 |
| Iuliu Marius Morariu |
In this study, the author analises the way how in
the future, the historical and historiographical research will evoluate, and
presents the most important modifications that will appear in the research
metodology, in the legislation of research, and in the structure of institutions
which deposits archivistic material. There is analysed the way how materials
provided from sites like facebook, twitter, yahoo or other socialisation sites,
which contains materials like corespodence, can be deposited and valorified as
historical sources in the reconstition of the biographies of the personalities
from the future.
Key words: socialisation network, archive,
research, laws.
Cercetarea
istorică și cea istriografică se constituie în elemente deosebit
de importante și de utile pentru studiul evoluției
societăților și pentru cercetări legate de viața
oamenilor în anumite perioade. Pentru cercetarea contemporană
românească, deschiderea unei părți destul de semnificative a
arhivelor fostei Securități a constituit un element important, ce a deschis
noi direcții în cercetare și a contribuit la elucidarea unor probleme
(la fel cum, prin procese asemănătoare, s-a întâmplat și în alte
state foste comuniste).
Astăzi
însă, în condițiile în care tehnologia evoluează într-o
manieră galopantă și mijloacele de comunicare și de stocare
a datelor nu mai sunt cele de acum 3 decenii, apare întrebarea: cum va
arăta cercetarea istoriografică a viitorului? La rândul ei, ea
circumscrie alte întrebări, precum: care vor fi izvoarele ei?; sau: care
va fi procedura prin intermediul căreia se va putea ajunge la ea? ce
statut va avea ea în cadrul bibliografiei?; sau: care sunt
modalitățile de citare.
Toate
aceste întrebări, alături de alte chestiuni privitoare la
instituțiile depozitare ale materialelor de cercetare în viitor, de
politica și legislatura privitoare la folosirea lor, se vor înscrie în mod
cert între preocupările arhiviștilor, istoricilor, dar și ale
celor care vor fi parte a organului legislativ ce se va ocupa cu întocmirea
legislației privitoare la această problematică în
următoarele decenii.
Pentru
izvoarele de până acum, lucrurile sunt destul de clare. Fie la nivel
general, prin volume aparținând unor autori specializați în cercetare[1], în care
este prezentată clar metodologia cercetării științifice,
fiind reliefate metodele corecte de citare sau de interpretae a datelor, fie la
nivelul fiecărei științe în parte[2], unde
autorii aplică regulile generale la particularitățile
fiecărei științe în parte, oferind viitorilor autori
adevărate template-uri, cei care doresc să întocmească un
materisl beneficiază de adevărate Enciclopedii
sau Ghiduri în domeniul lor. Ce-i
drept, și aici există un adevărat hățiș
metodologic, materializat în stilul Academiei Române, Chicago[3], Oxford[4], APA[5] sau
altele, și uneori în hibrizi între una sau mai multe dintre aceste metode,
din care autorii sunt uneori invitați să aleagă[6], iar
alteori sunt condiționați să folosească corespunzător
caracteristicile unuia dintre stiluri, în caz contrar, riscând să li se
refuze publicarea. Cu toate acestea, putem afirma că aici lucrurile sunt
totuși destul de clare, autorii având adesea la dispoziție
șabloane după care să se ghideze în aranjarea în pagină a
materialelor lor.
Pentru
cercetarea viitorului însă, sau chiar pentru cercetarea care se ocupă
cu perioada contemporană, focalizându-se asupra ultimilor ani, există
multe lucruri care nu sunt întru totul încadrate în tiparele metodologiei
științifice. Dacă, de exemplu, citarea revistelor electronice
este reglementată unanim de către toate stilurile, iar citarea
informației provenite dintr-un e-mail a fost reglementată de cei de
la Chicago Style[7], o
metodologie destul de des utilizată, informațiile provenite în urma
cercetării a diferite rețele de socializare (facebook, twiter etc.),
nu dețin încă un astfel de statut. Ce-i drept, cu excepția
stilului mai sus pomenit, informațiile provenite dintr-un email au
statutul obișnuit al unei informații provenite de pe internet,
citându-se în mod obișnuit, prin precizarea linkului, a datei și
uneori și a orei accesării.
Citarea
unei informații de pe internet o plasează, conform metodologiilor
și tendințelor, între informațiile de importanță
secundară în raport cu sursele primare, provenite din izvoare arhivistice,
sau din izvoare edite. Ce se va întâmpla însă când, peste ani,
reconstituirea biografiei unei personalități va reclama valorificarea
informațiilor provenite din cercetarea corespondenței purtate de
aceasta în cadrul rețelelor de socializare? Va putea fi ea acceptată
ca sursă primară, ca izvor istoric? În acest caz, care va fi
metodologia de citare, care vor fi instituțiile depozitare de material
arhivistic și care vor fi atribuțiile lor? Ba mai mult, cum se va
realiza colectarea materialului, printr-un contract prealabil cu deținătorii
respectivului portal, sau prin încheierea unor acorduri individuale cu
urmașii fiecărei personalități, în urma căruia să
se preleveze materialul considerat ca fiind de interes pentru cercetare? Care
va fi perioada de timp de la deces, după care se va putea preleva
materialul? Dar perioada care va permite cercetarea și publicarea lui sau
accesul nerestricționat la informații?
În
mod cert, viitorul va pune instituțiile depozitare de material arhivistic
în situația de a se adapta și de a-și crea baze de date
conținând material electronic. Odată prelevate, se va găsi
și o modalitate de a reglementa utilizarea lor și se va întocmi
și o metodologie de cercetare. Cel mai probabil, chestiunile legislative
privitoare la perioada în care un document va intra în patrimoniul public se
vor prelua din legile deja existente și se vor aplica și la noile
materiale.
Pe de altă parte, utilizarea
informațiilor provenite din aceleași surse și în cadrul
cercetărilor altor științe, unele conexe istoriei și
omologarea unor mijloace de folosire a surselor de către autorii
reprezentativi ai altor științe va duce apodictic la acceptare lor în
aceeași formă și de către istorici.
Problema obținerii materialului e însă
una mai dificilă și mai complicată decât pare la prima vedere.
Încheierea unui contract individual și prelucrarea pe baza acestuia a
corespondenței fiecărei persoane care prezintă interes pentru
instituția depozitară ar însemna o muncă de Sisif. Pe de altă parte însă, încheierea
unui contract universal cu deținătorii platformelor care stau la baza
rețelelor sociale, cu patronii de la facebook, twiter, yahoo sau
alțiii, și prelucrarea integrală a datelor dintr-o anumită
zonă sau perioadă, urmată cel mai probabil de trierea lor ar
pune problema dreptului la protecția datelor și ar putea târî fie pe
conducătorii instituțiilor arhivistice, fie pe gestionarii
rețelelor în procese interminabile cu urmașii acestor persoane.
Așadar, chestiunea e una sensibilă și, cel mai probabil, va fi
soluționată abia atunci când vor exista astfel de situații
concrete.
Așadar, cercetarea istoriografică
și cea istorică a viitorului, va avea de reglementat o serie de
probleme, legate de sursele ce vor sta la baza ei și de folosirea lor.
Ce-i drept, ele nu se constituie încă într-o problemă stringentă
(cel puțin pentru spațiul românesc), însă într-un timp nu foarte
îndelungat, problemele și întrebările pe care le-am ridicat în
rândurile anterioare vor constitui substratul unor situații concrete, mai
mult sau mai puțin asemănătoare celor ilustrate de noi. Din acest
motiv, am considerat necesar prezentul și brevilocventul excurs. El aduce
în față câteva probleme importante, încearcă să ofere
și soluții și se constituie într-o incursiune în vasta
problematică a cercetării istoriografice a viitorului, aflată
într-un proces de definire și reglementare.
Acest eseu se poate citi şi aici:
https://sites.google.com/site/edituraonline/samanatorul/studii/iuliu-marius-morariu
[1] Cf., de exemplu: Adina Berciu Drăghicescu,
Metoda alcătuirii unei lucrări ştiinţifice, în
Arhivistica şi documentaristica, http://ebooks.unibuc.ro/istorie/arhivistica/
3cap1.htm, accesat 07. 08. 2014; Doru
Cosici, Metodologia cercetării științifice-
lucrări practice, Editura
Mirton, Timișoara,
2003; Dumitru Muster, Metodologia cercetării în
educație și învățământ- ghid în elaborarea și prezentarea de comunicări și lucrări metodico-științifice
de grad, Editura Litera,
București, 1985; Marin Ardelean,
Metodologia elaborării tezelor de doctorat, Editura AcademicPress,
Cluj-Napoca, 2007; Mihaela Șt. Rădulescu, Metodologia cercetării științifice-
elaborarea lucrării de
licență, masterat,
doctorat, ediția a
II-a, Editura Didactică
și pedagogică, București, 2011; Ion Bordeianu,
Metodologia cercetării
științifice: note de curs, Ovidius University Press, Constanța,
2010; Leonora Caciuc, Metodologia cercetării științifice,
Editura Eikon,
Cluj-Napoca, 2012; Ion Drăguțiou, Introducere în metodologia cercetării
științifice: note de curs, Editura ,,Dimitrie Cantemir”, Târgu Mureș, 2009; Sanda Krausz, Metodologia
cercetării științifice, Editura Universitas, Petroșani,
2007; Răducan Oprea, Inițiere
în metodologia cercetării științifice, Galați
University Ptess, Galați, 2008;
Aurel Pisoschi, Introducere în
metodologia cercetării științifice, curs de inițiere, ,,Vasile
Goldiș” University Press, Arad, 2005; Cristina Popescu, Tehnica muncii intelectuale – metodologia
cercetării și elaborării lucrărilor științifice, Editura
Ars Docendi, București, 2011; Matei Șimandan, Metodologia cercetării științifice, Editura Mirton,
Timișoara, 2010; Gheorgeh Tauru, coord., Metodologia și anagementul cercetării științifice –
teorie și aplicații, Editura Universitaria, Craiova, 2008; ***, Biblioteca pedagocică – din metodologia
întocmirii lucrărilor științifice, Editura Biblioteca
Centrală Pedagocică, București, 1985; Constantin Brtianu, Elaborarea, redactarea și
susținerea lucrărilor de licență și de masterat, Editura
Universitară, București, 2008; Umberto Eco, Cum se face o teză de licență – disciplinele umaniste, ediție
revăzută, Editura Polirom, Iași, 2006.
[2] Iată câteva exemple:
Vladimir Bacârea, coord., Metodologia
cercetării științifice medicale, Târgu Mureș University
Press, Târgu Mureș, 2009; Daniel Benga, Metodologia cercetării științifice în teologia
istorică, Editura Sophia, București, 2005; Idem, Metodologia
studiului și cercetării științifice în teologie, ediția
a II-a, Editura Sophia, București, 2003; Constantin Bogdan, Metodologia cercetării
științifice în educație fizică și sport, Vasile
Goldiș University Press, Arad, 2002; Dumitru Ciucur, Metodologia cercetării științifice economice, Editura
A. S. E., București, 1999; Adela Cojan, coord., Metodologia cercetării științifice medicale: curs
universitar, Editura Universității ,,Lucian Blaga”, Sibiu, 2003;
Anca Dodescu, Metodologia cercetării
științifice economice, Editura Universității din
Oradea, Oradea, 2001; Olga Duțu, Metodologia
cercetării științifice juridice: note de curs, Ediția a
2-a, Editura Fundațiiei ,,România de Mâine”, București, 2008; Mihai
Epuran, Metodologia cercetării
științifice în educație fizică și sport, Editura
Fundației ,,România de mâine”, București, 2008; Ioan Galea, Metodologia cercetării
științifice în educație fizică și sport: sinteze
și aplicații, Editura Universității ,,Aurel Vlaicu”,
Arad, 2010; Gheorghe Ion Gheorghe, Metodologia
cercetării științifice,
dezvoltării și inovării, Editura Cefin, București,
2008; Gabriel Gheorghiu, Curs de metodologia cercetării
științifice în educație fizică și sport, Editura
Fundației Universitare ,,Dunărea de Jos”, Galați, 2003; Anton
Ilica, Metodologia cercetării
experimentale: ghid pentru lucrări metodico-științifice, Editura
Universității ,,Aurel Vlaicu”, Arad, 2005; Silvia Imre,
Lăcrimioara Popa, Daniela Lucia Muntean, Metodologia cercetării științifice farmaeutice: note de
curs, s. n., Târgu Mureș, 2008;
Ștefan Maroti, Metodologia
cercetării științifice în educație fizică și
sport, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2008; Nicolae
Mihai, Introducere în filozofia și
metodologia științei, Editura Arc, Chișinău, 1996;
Marian Miron, Metodologia cercetării
științifice medicale, Edotura Lito U. M. F. T., Timișoara,
2004; Marin Niculescu, Metodologia
cercetării științifice în educație fizică și
sport, Editura Bren, București, 2003; Mihaela Păiși
Lăzărescu, Metodologia
cercetării științifice în învățământul primar
și preșcolar, Editura Paralela 45, Pitești, 2011; Ion
Petrescu, Metodologia cercetării
științifice și elaborării lucrării de
licență în management, ediția a II-a, Editura Lux Libris,
Brașov, 1999; Gheorghe Răboacă, Metodologia cercetării științifice economice, Editura
Fundației ,,România de Mâine”, București, 2007; Camelia Cristina
Ștefănescu, Metodologia
cercetării științifice în management, ediția a II-a,
Editura Fundației ,,România de Mâine”, București, 2009;Ștefan
Ioan Stratul, Metodologia cercetării
științifice în medicina dentară: elemente, Editura
Orizonturi Universitare, Timișoara, 2004; Sanda Toma-Urichianu, Introducere în metodologia cercetării
științifice aplicată în activitățile motrice: note de
curs, Editura Bren, București, 2010; Adrian Gagea, Recomandări privind redactarea și
susținerea lucrărilor de licență în domeniul educației
fizice și sportului, ediție revăzută, Editura
Fundației ,,România de Mâine”, București, 2003; Eugen Pay, coord., Ghidul absolventului: elaborarea, redactarea
și susținerea proiectelor de diplomă: teste și probleme
pentru examenul de licență: pentru specializările de inginerie
meanică și industrială, Editura Risoprint, Cluj-Napoca,
2004; Grigore Posea, Îndrumător
pentru redactarea lucrărilor de licență (monografii de
localități, de unități administrativ-teritoriale, de
regiuni geografice etc.), Editura Fundației ,,România de Mâine”,
București, 2004.
[3] Pentru mai multe informații, a se vedea: http://www.chicagomanualofstyle.org/tools_citationguide.html,
accesat 07. 08, 2014.
[4] Notes and references,
în Concise
Oxford Companion to the English Language, pe
http://www.encyclopedia.com/doc/1O29NOTESANDREFERENCES.html, accesat 07. 08. 2014.
[5] http://www.apastyle.org/, accesat 07. 08. 2014.
[6] Cum este, de exemplu
revista Terra Sebus (http://www.cclbsebes.ro/muzeul-municipal-ioan-raica/terra-sebus.html,
accesat 07. 08. 2014, secțiunea norme de publicare), care nu
reprezintă însă un caz unicat. De asemenea, anumite instituții
încearcă și ele adesea să își impună un stil propriu
de citare, universal valabil pentru publicațiile editate sub patronajul
lor sau pentru lucrările de cercetare cu valoare didactică întocmite
în cadrul lor. Un astfel de exemplu este și Facultatea de Teologie
Ortodoxă din Cluj-Napoca. A se vedea: http://nicolaeturcan.ro/index.php/ro/cursuri/metodologia-cercetarii-stiintifice-i,
accesat 07. 08. 2014, unde profesorul Nicolae Turcan pune la dispoziția
doritorilor un template și normele standatd pentru stilul Faculty of Orthodox
Theology Style.
