CUM S-A NĂSCUT “SEMĂNĂTORUL”
- Editorial, Revista tipărită "Sămănătorul”,
Nr. 6, an IV , iunie 2014 -
După ce creasem mai multe
site-uri pe Internet între anii 2000-2006, eram deja cunoscut în lumea
virtuală. Pe atunci, reţeaua Internet era abia la începutul exploziei sale iar
posibilii jurnalişti erau căutaţi cu
lumânarea.
Tavi Mihăescu, pe jumătate
evreu, din Craiova, m-a ţintit că “aveam vână”. Fugar în Germania, crease acolo
împreună cu vechi ţărănişti “, FORUMUL ACADEMIA ILIE LAZAR, invitându-mă să
particip cu articole la publicaţia sa “Euro-Observator”. I-am spus că eu sunt
liberal, că nu-mi convine grupul său
decât dacă acceptă susţinerea capitalului românesc şi dezvăluirea matrapazlâcurilor
legate de “privatizările” ce deja înghiţiseră o bună parte din avuţia economică
a României. “Nu contează, scrie liber, acceptăm şi un liberal printre noi !”
Pe filiera din Germania, de la
grupul *EUROPA-CRESTINA@yahoogroups .com* am aflat că *IN CURAND, APARE
"SEMANATORUL" *, anunţ făcut prin site-ul informativ al lui Artur
Silvestri ANALIZE SI FAPTE/ Buletin ARP NR.19 /2006.
*VA TREBUI SĂ FIE UN TUNET*
scria Ion Marin Almăjan. "Semănătorul" va trebui să fie un tunet
peste suflarea intelectuală românească. Dacă nu, se va pierde in şirul
anonimelor reviste electronice.
*SUNT SIGUR CA PUBLICATIA VA FI
REPREZENTATIVA* scria LUCIAN HETCO, directorul revistei AGERO, Stuttgart.”Să
dea Dumnezeu să fie bine şi să aveţi mulţumire şi recunoştinţa semenilor,
pentru efortul ce il depuneţi şi aici, ca şi în atâtea alte locuri. Foarte bine
faceţi, veţi avea cititori elevaţi şi veţi fi prezenţi pe mapamond, căci sunt
sigur că publicaţia va fi reprezentativă”.
*TRADITIA INSEAMNA CREATORI DE ISTORIE
EUROPEANA*, scria şi SORIN PALIGA. “Pare cel puţin interesant. O nota doar:
"Semănătorul" pare oarecum învechit. Tradiţia româneasca nu înseamnă
doar semănători şi plugari. Înseamnă şi domni, domnitori, jupani, boieri şi
creatori de istorie europeană”.
*MA PASIONEAZA TOT CE ESTE
DIFERENTA SPECIFICA* scria Elisabeta Iosif. “Mă pasionează, mă interesează tot
ce este cultură, patrimoniul cultural însemnând
perenitate, identificare natională, diferenţa specifică românească în marea
cultură europeană. Ştiu că vor apărea
revistele Semănătorul şi Columna lui
Traian. Nu ştiu ce rubrici vor cuprinde, nu am alte detalii. Dacă consideraţi
oportun, mi se pare interesantă revista Semănătorul şi aş dori să fac parte din
colectivul de redacţie. Vă puteţi baza pe experienţa mea redacţională”.
Cu tot acest entuziasm iniţial,
nimeni nu face alt pas cu excepţia lui Artur Silvestri care cumpără domeniul
www.semanatorul.ro în zadar. Nimeni din cei de mai înainte, deşi interesaţi, nu
se angajează la învierea “Semănătorului”. Fiecare îşi face propria revistă
online, Lucian Hetco secondat de tinere condee precum Diana Popescu (M.D. Pop),
creează revista www.agero-stuttgart.de unde-i momeşte pe mulţi: Ion Marin
Almăjan, Sorin Paliga, Cezarina Adamescu, Melania Cuc. Elisabeta Iosif, va
înfiinţa şi ea mai târziu, “Cetatea lui Bucur”.
Cu alte cuvinte, preconizata
revistă "Semănătorul" se născuse moartă!
Jurnalismul la “Euro-Observator”
a mers cât a mers, până la bomba mea din anul 2007, “Războiul marilor
oligarhii”.
Titram: “BĂTĂLIA DECENIULUI:
Interesele nemţilor de la OMV se întretaie cu interesele românului Patriciu în
Balcani!”
Iar în articol dădeam lucrurile
pe faţă:
“Adevărul este că în data de 20
martie 2001, reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional care criticau lipsa
unui program de guvernare viabil, primiră din partea lui Adrian Năstase, un
puternic şut în fund. Cităm: "Nu avem nevoie, în realitate, de un acord cu
F.M.I. România a depăşit această dificultate şi rezervele Băncii Naţionale sunt
suficiente pentru a asigura funcţionarea bugetului".
Abia acum oligarhii americani se
treziră! PSD-ul trebuia distrus pe o campanie de denigrare a mini-oligarhilor
numiţi baroni români iar Stolojan şcolit pe timpul activităţii sale la Banca
Mondială, trebuia reactivat pentru aducerea lucrurilor pe făgaş normal.
Deoarece Programul pentru ajustarea sectorului privat PSAL – 2 fusese din start
compromis. Degeaba plantaseră ei în 27 aprilie 2000, în fruntea acestui program
pe Traian Băsescu dacă nu era în stare să-şi ducă misiunea la capăt!”.
Şi încă o selecţie:
“Ce nu înţelesese preşedintele-coordonator
Băsescu şi echipa sa constituită în Comitetul de coordonare a
implementării PSAL2 din care mai făceau
parte şi Valeriu Stoica, ministrul Justiţiei, Decebal Traian Remes, ministrul
Finanţelor Radu Berceanu, ministrul Industriei si Comerţului?
Nu înţelesese un lucru esenţial.
Banca Mondială pe lângă faptul că acţiona practic, mai analiza şi informaţiile
esenţiale desfăşurării programului FMI. Banca sprijinea ceva concret şi de mare
preţ: programul de privatizare al Guvernului României prin intermediul
programului PSAL 2, incluzând obiective si termene pentru privatizarea
societăţilor comerciale de stat şi a instituţiilor financiare. Adică avuţia
României.
Marinarul Băsescu care dormea în
voie la cârmă, s-a trezit abia atunci când Banca Mondială identifica pachete de
societăţi din cadrul cărora un număr minim de societăţi era selectat pentru
privatizarea caz cu caz si pentru restructurare. Dar cea mai mare mană cerească
pentru Băsescu a fost atunci când Banca Mondială identificase întreprinderi
concrete, cum ar fi Alro, Alprom si Petrom. Cheia succesului lui în ridicarea
pe podiumul cel mai înalt din România, visul oricărui român de a deveni un nou
Ceauşescu cu renume mondial, putea să depindă de acest program şi acordul cu
Banca Mondială privitor la strategiile de privatizare a acestor entităţi. România putea fi sfârtecată în linişte! Presa
vândută deja ameţea poporul vorbind de adoptarea ulterioară a unui proces de
licitaţie „clar, deschis şi transparent”, folosind serviciile „consultanţilor
de investiţii calificaţi”, intr-o „manieră consecventă cu politica Bancii
Mondiale!”
Timpul trecu şi vremea când
viţeluşii româneşti ai lui Năstase trebuiau înţărcaţi de la suptul economiei
româneşti se apropia de sfârşit. Se pregăteau la supt tăuraşii Băncii Mondiale
prin tripletul Basescu-Stolojan-Stoica.
Dar de unde apare în această
ecuaţie şi hoţomanul de Stoica? Răspunsul e mintea găinii! Pentru Băsescu
fusese simplu să-i fure scaunul şi partidul PD lui Petre Roman. Dar Stolojan,
mai nepriceput în politică, fu nevoit să-i promită o ţâţă de supt şi lui
Stoica, acesta păstorind PNL-ul.
Aşadar, cu Stolojan în fruntea
PNL şi Băsescu în fruntea PD naşterea Alianţei DA nu crea probleme. Problema
venea din altă parte: taciturnul Stolojan propus preşedinte al României, nu
prea avea mari şanse în faţa voiosului şi guralivului Năstase. Băsescu gândi că
ar avea mai multe şanse el. Iar dacă Alro i-ar reveni lui Stolojan adăugând
promisiunea fotoliului de prim ministru, ba având pe lângă toate astea şi
sprijinul masiv al nemţilor de la OMV, Palatul Cotroceni ar fi fost ca şi
cucerit!
Rocada fu simplă. Basescu fu
nevoit să-i scape câteva lacrimi impresionante iar Stolojan, chipurile bonav,
îşi petrecu cele mai frumoase zile ale vieţii sale in cabanele OMV din Alpii
Bavarezi creând viitoare scenarii.”
Redacţia de la “Euro-Observator”
luase foc! Ţărăniştii din Germania, care apărau interesele austriecilor de la
OMV în România, propuseră excluderea mea din grup! Tavi Mihăescu gândi însă un
sondaj: “Votăm pe Băsescu la preşedinţia României?”. Părerile fură împărţite,
DA=NU, iar Tavi decise: votăm Băsescu. Mi-am luat soarta în propriile mâini.
Le-am scris ţărăniştilor un ADIO cu ghimpi şi am pus articolul pe site-urile
mele. La 1 Mai 2007, 1h57, primesc pe
e-mail:
Dragă Domnule Profesor Tomoniu,
Am văzut acum indicat în mesajele zilnice din
"Euro-Observator" articolul dedicat "Războiului marilor
oligarhii", pe care, citindu-l cu interes, înţeleg că îl puneţi la
dispoziţia celor ce vor să-l publice deşi, ziceţi cu amărăciune, " nu vor
câştiga nimic". Bănuiesc că se află
la noi, încă, români capabili să îl difuzeze în reviste şi ziare de mai mare
răsunet decât cele ce le-am înfiinţat acum câteva luni. În orice caz, l-am
anunţat , ca "link",acum în " Analize şi fapte". Şi îl voi
publica mâine după prânz în revista "EPOCA", la pagina web
http://revistaepoca.wordpress.com care este citită de categorii mai largi decât
alte din publicaţiile mele, destule din ele destul de specializate. Mai mult ce
să va spun? Suntem în mâna lui Dumnezeu. Dar nu vom pieri.
Cu drag, Dr. Artur Silvestri
Nu era prima scrisoare de la
Artur Silvestri. La 25 Martie 2007, 18h51, In ziua de Bunavestire, imi expusese
programul său literar privind reînvierea unor reviste de la începutul sec. XX:
"Ideea de origină nu a fost "să public reviste on-line"
(aceasta o poate face oricine şi, dacă este capabil, să o şi facă în viitor) ci
să creez un program cultural definit şi cu obiective ce constituie astazi
priorităţi. Acesta este un program nu de "ripostă" ci de
"re-cucerire", de completare de informaţie şi de alternativă, spărgand
"nucleul dominant" ce impune teme, idei şi nume intr-un canon
restrictiv care - dincolo de aspectul simplificator - ucide
prin omisiune,"etichetism "stupid şi intrerupere de continuitate
acolo unde trebuie sa existe echilibru şi fruct în evolutiile noastre".
Era un program minunat şi dacă
nu “ne iubeam” încă, era pentru că Artur Silvestri avea o redacţie instruită pe
site-uri predefinite wordpress.com care folosea un şablon simplu şi
eficace dar inert. Ori, eu ca webmaister, prof. de informatică pe atunci, doream
libertate de mişcare: script-uri personale, inserţie media şi mai ales, site-ul
simplu www.semanatorul.ro pe care să-l gestionez singur, fără să-şi bage nasul
angajatele sale. Cum acest domeniu îl ocupase deja Artur, mi-am făcut singur o
serie de site-uri şi un catalog de link-uri rapide spre toate publicaţiile lui
Artur Silvestri. A fost entuziasmat, mai ales de site-urile mele www.tismana.eu
şi www.tomoniu.ro
S-a decis să nu treacă domeniul
semanatorul.ro pe platforma wordpress şi să-l activeze pentru mine ca
webmaister. Am colaborat pentru finalizarea lui, până prin iarnă. La 06.12.2007,
23:18, printr-un mail, după ce încheiasem masa de Sf. Nicolae şi cu puţin
curaj, i-am pus condiţiile mele. Doar lucrasem o jumătate
de an la construcţia "Semănătorul"! 1.- Site-ul "va da
posibilitatea cititorului să fie informat despre proiect, despre scopurile lui,
despre cine poate participa precum şi istoricul acestui proiect initiat acum un
secol de către Coşbuc şi prietenii lui prin revista "Semanatorul"
". Adică, recunoaşterea paternităţii revistei lui Coşbuc, la Tismana. 2. Ceream
bani pentru munca mea, de fapt pentru site-urile făcute, Romarg voia bani ca să
menţin tismana.eu şi alte site-uri. Nu-i ceream însă direct, deşi nu era o
ruşine să fii plătit pentru lucrul tău: "Cu plata ar fi mai motivaţi,
mai ales tinerii din Tismana care acum sunt şomeri.”
Bineînţeles vorbeam despre
tinerii Fundaţiei Tismana!
Restul este istorie! Ca să-l
parafrazez pe Iorga, restul este “O luptã literarã”
a lui Nicolae N. Tomoniu:
- 2007 - creează site-ul literar www.semanatorul.ro cu adrese ale
tuturor publicaţiilor ARP-Asociaţia Română pentru Patrimoniu, preşedinte Artur
Silvestri
- lucrează ca redactor împreună cu
preşedintele fonator Artur Silvestri
la Editura online Semănătorul,
până la decesul acestuia la 30.11.2008. Conduce singur redacţia
Semănătorul, de atunci şi până azi, timp
6 ani, cu toate că după 3 ani de doliu, ARP taie finanţarea şi închide
site-urile create.
- infiinţează revista „Sămănătorul”,
Anul I. Nr. 1 - mai 2011, care apare în locul Buletinului Info nr.
5/2011, “SEMĂNĂTORUL”, lansat de acesta
la 1 ianuarie 2009
- în august 2011 este primit în Liga Scriitorilor Români – Cluj
Napoca, legitimaţie nr. 387
- la 1 dec. 2011, ARP- Asociaţia Română pentru Patrimoniu, suspendă
finanţarea pentru revista „Sămănătorul”, dar, ca director, scoate un număr
special de Crăciun
- la 1 ianuarie 2012, înfiinţează Asociaţia „Semănătorul” Tismana, creează
site-ul www.samanatorul.ro pentru că domeniul www.semanatorul.ro fusese
suspendat, apoi continuă apariţia
revistei „Sămănătorul”, ca director, sub egida noii asociaţii şi cu
apariţie pe noul site.
- la 9.01.2013 înfiinţează Editura „Semănătorul” Tismana, la
22.01.2013 obţine ISSN pentru revista online „Semănătorul” Tismana” iar în octombrie, ISSN şi pentru revista tipărită
- tipăreşte cărţi deja existente la Editura online Semănătorul, lunar promovează noile apariţii prin revista
lunară online (36 nr. apărute + 2 ed. speciale) şi prin revista tipărită aflată
la al 7-lea număr în luna mai 2014
- Organizează şi participă la
lansări de carte ale autorilor „Semanatorul”, la lansarea din 10 mai acordă
prin brevet Medalia „Semănătorul Tismana” mai multor scriitori.
Citiţi articolul “Războiul marilor oligarhii” apărut în Revista "Epoca", mai, 2007
(Istoria “Sămănătorul” va continua!)
