Faceți căutări pe acest blog

vineri, 3 ianuarie 2014

Nicolae N. Tomoniu - ZIUA “Z” A DEBARCĂRII COMANDOURILOR NAŢIONALISTE ÎN ROMÂNIA


Ajunul Crăciunului 2013:  ZIUA “Z” A DEBARCĂRII COMANDOURILOR NAŢIONALISTE ÎN ROMÂNIA

Problema naţională stă pe un butoi de pulbere în România. Nu neapărat din partea partidelor politice, aşa cum strigă cu un scop bine determinat ziarele conduse de infiltraţi ai serviciilor secrete străine şi ai trusturilor economice transnaţionale.
Distrugerea statului de drept începe azi să fie presantă prin numeroasele fundaţii şi asociaţii, a căror strategie de manipulare a maselor prin scoaterea lor în stradă pentru a striga contra guvernului şi a denigra clasa politică, în ansamblul ei, este mai mult decât evidentă.
Unii cad în această capcană şi se alătură din “convingere”, convingerea fiind sărăcia şi lipsa unui loc de muncă. Alţii o fac din prostie sau pentru afirmare pe plan naţional a propriei persoane.
Cu Victor Roncea m-am cunoscut online, în campania comună împotriva scoaterii icoanelor din şcoli din iarna 2006. Îl apreciam pentru că lansase un pachet de cărţi cu imaginile tuturor celor care au manipulat populaţia şi au deturnat (unii ca spioni au serviciilor secrete străine) idealurile revoluţiei din ‘89: Băsescu era jokerul, Iliescu asul, gen. Militaru şi alte personaje ale FSN-ului decembrist, ilustrau pachetul de cărţi  după “gradul” ascuns pe care-l deţineau ca spioni. Întreaga galerie a deturnătorilor de revoluţie s-a dovedit, acum după 24 de ani, a fi reală. Jokerul a lucrat cel mai bine şi încă mai lucrează şi astăzi, în mod inconştient, pentru denigrarea şi distrugerea imaginii României pe plan extern.
Soluţia în problema icoanelor am găsit-o ca fiind de competenţa autorităţilor locale, înaintând un Proiect de Hotărâre în acest sens. Prin  Hotărârea Nr. 64/24.11.2006 a Consiliului Local Tismana icoanele au rămas în şcoli. Vedeţi:
I-am scris lui Roncea despre soluţia de la Tismana dar s-a făcut că plouă. Nu avea nevoie de soluţiile altora, ci doar de a lui ca să se afirme pe plan naţional. Adică, o lege valabilă în toată ţara. Rezultatul s-a văzut: preoţii ortodocşi şi-au luat nasul la purtare, impunându-şi religia şi icoanele şi în localităţile unde creştinii ortodocşi se numărau pe degete. Numeroase şi juste proteste au început în toată ţara iar imaginea noastră peste hotare a suferit o scădere dramatică.
M-am rupt imediat de acest jurnalist înfumurat şi credeam că pentru toată viaţa. Ori, Victor Roncea şi-a băgat iar nasul în iniţiativele unor jurnale, inclusiv în publicaţiile “Semănătorul”. I-a crescut aroganţa treptat până când a ajuns la tupeu. Păcat! Tupeu, cu acţiuni ilegale într-un stat de drept.
Primul care a scris documentat şi care a aprofundat enigma dispariţiei inscripţiei BUDAPESTA, de pe Arcul de   Triumf din Bucureşti, a fost col. (r) Vasile Zărnescu, membru  corespondent al AST, a i se vedea toate articolele aici:
  Victor Roncea, în loc să coaguleze toţi jurnaliştii şi toate asociaţiile interesate de impietatea de la arcul de triumf într-o acţiune comună, pentru a mişca din birouri factorii responsabili, ce credeţi că a făcut în ajunul Crăciunului? Sfidând legile ţării şi regulile de comportare într-un stat civilizat, a luat-o de capul lui. Printr-o acţiune de comando, cu doi-trei amici, a mâzgălit cu vopsea neagră ca o balegă, cuvântul “BUDAPESTA” peste cimentul cu care era astupată inscripţia. Deşi comandoul apărea ca al unor copii la furat de mere, infracţionalii s-au filmat mândri de năzdrăvănia lor punând mârlăneşte pe Internet filmele de la “locul faptei”, ca să mai facem odată România de ruşine în lume.
După ce anii trecuţi a acţionat în judecată nişte instituţii ale statului, care n-aveau nici în clin nici în mânecă cu cazul în speţă şi pierzând procesul, arogantul Victor Roncea nu a învăţat nimic din  trecut şi acum împroaşcă cu noroi în justiţie, ministere, primăria capitalei, în guvern, în preşedinţie şi în alţii care n-au spus “aud” la pârţul lui! Spre deliciul naţionaliştilor şi inculţilor care văd în această ispravă nelegitimă, un act de mare patriotism.
Că o parte din vină cade şi în ministerul păstorit în guvernarea bocilor, de cucoana Udrea, asta e adevărat. Mopăriţa, - mare gospodină, mare - iniţiase un proiect de reabilitare a monumentului, alocând milioane bune pentru ca firma Cocoşului ei ca să repare ceea ce s-a stricat la Arcul de Triumf prin 1953. Dar şi mai adevărat este că la schimbarea de guvern, jokerul Băsescu a luptat pentru tăiatul fondurilor Ministerului Dezvoltării şi Turismului, ştiind foarte bine cum funcţiona clica băsistă prin alocare de bani de la ministreasa Udrea pentru clientela proprie. A căzut clientela, au căzut şi proiectele. Şi-acum ce facem? Ne căutăm prin buzunare pe vechiul principiu “Daţi un leu pentru ateneu!”? Cu siguranţă va găsi ministerul nişte creiţari pentru ştergerea mâzgălelii comandoului lui Victor Roncea, pentru a face o lucrare cum scrie la carte, cu avize şi devize, cu aprobare, cu licitaţii, cu oameni de meserie.
Dar răul făcut de infractorii comandoului Roncea este deja făcut! Ce poate fi mai rău decât să inoculezi ură şi duşmănie faţă de instituţiile statului, dând un exemplu concret de cum nu trebuie să acţionezi de capul tău într-o ţară care are totuşi nişte legi care trebuie respectate. O asemenea intervenţie la un monument istoric, fără avizul Ministerului Culturii constituie infracţiune. Iar dacă ministrul culturii a aprobat verbal o asemenea acţiune de comando, trebuie demis imediat!
Există nişte proceduri clare în asemenea cazuri: conţopiştii de la minister trebuie să elaboreze un proiect cu motivaţie clară a necesităţii reparării acestei impietăţi la Arcul de Triumf. Să explice populaţiei care plăteşte din buzunar acest minister, despre modul în care s-a distrus aceea inscripţie, de către cine şi de ce, cu documente istorice concrete, nu cu minciuni aşa cum semnalăm noi.
Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic din Bucureşti, să facă bine să apeleze la istorici de meserie pentru acest proiect,  nu să vină cu gogoriţe invocând pe istoricul Florin Constantiniu.
Toţi inculţii de acolo ar trebui schimbaţi imediat ca urmare a comunicatului de mai mare hazul pe care l-au dat: “Din relatările colaboratorilor AMPT, personalităţi ale culturii române, academicieni, arhitecţi, istorici etc cunoaştem fără umbră de îndoială adevărul în legătură cu respectiva intervenţie, din relatările regretatului academician Florin Constantiniu, precum şi din lucrarea acestuia "O istorie sincera a poporului român". Astfel, la o şedinţă a Comisiei Monumentelor Istorice din anul 1953, in plină perioadă communist-stalinistă, s-a luat hotărârea ca inscripţia Budapesta să fie ştearsă de pe tâmpla interioară a arcadei Arcului de Triumf, în şedinţa respectivă motivându-se ca bătălia respectivă a fost o victorie împotriva bolşevismului, într-o bătălie care excedea ca timp cadrul desfăşurării Primului Război Mondial.
Inscripţia, aplicată în anul 1936, evoca lupta Armatei Române pentru eliberarea Budapestei de trupele rebele ale agentului sovietic Bella Kuhn la 1919, la câteva luni după sfârşitul primului război mondial.”
O probă mai mare de incompetenţă decât acest act dat publicităţii de AMPT nu s-a mai văzut în România.
N-aţi consultat mincinoşilor nicio personalitate, niciun arhitect şi niciun istoric iar de “regretatul academician” F. Constantiniu şi de lucrarea sa aţi aflat din auzite! V-aţi obişnuit să daţi cu flit la toţi cei care vă semnalează ceva la ministerul culturii. Puneţi mâna pe cartea pe care o invocaţi, citiţi-o şi căutaţi cuvântul “Budapesta” în paginile ei. Il veţi găsi la paginile 246,257, 258, 289-291, 297-301, 366, 367, 369, 377, 421, 473, 479-481, 498, 528 şi niciun alt cuvânt din ceea ce afirmaţi voi. Cum putea un academician să scrie inepţiile pe care le invocaţi voi?
Armata Română n-a eliberat Budapesta de sub regimul bolşevic al lui Béla Kun (grafia acad. Fl. C.) pentru că la 4 august 1919, guvernul Béla Kun nu mai exista! Fusese schimbat la 1 august iar ungurii s-au predat Armatei Române de frica tunurilor generalului Gheorghe Ruşescu, el intrând în oraş cu cavaleria în seara de 3 aug. 1919, iar a doua zi, la orele 18.00, generalul Gheorghe Mărdărescu, primea pe blv. Andrassy defilarea trupelor române!  N-a fost nicio bătălie armată, trupele române i-au bătut pe unguri în luna iulie la Tisa! Aşadar decideţi-vă odată: sunteţi în stare ca la Ministerul Culturii să adunaţi o elită competentă pentru clarificarea faptelor petrecute în vara 1919 la Budapesta?
Sau lăsaţi comandoul lui Roncea să se maimuţărească la Arcul de Triumf prin soluţia mâzgălirii numelui Budapesta cu  un şablon învechit, oricât ar fi el de integrat prin accesorii de ultimă oră în ansamblul mecanic general.
Ce stat de drept mai suntem, să lăsăm acest comando să dea apă la moară unor naţionalişti fanatici? Uite-aşa apare ca o nouă bomboană pe coliva României  “Partidul Dacilor Liberi”. Te-apucă râsul! Pe lângă partid, a apărut “Calendarul dacoromânesc”!
Iată unde poate duce o isterie marca “Victor Roncea”, jurnalist care s-a grăbit să trimită filmul său din 24 dec. ca răspuns la o felicitare a Neamului Dacienilor şi Academiei DacoRomână!
Doamne fereşte de mai rău! Redacţia “Semănătorul” l-a exclus pe Traian Bădulescu Şuţeanu ("Renaşterea Neamului Românesc al DACILOR") dintre colaboratori, pentru blasfemie contra Bisericii Ortodoxe Române încă de acum doi ani!
 Stimulaţi de acţiunea comandoului Roncea, iată mai jos ce trimit „Dacienii” a doua zi de Crăciun. Iată partidul de apartament care va salva România:







„INVENŢIILE” AMPT






Spre informarea AMPT - Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic din Bucureşti, iată ce dezinformări lansează pentru contribuabilii români pe ai căror bani dorm în birouri:
“Inscripţia “BUDAPESTA” a fost stearsă în 1953, din ordinul CC al PCR“
Proba dezinformării: În 1953 nu exista P.C.R., ci P.M.R.!
“Istoricul Florin Constantiniu afirmă că s-a luat hotărârea ca inscripţia Budapesta să fie ştearsă motivându-se ca bătălia (din vara anului 1919) excedea ca timp cadrul desfăşurării Primului Război Mondial”.
Adevărul : Războiul s-a încheiat prin semnarea Tratatului de la Trianon, la 4 iunie 1920. Un istoric nu putea face asemenea gafă!

Imagine din revista Sămănătorul, Anul II. Nr. 1 - ian. 2012

IATĂ CRONOLOGIA FAPTELOR

Aşa cum reiese din cartea invocată istoricului Fl. Constantiniu şi din lucrări ale a altor istorici.

Anul 1919

Aprilie, 16-18. Bătălia din munţii Apuseni între armatele române şi ungare; armata regală română, respingând atacul ungar, începe ofensiva, intră în defileul Apusenilor, ocupă oraşele Satu Mare, Carei, Salonta, Oradea, atingând la 1 mai Tisa.
Iulie, 10. Fostul prim-ministru al Ungariei, prinţul de Windischgratz şi ministrul Vâzsonyi Vilmos solicită amatei române sprijin pentru răsturnarea regimului comunist prin ocuparea Budapestei. Vâzsonyi: «singura putere în măsură de a lichida bolşevismul în centrul Europei este România» şi «Numai cu concursul Dvs. - al României - putem să ne salvăm ţara şi să se restabilească pacea şi ordinea în inima Europei».
August, 4. Ocuparea Budapestei de către armata română n-a fost un act de răzbunare, pentru răscumpărarea secolelor  de oprimare şi umilinţă îndurate de români în Transilvania, ci un act simbolic, de prestigiu şi de satisfacţie oferită opiniei publice româneşti, un act fără de care reconcilierea dintre cele două state era anevoioasă. Armata a avut o atitudine corectă oferind populaţiei ungare înfometate de guvernul  lui Béla Kun (înlocuit la 1 aug.) alimente şi îmbrăcăminte. Iniţiativa sergentului Iordan, un oltean de la Craiova, de a pune drept căciulă în capul steajerului de pe Parlamentul ungar opincile sale olteneşti n-a fost privită ca un act de ostilitate ci ca un simbol al vitejiei românilor. Avocatul unur Ferency: «- Dacă din sufletul şi mintea unui simplu ţăran ca acesta s-a desprins o asemenea poznă, atunci nu mă mir că sînteţi aci!»
Decembrie, 10. România semnează tratatele de pace cu Austria - care recunoştea unirea Bucovinei cu România - şi Bulgaria - care reconfirma frontiera comună din 1913.
 Declaraţie Al. Vaida-Voevod:
«Ungurii sunt inamicii noştri de ieri, sunt învinşii de astăzi şi vrem ca ei să fie prietenii noştri de mâine»
 Anul 1920
 Iunie, 4. Se încheie la Trianon, Franţa, Tratatul de pace între Puterille Aliate şi Ungaria. Recunoaşterea pe plan internaţional a unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.




CUM S-A OCUPAT BUDAPESTA



Capitala Ungariei, Budapesta, a fost ocupată de trupele române fără niciun ajutor militar aliat. A fost singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta în cursul primului război mondial, considerând războiul româno-ungar din 1919 ca parte a acestuia, sau consecinţă imediată a lui. Meritul armatei române este imens, ţinând cont că în toată istoria modernă, România a dus război doar în coaliţie, această acţiune militară fiind singura în care România a acţionat singură, fără aportul aliaţilor.

Primele subunităţi care au intrat în Budapesta au fost trei escadroane aparţinând Brigăzii 4 roşiori, aflate sub comanda generalului Gheorghe Rusescu. La bariera de est a oraşului, în seara zilei de 3 august, pe o ploaie torenţială, forţele române au fost întâmpinate de o delegaţie a guvernului maghiar, care a solicitat generalului Rusescu să nu intre în capitală. Acesta însă a ordonat ca tunurile să fie poziţionate în poziţie de luptă şi apoi, în fruntea cavaleriei, a pătruns în oraş. Pe timpul nopţii, efectivele au fost cartiruite în cazarma „Arhiducele Josef”. La 4 august, orele 18,00, generalul Gheorghe Mărdărescu, comandantul trupelor din Transilvania, primea pe bulevardul Andrassy defilarea unui detaşament compus din Regimentul 4 vânători, un escadron din Regimentul 23 artilerie şi un divizion din Regimentul 6 roşiori. Guvernator al Budapestei a fost numit generalul Ştefan Holban.





CE FACEM CU ŢARA?

Problema naţionalismului practicat de unele asociaţii şi fundaţii este foarte serioasă şi acţiunile unora din ele precum cea amintită mai sus, pot duce la crize acute. Cu atât mai mult cu cât reţeaua Internet le oferă prilejul să-şi disemineze punctul de vedere prin numeroasele e-mail-uri primite vrei-nu vrei. Puţini le consideră spam şi intră în plasa mesajelor care aduc atingere funcţionării statului de drept.
Ele răspândesc ideile lor pe reţelele de socializare şi pe bloguri, fiind mai eficienţi decât instituţiile de stat împânzite de birocraţi şi de şefi aleşi pe criterii politice.
Ce idei lansează aceste asociaţii?
Că ele sunt adevăratele apărătoare de „neam şi ţară”, numai ele susţin problema naţională şi doar ideile lor „mai pot salva ţara”, exemplul „Neamului Dacienilor” de mai sus este cât se poate de evident.
Mai mult, sunt pline articolele ziarelor de comentariile lor: „Sigur că legile trebuie respectate, dar numai legile bune, legile rele, în care au excelat postdecembriştii - inclusiv Guvernul Ponta -, trebuie sabotate pe orice cale. Iar guvernanţii care le-au dat şi parlamentarii care le-au votat trebuie eliminaţi tot pe orice cale.”
Un astfel de mesaj pus pe Internet este năucitor: cine poate aprecia legile „bune” de cele „rele” dacă nu parlamentul? Iar parlamentarii nu pot fi „eliminaţi” „pe orice cale” ci doar prin vot. Orice altă eliminare este o infracţiune iar eliminarea fizică o crimă!
Atâta timp cât astfel de confuzii din capul unora persistă, pretinsul lor naţionalism va exagera drepturile şi aspiraţiile naţionale ajungând la xenofobie, la o politică şi ideologie care va urmări întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate.
Iar dacă pe Arcul de Triumf s-a putut inscripţiona un cuvânt fără niciun aviz din partea autorităţilor statului, mâine – poimâine îşi „vor lua raţia de adevăr” alte comandouri naţionaliste care sub diferite sloganuri şi pretexte vor scrie pe Palatul Parlamentului, „Casa poporului” sau „Hoţii poporului”, pe clădirea guvernului „Comitetul Central” sau „Palatul regal”.
Până la urmă, ca un carusel al prostiei, ideile naţionaliste rostogoli România în DacoRomânia pentru ca România să rămână şi ea fără identitate, aidoma drapelului găurit al revoluţiei care a condus la drapelul fără stemă de azi. Un drapel care flutură la Bruxelles ca un tricolor fără istorie!