Ajunul Crăciunului 2013: ZIUA “Z” A DEBARCĂRII COMANDOURILOR
NAŢIONALISTE ÎN ROMÂNIA
Problema naţională stă pe un
butoi de pulbere în România. Nu neapărat din partea partidelor politice, aşa
cum strigă cu un scop bine determinat ziarele conduse de infiltraţi ai
serviciilor secrete străine şi ai trusturilor economice transnaţionale.
Distrugerea statului de drept
începe azi să fie presantă prin numeroasele fundaţii şi asociaţii, a căror
strategie de manipulare a maselor prin scoaterea lor în stradă pentru a striga
contra guvernului şi a denigra clasa politică, în ansamblul ei, este mai mult
decât evidentă.
Unii cad în această capcană şi
se alătură din “convingere”, convingerea fiind sărăcia şi lipsa unui loc de
muncă. Alţii o fac din prostie sau pentru afirmare pe plan naţional a propriei
persoane.
Cu Victor Roncea m-am cunoscut
online, în campania comună împotriva scoaterii icoanelor din şcoli din iarna
2006. Îl apreciam pentru că lansase un pachet de cărţi cu imaginile tuturor
celor care au manipulat populaţia şi au deturnat (unii ca spioni au serviciilor
secrete străine) idealurile revoluţiei din ‘89: Băsescu era jokerul, Iliescu
asul, gen. Militaru şi alte personaje ale FSN-ului decembrist, ilustrau
pachetul de cărţi după “gradul” ascuns
pe care-l deţineau ca spioni. Întreaga galerie a deturnătorilor de revoluţie
s-a dovedit, acum după 24 de ani, a fi reală. Jokerul a lucrat cel mai bine şi
încă mai lucrează şi astăzi, în mod inconştient, pentru denigrarea şi
distrugerea imaginii României pe plan extern.
Soluţia în problema icoanelor am
găsit-o ca fiind de competenţa autorităţilor locale, înaintând un Proiect de
Hotărâre în acest sens. Prin Hotărârea
Nr. 64/24.11.2006 a Consiliului Local Tismana icoanele au rămas în şcoli.
Vedeţi:
I-am scris lui Roncea despre
soluţia de la Tismana dar s-a făcut că plouă. Nu avea nevoie de soluţiile
altora, ci doar de a lui ca să se afirme pe plan naţional. Adică, o lege
valabilă în toată ţara. Rezultatul s-a văzut: preoţii ortodocşi şi-au luat
nasul la purtare, impunându-şi religia şi icoanele şi în localităţile unde
creştinii ortodocşi se numărau pe degete. Numeroase şi juste proteste au
început în toată ţara iar imaginea noastră peste hotare a suferit o scădere
dramatică.
M-am rupt imediat de acest
jurnalist înfumurat şi credeam că pentru toată viaţa. Ori, Victor Roncea şi-a
băgat iar nasul în iniţiativele unor jurnale, inclusiv în publicaţiile
“Semănătorul”. I-a crescut aroganţa treptat până când a ajuns la tupeu. Păcat! Tupeu,
cu acţiuni ilegale într-un stat de drept.
Primul care a scris documentat
şi care a aprofundat enigma dispariţiei inscripţiei BUDAPESTA, de pe Arcul
de Triumf din Bucureşti, a fost col.
(r) Vasile Zărnescu, membru corespondent
al AST, a i se vedea toate articolele aici:
Victor Roncea, în loc să coaguleze toţi jurnaliştii şi toate asociaţiile
interesate de impietatea de la arcul de triumf într-o acţiune comună, pentru a
mişca din birouri factorii responsabili, ce credeţi că a făcut în ajunul
Crăciunului? Sfidând legile ţării şi regulile de comportare într-un stat
civilizat, a luat-o de capul lui. Printr-o acţiune de comando, cu doi-trei
amici, a mâzgălit cu vopsea neagră ca o balegă, cuvântul “BUDAPESTA” peste
cimentul cu care era astupată inscripţia. Deşi comandoul apărea ca al unor
copii la furat de mere, infracţionalii s-au filmat mândri de năzdrăvănia lor
punând mârlăneşte pe Internet filmele de la “locul faptei”, ca să mai facem
odată România de ruşine în lume.
După ce anii trecuţi a acţionat
în judecată nişte instituţii ale statului, care n-aveau nici în clin nici în
mânecă cu cazul în speţă şi pierzând procesul, arogantul Victor Roncea nu a
învăţat nimic din trecut şi acum
împroaşcă cu noroi în justiţie, ministere, primăria capitalei, în guvern, în
preşedinţie şi în alţii care n-au spus “aud” la pârţul lui! Spre deliciul
naţionaliştilor şi inculţilor care văd în această ispravă nelegitimă, un act de
mare patriotism.
Că o parte din vină cade şi în
ministerul păstorit în guvernarea bocilor, de cucoana Udrea, asta e adevărat.
Mopăriţa, - mare gospodină, mare - iniţiase un proiect de reabilitare a
monumentului, alocând milioane bune pentru ca firma Cocoşului ei ca să repare
ceea ce s-a stricat la Arcul de Triumf prin 1953. Dar şi mai adevărat este
că la schimbarea de guvern, jokerul Băsescu a luptat pentru tăiatul fondurilor
Ministerului Dezvoltării şi Turismului, ştiind foarte bine cum funcţiona clica
băsistă prin alocare de bani de la ministreasa Udrea pentru clientela proprie.
A căzut clientela, au căzut şi proiectele. Şi-acum ce facem? Ne căutăm prin
buzunare pe vechiul principiu “Daţi un leu pentru ateneu!”? Cu siguranţă va
găsi ministerul nişte creiţari pentru ştergerea mâzgălelii comandoului lui
Victor Roncea, pentru a face o lucrare cum scrie la carte, cu avize şi devize,
cu aprobare, cu licitaţii, cu oameni de meserie.
Dar răul făcut de infractorii
comandoului Roncea este deja făcut! Ce poate fi mai rău decât să inoculezi ură
şi duşmănie faţă de instituţiile statului, dând un exemplu concret de cum nu
trebuie să acţionezi de capul tău într-o ţară care are totuşi nişte legi care
trebuie respectate. O asemenea intervenţie la un monument istoric, fără avizul
Ministerului Culturii constituie infracţiune. Iar dacă ministrul culturii a aprobat
verbal o asemenea acţiune de comando, trebuie demis imediat!
Există nişte proceduri clare în
asemenea cazuri: conţopiştii de la minister trebuie să elaboreze un proiect cu
motivaţie clară a necesităţii reparării acestei impietăţi la Arcul de Triumf.
Să explice populaţiei care plăteşte din buzunar acest minister, despre modul în
care s-a distrus aceea inscripţie, de către cine şi de ce, cu documente
istorice concrete, nu cu minciuni aşa cum semnalăm noi.
Administraţia Monumentelor şi
Patrimoniului Turistic din Bucureşti, să facă bine să apeleze la istorici de
meserie pentru acest proiect, nu să vină
cu gogoriţe invocând pe istoricul Florin Constantiniu.
Toţi inculţii de acolo ar trebui
schimbaţi imediat ca urmare a comunicatului de mai mare hazul pe care l-au dat:
“Din relatările colaboratorilor AMPT, personalităţi ale culturii române,
academicieni, arhitecţi, istorici etc cunoaştem fără umbră de îndoială adevărul
în legătură cu respectiva intervenţie, din relatările regretatului academician
Florin Constantiniu, precum şi din lucrarea acestuia "O istorie sincera a
poporului român". Astfel, la o şedinţă a Comisiei Monumentelor Istorice
din anul 1953, in plină perioadă communist-stalinistă, s-a luat hotărârea ca
inscripţia Budapesta să fie ştearsă de pe tâmpla interioară a arcadei Arcului
de Triumf, în şedinţa respectivă motivându-se ca bătălia respectivă a fost o
victorie împotriva bolşevismului, într-o bătălie care excedea ca timp cadrul
desfăşurării Primului Război Mondial.
Inscripţia, aplicată în anul
1936, evoca lupta Armatei Române pentru eliberarea Budapestei de trupele rebele
ale agentului sovietic Bella Kuhn la 1919, la câteva luni după sfârşitul
primului război mondial.”
O probă mai mare de incompetenţă
decât acest act dat publicităţii de AMPT nu s-a mai văzut în România.
N-aţi consultat mincinoşilor
nicio personalitate, niciun arhitect şi niciun istoric iar de “regretatul
academician” F. Constantiniu şi de lucrarea sa aţi aflat din auzite! V-aţi
obişnuit să daţi cu flit la toţi cei care vă semnalează ceva la ministerul
culturii. Puneţi mâna pe cartea pe care o invocaţi, citiţi-o şi căutaţi
cuvântul “Budapesta” în paginile ei. Il veţi găsi la paginile 246,257, 258,
289-291, 297-301, 366, 367, 369, 377, 421, 473, 479-481, 498, 528 şi niciun alt
cuvânt din ceea ce afirmaţi voi. Cum putea un academician să scrie inepţiile pe
care le invocaţi voi?
Armata Română n-a eliberat
Budapesta de sub regimul bolşevic al lui Béla Kun (grafia acad. Fl. C.) pentru
că la 4 august 1919, guvernul Béla Kun nu mai exista! Fusese schimbat la 1
august iar ungurii s-au predat Armatei Române de frica tunurilor generalului
Gheorghe Ruşescu, el intrând în oraş cu cavaleria în seara de 3 aug. 1919, iar
a doua zi, la orele 18.00, generalul Gheorghe Mărdărescu, primea pe blv.
Andrassy defilarea trupelor române! N-a
fost nicio bătălie armată, trupele române i-au bătut pe unguri în luna iulie la
Tisa! Aşadar decideţi-vă odată: sunteţi în stare ca la Ministerul Culturii să
adunaţi o elită competentă pentru clarificarea faptelor petrecute în vara 1919
la Budapesta?
Sau lăsaţi comandoul lui Roncea
să se maimuţărească la Arcul de Triumf prin soluţia mâzgălirii numelui
Budapesta cu un şablon învechit, oricât
ar fi el de integrat prin accesorii de ultimă oră în ansamblul mecanic general.
Ce stat de drept mai suntem, să
lăsăm acest comando să dea apă la moară unor naţionalişti fanatici? Uite-aşa
apare ca o nouă bomboană pe coliva României
“Partidul Dacilor Liberi”. Te-apucă râsul! Pe lângă partid, a apărut
“Calendarul dacoromânesc”!
Iată unde poate duce o isterie
marca “Victor Roncea”, jurnalist care s-a grăbit să trimită filmul său din 24
dec. ca răspuns la o felicitare a Neamului Dacienilor şi Academiei DacoRomână!
Doamne fereşte de mai rău! Redacţia “Semănătorul” l-a
exclus pe Traian Bădulescu Şuţeanu ("Renaşterea Neamului Românesc al
DACILOR") dintre colaboratori, pentru blasfemie contra Bisericii Ortodoxe
Române încă de acum doi ani!
Stimulaţi de acţiunea comandoului Roncea, iată
mai jos ce trimit „Dacienii” a doua zi de Crăciun. Iată partidul de apartament
care va salva România:
„INVENŢIILE” AMPT
Spre informarea AMPT - Administraţiei
Monumentelor şi Patrimoniului Turistic din Bucureşti, iată ce dezinformări
lansează pentru contribuabilii români pe ai căror bani dorm în birouri:
“Inscripţia
“BUDAPESTA” a fost stearsă în 1953, din ordinul CC al PCR“
Proba dezinformării: În 1953 nu exista P.C.R., ci P.M.R.!
“Istoricul Florin Constantiniu afirmă că s-a luat hotărârea ca
inscripţia Budapesta să fie ştearsă motivându-se ca bătălia (din vara anului
1919) excedea ca timp cadrul desfăşurării Primului Război Mondial”.
Adevărul : Războiul
s-a încheiat prin semnarea Tratatului de la Trianon, la 4 iunie 1920. Un
istoric nu putea face asemenea gafă!
Imagine
din revista Sămănătorul, Anul II. Nr. 1 - ian. 2012
IATĂ CRONOLOGIA FAPTELOR
Aşa cum
reiese din cartea invocată istoricului Fl. Constantiniu şi din lucrări ale a altor
istorici.
Anul 1919
Aprilie, 16-18.
Bătălia din munţii Apuseni între armatele române şi ungare; armata regală
română, respingând atacul ungar, începe ofensiva, intră în defileul Apusenilor,
ocupă oraşele Satu Mare, Carei, Salonta, Oradea, atingând la 1 mai Tisa.
Iulie, 10. Fostul
prim-ministru al Ungariei, prinţul de Windischgratz şi ministrul Vâzsonyi
Vilmos solicită amatei române sprijin pentru răsturnarea regimului comunist
prin ocuparea Budapestei. Vâzsonyi: «singura putere în măsură de a lichida
bolşevismul în centrul Europei este România» şi «Numai cu concursul Dvs.
- al României - putem să ne salvăm ţara şi să se restabilească pacea şi ordinea
în inima Europei».
August, 4.
Ocuparea Budapestei de către armata română n-a fost un act de răzbunare, pentru
răscumpărarea secolelor de oprimare şi
umilinţă îndurate de români în Transilvania, ci un act simbolic, de prestigiu
şi de satisfacţie oferită opiniei publice româneşti, un act fără de care
reconcilierea dintre cele două state era anevoioasă. Armata a avut o atitudine
corectă oferind populaţiei ungare înfometate de guvernul lui Béla Kun (înlocuit la 1 aug.) alimente şi
îmbrăcăminte. Iniţiativa sergentului Iordan, un oltean de la Craiova, de a pune
drept căciulă în capul steajerului de pe Parlamentul ungar opincile sale
olteneşti n-a fost privită ca un act de ostilitate ci ca un simbol al vitejiei
românilor. Avocatul unur Ferency: «- Dacă din sufletul şi mintea unui simplu
ţăran ca acesta s-a desprins o asemenea poznă, atunci nu mă mir că sînteţi
aci!»
Decembrie, 10. România semnează tratatele de
pace cu Austria - care recunoştea unirea Bucovinei cu România - şi Bulgaria -
care reconfirma frontiera comună din 1913.
Declaraţie Al. Vaida-Voevod:
«Ungurii sunt inamicii noştri
de ieri, sunt învinşii de astăzi şi vrem ca ei să fie prietenii noştri de
mâine»
Anul 1920
Iunie,
4. Se încheie la Trianon, Franţa, Tratatul de pace între Puterille Aliate
şi Ungaria. Recunoaşterea pe plan internaţional a unirii Transilvaniei,
Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.
CUM S-A OCUPAT BUDAPESTA
Capitala Ungariei,
Budapesta, a fost ocupată de trupele române fără niciun ajutor militar aliat. A
fost singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta în cursul primului
război mondial, considerând războiul româno-ungar din 1919 ca parte a acestuia,
sau consecinţă imediată a lui. Meritul armatei române este imens, ţinând cont
că în toată istoria modernă, România a dus război doar în coaliţie, această
acţiune militară fiind singura în care România a acţionat singură, fără aportul
aliaţilor.
Primele
subunităţi care au intrat în Budapesta au fost trei escadroane aparţinând
Brigăzii 4 roşiori, aflate sub comanda generalului Gheorghe Rusescu. La bariera
de est a oraşului, în seara zilei de 3 august, pe o ploaie torenţială, forţele
române au fost întâmpinate de o delegaţie a guvernului maghiar, care a
solicitat generalului Rusescu să nu intre în capitală. Acesta însă a ordonat ca
tunurile să fie poziţionate în poziţie de luptă şi apoi, în fruntea cavaleriei,
a pătruns în oraş. Pe timpul nopţii, efectivele au fost cartiruite în cazarma
„Arhiducele Josef”. La 4 august, orele 18,00, generalul Gheorghe Mărdărescu,
comandantul trupelor din Transilvania, primea pe bulevardul Andrassy defilarea
unui detaşament compus din Regimentul 4 vânători, un escadron din Regimentul 23
artilerie şi un divizion din Regimentul 6 roşiori. Guvernator al Budapestei a
fost numit generalul Ştefan Holban.
CE FACEM CU ŢARA?
Problema
naţionalismului practicat de unele asociaţii şi fundaţii este foarte serioasă
şi acţiunile unora din ele precum cea amintită mai sus, pot duce la crize acute.
Cu atât mai mult cu cât reţeaua Internet le oferă prilejul să-şi disemineze
punctul de vedere prin numeroasele e-mail-uri primite vrei-nu vrei. Puţini le
consideră spam şi intră în plasa mesajelor care aduc atingere funcţionării
statului de drept.
Ele
răspândesc ideile lor pe reţelele de socializare şi pe bloguri, fiind mai
eficienţi decât instituţiile de stat împânzite de birocraţi şi de şefi aleşi pe
criterii politice.
Ce idei
lansează aceste asociaţii?
Că ele
sunt adevăratele apărătoare de „neam şi ţară”, numai ele susţin problema
naţională şi doar ideile lor „mai pot salva ţara”, exemplul „Neamului Dacienilor”
de mai sus este cât se poate de evident.
Mai mult, sunt pline articolele
ziarelor de comentariile lor: „Sigur că legile trebuie
respectate, dar numai legile bune, legile rele, în care au excelat
postdecembriştii - inclusiv Guvernul Ponta -, trebuie sabotate
pe orice cale. Iar guvernanţii care le-au dat şi parlamentarii care
le-au votat trebuie eliminaţi tot pe orice
cale.”
Un
astfel de mesaj pus pe Internet este năucitor: cine poate aprecia legile „bune” de cele „rele” dacă
nu parlamentul? Iar parlamentarii nu pot fi „eliminaţi” „pe orice cale” ci doar
prin vot. Orice altă eliminare este o infracţiune iar eliminarea fizică o
crimă!
Atâta timp cât astfel de confuzii
din capul unora persistă, pretinsul lor naţionalism va exagera drepturile şi aspiraţiile naţionale
ajungând la xenofobie, la o politică şi ideologie care va urmări întreţinerea
izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate.
Iar dacă
pe Arcul de Triumf s-a putut inscripţiona un cuvânt fără niciun aviz din partea
autorităţilor statului, mâine – poimâine îşi „vor lua raţia de adevăr” alte
comandouri naţionaliste care sub diferite sloganuri şi pretexte vor scrie pe
Palatul Parlamentului, „Casa poporului” sau „Hoţii poporului”, pe clădirea guvernului
„Comitetul Central” sau „Palatul regal”.
Până la
urmă, ca un carusel al prostiei, ideile naţionaliste rostogoli România în
DacoRomânia pentru ca România să rămână şi ea fără identitate, aidoma
drapelului găurit al revoluţiei care a condus la drapelul fără stemă de azi. Un
drapel care flutură la Bruxelles ca un tricolor fără istorie!
