CONSACRARE ȘI DIALOGUL CU SINE
DRUMUL SPRE SUFLET, MEMORII
TITINA NICA
ȚENE
 |
| Titina Nica Ţene |
Cu
mare satisfacție am savurat, în accepția plenară a cuvântului, cartea
Titinei Nica Țene, Drumul spre suflet sau... fetița care și-a sărit umbra, apărută la Editura Nico,
Târgu-Mureș, 2014.
Dintru început atrage atenția
faptul că apariția ei
este legată strâns de împlinirea a 50 de ani de căsnicie, la 1 Mai 2014,
impresionant și cuceritor
totodată. Poeta și
prozatoarea Titina Nica Țene
încununează magistral o viață de
jertfă, pentru familie și
pentru semeni, în slujba cărora s-a pus neobosit. Acest volum autobiografic
aduce, cu sinceritatea cu care deja ne-am obișnuit, din celelalte scrieri apărute, frânturi de viață, din fragedă copilărie și până azi. Larga deschidere cu
care autoarea abordează viața,
sinceritatea, umorul care o caracterizează, inteligența sclipitoare, delicatețea unui suflet de aur - îi
marchează inconfundabil stilul.
Directețea și claritate expunerii faptelor,
așa cum s-au petrecut, fără nicun
fel de cosmetizare sau idilizare a tabloului, îl captivează din primele pagini
pe cititor, invitându-l să participe la retrăirea unor clipe care au fost. Amintirea recuperează un
timp apus; dragostea și
căldura celor dragi ne ajută, după ani și ani, să îndulcim cât de cât, durerea pricinuită de
ireversibilitatea trecerii timpului. Acele ceasornicului ne măsoară inexorabil
pașii înspre
un nou început, dar, pare a transmite cartea, contează felul cum trăim, relațiile interumane, în fond, cum ne
raportăm noi la noi înșine,
la ceilalți, la
Dumnezeu. Faptele mărunte, aparent insignifiante, fac viața frumoasă, deoarece, dacă stăm
mereu în așteptarea
marilor fericiri, uităm să ne bucurăm de cele mici, risipindu-ne energia.
Cartea
face apologia simplității, a
modestiei, a discreției.
Prezențe pitorești populează acest univers ingenuu,
traversat adesea de umbre și
răni ce dor. Evocarea prinde viață, sub ochii noștri, secvențele se succed uneori cu rapiditate, alteori trenează,
acumulând tensiune si menținând
trează atenția
cititorilor. Imaginile caleidoscopice emană o forță de pătrundre extraordinară, se animă, înfățișând procesul de formare a personalității morale și intelectuale a eroinei centrale (viața însăși, cu toate solicitările și cu tot angrenajul ei, devine
front,mucenicie, eroism pentru cei
care știu lupta
demn).
Întâmplările
își urmează cursul lor firesc,
fără sincope sau salturi disconfortante, de asemenea, concizia exprimării, fără
pretenții de
împletiri savante și prețioase, doar sincere și pornite dintr-o sete
(mărturisită, de altfel) de autenticitate camilpetresciană. Atenția autoarei se împarte în mod
egal între victorii și
nereușite, cu
bucuria ce le însoțește pe primele și cu luciditatea și responsabilitatea care
învăluie ratările. Viața
devine ironică, uneori, punând la încercare toate resorturile ființei noastre. Titina Nica Țene este un model de izbândă, de
luptă neostoită, de zbatere continuă. Răsplata și satisfacțiile nu au încetat să apară. În primul rând, familia,
model demn de urmat din toate punctele de vedere, profesia, chiar și aceea de scriitor - vocație, în fond, apostolat, de care scriitoarea este pe
deplin conștientă.
O
sete de viață transpare
din paginile cărții,
la o primă lectură, candidă participare la sublimul acestui univers, într-o
deplină concordanță cu
acesta. Însă, la o a doua lectură, mai de adâncime, vom sesiza rosturi
nebănuite, semnificații
profunde care secer decriptate. Lipsa de podoabe, de rafinament artificial, nu
presupune neapărat lectură facilă, ci, din contră, atenție sporită, aplecare
îndeaproape, matură, lucidă, întocmai ca asupra apelor limpezi, care
întotdeauna ascund ceva. Epica ideilor, sentimentelor, faptelor, trăirilor, se
desfășoară amplu,
cinematografic. Impactul este unul neașteptat, fapt ce atrage după sine satisfacția edificării lăuntrice, bucuria
urcușului
spiritual. Cartea îmbogățește, o carte-treaptă spre desăvârșire.
În
paginile cărții găsim
strecurate, cu grija celui preocupat de cele mai fine nuanțe, câteva poezii, a căror
încărcătură ideatică depășește spațiul rezervat expunerii noastre.
Cert este, însă, că gingășia,
suavitatea și franchețea constituie amprenta acestor
versuri de o fumusețe
simplă, autentică, neîmpovărată cu farduri și spoială, ci păstrând naturalețea și prospețimea candorii sufletului din
care au izvorât. Un aer rustic, de anotimpuri succedate în curtea casei de la țară, în spațiul atât de larg... al întregii
ființe,
strămutate pe unde nici nu ar fi gândit în anii copilăriei. Destinul ne duce pașii spre locuri de care nici nu știm poate, ne este rânduit să
fimundeva, să fim nu pentru noi, egoiști, ci pentru alții, altruiști, jertfelnici.
Nicio
urmă de echivoc nu impietează receptarea plenară a acestui volum, închis cu
câteva fotografii, surprinse de Memoria
clipei. Emoționantă
galerie de imagini, vii, cu ecouri puternice în sufletul celor care le contemplă (se cer astfel privite, ca
într-un... templu maiestuos, de secvențe mărețe care au constituit, atunci, momente decisive, dar
care, au fost lăsate în urmă de un timp nemilos, pentru a lăsa loc altor secvențe)
În
câteva linii, decența,
buna-cuviința, politețea, modestia ca apanaj al
sufletelor mărețe,
lasă o marcă de neșters
asupra imagini generice pe care și-o face cititorul, la final de lectură.
Disponibilitatea largă, multiplele perspective din care se poate privi
universul conturat, și
care, se pretează la plurivalente interpretări, fac din acest volum un dar de
suflet, pentru cei ce știu
savura în taină, profunzimi de gând și miezuri de cuvinte.
Memorialistică
acum, după poezie, proză, primim cu bucurie, într-o complicitate fecundă
(cartea poate fi o sursă de inspirație, un imbold la scris, o chemare la a crea, a
plăsmui). Chipurile care se perindă prin fața ochilor noștri, familia, rude, prieteni, colegi, cunoscuți, pot deveni oricând sursă pentru
alte chipuri calde, de protagoniști ai unui roman. De ce nu, dat fiind faptul că
talentul, cartea, este ca o lumină, de Înviere, nu trebuie ținută egoist în sân, ascunsă
(oricum, lumina nu poate fi pusă sub obroc), ci trebuie răspândită cu dragoste.
Izbânda este sigură, dincolo de vicisitudini, de stihiile pe care le poate
impune destinul fiecăruia dintre noi, dacă pășim frumos, dârz și tenace, fără ezitări. Vântul este prielnic numai
corăbierilor care știu
încotro s-o apuce, nu celor indeciși, desigur, dar aportul familiei, și acelor din preajmă este
definitoriu. De una singură, ființa este slabă, poate să cadă oricând, fără putința de a se mai ridica. Scrierea
de față este un
apel subtil la cele mai intime fibre ale inimii noastră, la iubire, la dăruire,
la dăruire de sine pe altarul iubirii de semeni, de Dumnezeu, de creație, la urma urmei, întrucât, știm prea bine, scrisul este
altar, și munca
trudnică devine sacrificiu. Nu oricine este dispusă facă acest gest măreț. Titina Nica Țene a avut curajul de a răzbi,
de a arăta sieși și lumii că, prin încordare
permanentă, prin jertfă neobosită, piedicile și obstacolele pot fi surmontate. O carte vie,
pulsândă, din care se pot trage multe învățături, fapt ce o recomandă deopotrivă celor mari și celor mici. O carte la ceas
aniversar, scrisă într-un limbaj liturgic, dar tuturor celor care cred în valorile familiei.
Prof. dr. Mihaela
Rotaru
