urilor  domnişoarei. Şi fac asta de vreo cinci ani, timp în care nu i-am mai publicat nimic, citindu-i doar titlurile pentru amuzament, asta e !, omul se adaptează la orice primejdie!  

Până acum ! Pentru că era prea de tot să vezi la ce etaj de nesimţire s-a ridicat MDP dacă-şi permite să-şi bată joc de un biet bătrân, fie el şi Prinţul Charles, pe care hodoronc-tronc, nu-l mai poate suferi.

Şi indiferent cine-ar fi fost bătrânul, să-i atribui unui om în vârstă fantezii „erotice” indiferent cu cine, ţară, ţărancă, capră cu două picioare, este la fel de impardonabil ca şi celebra „acţiune” a nesimţitului „Cărtărăscu” contra Reginei Angliei.

Nu domnişoară, nu-mi trebuie mie trafic, pentru că eu scriu liber, ce-mi place şi ce este nepotrivit în această abulie a Coanei Europa, unde numai protejat de terorişti nu eşti. Eu nu trăiesc din mojocii ca dumneata, „Cărtărăscu” sau Patavievici care se pişă pe România numai ca să facă „rating” şi laicuri de la unii golani de pe Facebook.

Ştiţi care e deosebirea dintre noi ? Eu nu intru cu cizmele murdare în căsuţele poştale ale românilor distribuind articolul meu tuturor adreselor ce-mi cad în mână sau pe care le cumpăr de la şmecheri care se ocupă cu asta. Nu dau titluri diversioniste, fanteziste, erotice sau de scandal aşa cum e moda acum. Când intri să vezi „minunea” promisă dai de ditamai reclama unor magazine ce vând chiloţi, tablete sau, mai nou, biciclete.

Deci nu mă interesează să fac trafic fals ca dumneata domnişoară MDP. Dacă mă citeşte lumea, ştiu că omul s-a convins de conţinut, nu de trucurile moderne pe care le folosiţi dvs. şi cei care se dau mari jurnalişti.

Statistica "Semănătorul"  începând cu 1 iunie 2015

Iată o imagine care vă scoate din cap fumurile de jurnalist de mare faimă. Luna asta nici n-aţi intrat în top la „Semănătorul”, poate dacă milogiţi pe la redacţie nişte „laicuri” ! Pentru că azi 20 iunie n-aveţi decât 13 vizionări în statistica blogului ! De! Vestitul „Ghinion!” Lumea nu mai vrea scandal cu bătrâni nevinovaţi, nici cu regi, nici cu prinţi şi nici cu curve. Vrea realitatea, priviţi captura statisticii, articolul „Un bun român” interesează cititorii, nu articolul dvs. cu un moşneag cu fantezii erotice domnişoară.

 Cât tupeu de "mare jurnalist" trebuie să aveţi ca să-mi spuneţi mie „Într-o primă ordine de idei, nu mi-aţi cerut acordul! „

Păi dvs. trebuia să-mi cereţi mie acordul, nu să-mi tot trimiteţi şi de cinci ori articolele ce le postaţi la faimoasa dvs. „Academy”. Vedeţi imaginea de generic care probează că reprimesc articolul în speţă şi după cinci zile.

Dar să fac şi eu nişte „ordine de idei”. Prima, dacă nu-mi trimiteaţi pe e-mail fără voia mea articolul, vă mai luam eu în tărbacă ?  Secundo, nu e un articol preluat, nici furat, e un articol de-al meu despre un articol de-al dvs. care are nenumărate neajunsuri din punct de vedere al moralei creştine şi al comportării civilizate faţă de semenii noştri. Eu scriu un articol ce are ţintă îndreptarea unor prejudecăţi şi moravuri ale unor pretinşi jurnalişti „de elită”, în speţă, dvs.! Asta fac jurnaliştii adevăraţi de secole! Şi nu mai minţiţi, pentru că nu atentează nimeni la dreptul dvs. de opinie, domnişoară ! Dar dacă înjuraţi sau faceţi aluzie la impotenţa unui bătrân, asta nu mai e opinie de jurnalist ci bădărănie. O bădărănie la fel ca mini-jupista de noapte de la colţul străzii ce-i spune unui moşneag „- Treci pe trotuarul celălalt boşorogule !”

  Tot bădărănie este şi cerinţa dvs. „rog  ştergerea din paginile domniei voastre a editorilului (sic!) "Charles are fantezii erotice cu Transilvania" pentru că, ceva mai încolo, ameninţaţi cu funcţia exact ca şuşterii din pieţele bucureştene. E adevărat, mai pe ocolite, „Vă cer acestea nu în calitate de avocat, ci de colegi de breaslă.”  Să nu mă credeţi atât de tâmpit că nu pricep aluzia cu șaua calului ca să priceapă iapa!

Am fi putut fi şi colegi de breaslă şi chiar puteam să şterg articolul dacă recunoşteaţi că aţi greşit faţă de o personalitate publică care este şi la o vârstă înaintată de a mai avea ambiţii imobiliare sau teritoriale. Bietul om vrea să facă un bine, cât mai are ceva vreme de a putea face asta!

Iar aşa zisa asociere pe care aș face-o între jurnaliştii ART-EMIS ACADEMY „nume celebre ale neamului, academicieni şi universitari, cu lumea ţiganilor, mă edifică pe deplin că „grosolănia” este a dvs. şi nu a mea. Pentru că metoda securistică de a manipula prin aceste cuvinte dovedeşte misiunea ingrată pe care o aveţi acolo în Germania, învăţată sau preluată cu brio de la profesionişti. Pentru că ei fac asocierea dintre intelectuali şi ţigani desconsiderând o etnie care n-are mai mulţi hoţi şi şarlatani decât faimoasa noastră cloacă politică cu români şi ţigani de-a valma, ce se perindă pe micile ecrane zi de zi şi ceas de ceas!

Vă asigur că niciun țigan n-ar face ceea ce fac astăzi unii jurnalişti. Pentru că ţiganii n-au învăţat de-a lungul istoriei să umilească românii ci să conviețuiască cu ei. Eu, trăiesc în oraşul Tismana. Aici, de şase secole, românii vieţuiesc alături de ţigani. Ne-am amestecat! Strănepoţii ţiganilor dăruiţi de voievozii basarabi Mânăstirii Tismana nu mai trăiesc doar în Mahalaua Tismanei. Localitatea începe cu case locuite de ţigani printre cele de români. Şi se termină cu case ale unor refugiaţi ţigani din Basarabia. Cu toate astea, cu doar doi miliţieni, pe timpul lui Ceauşescu, Tismana raporta anual cea mai mică activitate infracţională pe judeţ. N-am avut atunci chei la uşi, plecam la Târgu Jiu şi casa mea rămânea deschisă. Astăzi, din cauza unor televiziuni şi ziare ce caută senzaţionalul publicând în neştire crime, hoţii şi violuri, am chei la toate uşile şi le închid chiar dacă mă duc vizavi să mă tund.

Nu doresc glorie domnişoară, nu doresc „trafic”, asta gândiţi dvs. să faceţi, încercând să-i atribuiţi comportamentului meu o clonă din practicile dvs.

Nu ne potrivim, eu sunt porumbul de pe câmpie, dvs. sunteţi punga mincinoasă cu floricelele din magazin dând consumatorului iluzia că sunteţi mai sănătoasă decât porumbul fiert la căldare. Manipularea mediatică v-a virusat cu o boală. Este boala smintită a lui Băse timp de 10 ani: „spune-i cinstitului că e hoţ, pentru ca tu să-ţi aperi hoţia”, „dă-i foc la casă, pentru că păgubaşul fiind ocupat cu stinsul, nu te vede că furi”.

Nu mai manipulaţi lumea că aveţi în redacţie prieteni care se vor simţi ofensaţi de articolul meu. Eu cred că la ART-EMIS am prieteni cum aveţi şi dvs. şi care-mi vor da dreptate tocmai pentru că mă cunosc ca „incoruptibil” şi imposibil de manipulat. Vedeţi, eu nu invoc amiciţii ca dvs. pentru că nu mă preocupă asta, doar cine se simte cu musca pe căciulă are nevoie de prietenii la ananghie.  

Stimată domnişoară, cel mai bine ar fi pentru dvs. să recunoaşteţi că aţi greşit, că nu mai sunteţi ziarista aceea timidă din ziua în care v-aţi angajat. Valul cititului unui articol, cu orice preţ, de cât mai multă lume, înseamnă şi bani murdari, adică îi păcăliţi pe redactorii Art-Emis că vă citeşte lumea cerându-le nişte bani pe care nu-i meritaţi.

Cum va rămâne cu „prinţul bătrân şi neliniştit”, cu „fantezii erotice” ? Părerea mea: cereţi-vă scuze. Simplu!

Ştiţi ce rău aţi făcut dvs. distinsului „bătrân” din Viscri? L-aţi jignit cu bătrâneţea cum v-am jignit eu acum numindu-vă „domnişoară”. Adică o bădărănie ca să fie cuvântul pe care mi l-aţi atribuit „primit”. De ce vă zic domnişoară? Pentru că de peste 10 de ani de când utilizez reţeaua Internet vă folosiţi de acelaşi bust frumos din tinereţe pentru a manipula lumea că aveţi mereu energie şi minte ageră şi tinerească. Ori, din articolul dvs. cu un titlu lipsit de respect "Charles are fantezii „erotice” cu Transilvania noastră" pe care l-am comentat, la adresa http://samanatorul.blogspot.ro/2015/06/apropo-de-fanteziile-printului-charles.html nu prea se vede isteţime ci faptul că cel puţin inspiraţia dvs., vă dă rateuri.

Urât din partea mea? Bădărănie? Dar din partea dvs. ce e, folosind titluri scandaloase precum „Klaus Iohannis a picat în literatură ca bomba la Hiroshima”? Puteţi să trimiteţi articolul la 5000 de adrese de e-mail şi tot 13 cititori veţi avea în cinci zile. Asemenea titluri nu mai atrag, ia puneţi-vă dvs. în revistă (ca şi noi) un bust, cât de cât actual şi nu de când eraţi fată, scrieţi o „Recenzie” normală la cartea  preşedintelui, nu aiureli cu politică ce debordează de atacuri la persoană şi vă vor citi 31 de cititori în fiecare zi, nu 13 pe săptămână.

Lăsaţi lupta misionară, nu mai daţi în prinţi şi preşedinţi cu parul ci folosiţi cuvântul frumos şi pana de scriitor. Pentru că, după cum vedeţi, la caz de nevoie ştim şi noi, micii jurnalişti de la ţară să dăm cu parul la abulia jurnalistică actuală ce proliferează în injurii.

Că prin asta v-am făcut un trafic nemeritat nu mai contează! Fie primit!

  

Epilog.
După apariţia acestui articol am primit câteva e-mailuri de la dl Ion Măldărescu, ce păstoreşte revista ART-EMIS ACADEMY, prin care-mi cerea retragerea lui. Din nefericire pentru dânsul şi pentru revista Art-Emis, care are şi nişte articole ale unor colaboratori care nu cântă după cum bate vântul politic prin România, m-am edificat pe deplin de cutumele comuniste ale celor din redacţie. Atacul contra celor care-i deranjează, aruncând asupra acestora cutumele "comuniste" ce le umplu gândirea şi reacţiile, nu este mai evident decât în acele e-maluri. Nu le dau publicităţii din respect pentru revistă, acolo publicând şi colaboratori ai revistei "Sămănătorul". Iau doar ca exemplu, placa arhicunoscută a celor care n-au suficientă inspiraţe de a răspunde argumentat şi ca atare, caută chichiţe prin CV-ul "duşmanului": "Deformaţia profesională a anilor când aţi predat la şcoala generală, v-au amprentat cu un complex de superioritate"
Da! Sunt superior dlui Măldărescu pentru că eu ca director de revistă n-am intervenit niciodată în alte redacţii să retragă articolele colaboratorilor mei. Iar "deformaţia profesională" e prin grădina Art-Emis, unde "pâra la şef" a doamnei MDP, şi ca urmare amplasarea acestuia în poziţia de "atacant" e altă reminiscență binecunoscută a trecutului. 
La atacuri, am răspuns cu argumentul "Vă întreb simplu: ce om normal la cap v-ar face favoarea de ştergere a articolelor ca urmare a unor invective şi mizerii aruncate cu lopata în capul lui?"
"Ingrată treabă pentru dvs. să astupaţi gurile rele care vă hulesc! (de fapt vă ajută să vă îndreptaţi greşelile şi să vă comportaţi normal ca jurnalişti) Iată o "clevetitoare" mai jos. La acelaşi articol cu Prinţul Charlea preluat şi de d-l Coja" 

surena • 13 zile în urmă
Cand ești print moștenitor al Regatului Unit, al Canadei, Australiei, Noua Zeelandă şi la nu mai știu câte state din Commonwealth să vrei sa fi principe al Transilvaniei, ca şi cum Transilvania este un principat (a fost de la 1541 pana la la 1867 ), este o glumă, nu un articol serios.
Omul ăsta, că vă convine, că nu vă convine, a prezentat lumii şi o altfel de Romania (nu aia pe care o vreți voi cu scandal, cu sloganuri nu ne vindem ţara,dar o furam pana am pus-o pe butuci, cu ciordeala voturilor, cu patriotismul vostru de bodegă - câțiva postaci nici măcar nu trăiesc în România), o Românie a tradiţiilor (locuri uitate de lume unde se mai păstrează), a produselor tradiționale românești, a peisajelor deosebite, o Românie a bunului simţ. 
Asa ca un simplu mulţam printului Charles ca oferă României şi o altă imagine, nu aia ţiganească cu care ne-am obişnuit şi am obişnuit şi lumea din afară, nu strică, e o dovadă de educaţie, de normalitate, de bun simţ şi respect. Lucruri întâlnite încă prin Ardeal, Moldova dar străine celor de pe malurile Dâmboviţei. 
P.S Cred ca Diana îl prefera pe "Regele" Dorin Cioabă şi supuşii lui să ne promoveze România pentru că este sigură că nu vom pierde Transilvania în fata Perfidului Albion.
Oare ştie Diana de unde vine denumirea de Perfidul Albion? Nu ştie! Ea trăieşte încă pe vremea lui Pazvante (Pasvantoglu) şi la aşa vremuri, aşa articol.
---------------
E clar domnule Măldărescu pe cine apăraţi, aruncând în noi cu noroi?
Să lăsăm simpatiile. Nu vă mai pierdeţi vremea să mă înjuraţi şi pe urmă să-mi cereţi stergerea opiniilor. (Ca să glumesc!) La mine ca profesor intransigent, cum spuneţi, trebuia să fi venit cu sărumâna nu cu nuiaua! Nu vă mai salut anul acesta. Vă exmatriculez până la anul nou 2016.

Sper ca să fi înţeles de la "Sămănătorul" ceea ce trebuia să ştie demult cei doi redactori Art-Emis ce se scandalizează de o opinie contrară lor!