Faceți căutări pe acest blog

vineri, 17 octombrie 2014

Alex Berca - Nicholas Georgescu-Roegen



Din jurnalul personal de amintiri

 Nicholas Georgescu-Roegen (1906-1994)
      
Nici acuma după atâţia ani nu îmi vine să cred că au trecut 100 de ani de când s-a născut şi la 30 octombrie anul acesta (2014) se împlinesc 20 de ani de când a încetat din viaţă cel care mi-a fost un prim sfătuitor când am ajuns în America.
  Aş fi vrut să scriu şi la aniversarea celor 100 de ani de la naşterea sa, despre acest om, inteligent, cu o personalitate deosebită, un creator şi un deschizător de noi drumuri în gândirea contemporană matematică, filozofică şi economică.

   La data aceea (2006) cei mai mulţi dintre intelectualii români din ţară şi cei de peste hotare scriseseră zeci de pagini, se ţinuseră tot felul de simpozioane şi Academia Română organizase o sesiune special dedicată memoriei acestui om special.

   Cu toate că a trăit cea de a doua parte a vieţii în Statele Unite, care îl primise cu multă căldură şi îi oferise oportunităţile de care s-a văzut la un anumit moment dat lipsit în România, nici odată nu s-a considerat în primul rând ca fiind un american, ci întotdeauna a fost şi v-a rămâne unul dintre savanţii români de renume mondial. Dragostea sa pentru ţara în care s-a născut şi unde a primit primele elemente ale educaţiei se regăsesc şi în dorinţa sa ca după moarte rămăşiţele sale pământeşti să fie duse în România.[1]

*

   Pe Nicholas Georgescu-Roegen îl întâlnisem pentru prima oară în 1979, dacă îmi amintesc bine, când a venit în România cu ocazia traducerii şi publicării  în limba română a celebrei sale lucrări ”Legea entropiei şi procesul economic”[2]. La timpul acela  Profesorul Gheorghe Dolgu, în aula Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti îi dedicase lui Georgescu-Roegen o sesiune special. Profesorul Dolgu îl prezenta pe Nicholas Georgescu - Roegen reafirmând opinia  economistului Paul A. Samuelson, laureate al Premiului Nobel pentru economie, care afirmase:

                            ”Avem în Georgescu-Roegen un savant printre savanţi, un economist printre  economiştii”.

  După ce i-am ascultat pe mai mulţi vorbitori, i s-a dat cuvântul şi lui Roegen , care a prezentat într-un mod deosebit de simplu şi clar opinia sa privind evoluţia conceptului entropiei şi aplicaţia ei în studiul satisfacerii nevoilor umane. Ceva mai simplu şi mai frumos expus nu am avut ocazia să ascult nici înainte şi nici după aceea mulţi ani. Eram pur şi simplu fascinat de modul logic de gândire şi de explicarea unui concept nou şi sofisticat. La terminarea festivităţii, m-am apropiat de acest profesor, m-am prezentat şi l-am felicitat pentru ceea ce ne spusese. Nu cred că îl impresionase cele spuse de mine; eram convins că primise asemenea aprecieri, de zeci sau sute de ori, mult mai importante din partea unor mari personalităţi ale lumii ştiinţifice, dar mi-a spus:

                         Mai mult ca sigur că nu ai o carte de vizită, dar scrie-mi pe o hârtie, numele dumitale.

  Cu o deosebită emoţie i-am dat foaia de hârtie cu numele meu şi mi-a spus:

                           Ai putea să-mi treci aici şi adresa dumitale?

   De ce şi adresa?  N-am înţeles, dar m-am confirmat fără nici un alt comentariu.

   Am plecat de la acest simpozion mai mult decât bucuros că îl întâlnisem pe acest om despre care auzisem şi despre care vorbisem cu vărul său, Academicianul Aurel Avramescu pentru care lucram la Centrul de Informare şi Documentare al Academiei Române. Au trecut mai multe luni de zile şi într-o după amiază am primit o scrisoare din partea lui profesorului Georgescu-Roegen, mai bine spus din partea Universităţii Vanderbilt din Nashville (USA), unde Profesorul Roegen avea catedră şi prin această scrisoare profesorul Nicholas Georgescu-Roegen îmi oferise o bursă la universitatea unde îşi desfăşura activitatea. M-am dus cu această scrisoare la directorul meu, Academicianul Avramescu şi i-am arătat-o, a citit-o şi după ce mi-a restitui-o mi-a spus:

                     Nu ai nici o şansă să ţi se dea aprobarea. Ştii care sunt condiţiile actuale?

                     Nu eşti membru de partid, nu ai semnat nici un contract cu securitatea,

                     Deci nu faci nici-un serviciu, partidului.

                     Mai mult ca sigur că se va găsi un candidat, un client al partidului,[3] care să se  folosească de oferta Universităţii din Nashville.  Nu l-am întrebat şi nu am spus mai multe. Ştiam exact la ce se referise şi ca atare cu toată dezamăgirea pe care mi-o provocase onestitatea răspunsului directorului meu, am acceptat ideea lui care ulterior a fost susţinută şi confirmată şi de către profesorul M.C. Demetrescu (unul dintre părinţii şcolii de Marketing din România).  M-am întors la locul meu de lucru şi mi-am văzut în continuare de treburile mele.  În 1980 am depus actele pentru plecarea din ţară în Statele Unite şi în 1982 am primit paşaportul. Intervenise Preşedintele Statelor Unite Ronald Regan care pentru acordarea Clauzei Naţiunii Cele mai Favorizate, României, ceruse să se elibereze paşapoarte celor care solicitaseră plecarea în SUA.  Aşa s-a întâmplat că în 1982 am ajuns în Statele Unite.

   Mă stabilisem cu familia într-unul din orăşelele din imediata apropiere a Bostonului (Arlington) şi încet, dar perseverent am început să-l caut pe Profesorul Nicholas Georgescu Roegen; nu am avut nici o dificultate să-l găsesc. Era una din personalităţile lumii intelectuale americane şi mulţi ştiau de el şi am obţinut destul de uşor numărul său de telefon. Când l-am sunat şi i-am spus cine sunt, şi-a adus aminte de mine; am fost impresionat cum după ani de zile şi-a amintit de persoana mea. Avea o memorie deosebită, remarcabilă. Amintirea numelui şi a figurii mele nu era numai de aparenţă; într-adevăr îşi adusese aminte cu lux de amănunte despre mine. Explicându-i de ce nu am putut da curs avantajului obţinerii bursei de la Universitatea Vanderbilt, mi-a spus că atunci când a fost în România a discutat cu vărul lui şi i-a spus de mine, iar Academicianul Avramescu i-a explicat în amănunţime care era situaţia în ţară, la timpul acela. Nu a avut nevoie de prea multe explicaţii – era la curent cu întreaga politică care se manifesta în toate domeniile de activitate în România.

   În orice caz s-a bucurat că am ajuns chiar şi mai târziu în Statele Unite şi după mai multe conversaţii cu el şi cu soţia sa, Doamna Otilia, mi-au povestit unele crâmpeie din  viaţa lor şi cum şi de ce ajunseseră la decizia de a pleca din România, ţară pe care o iubeau la fel de mult ca şi America. Viaţa profesorului Nicholas Georgescu Roegen şi a doamnei Otilia fusese plină de întâmplări de tot felul, şi mai bune şi mai grele, aşa cum este adevărata viaţă a unor oameni obişnuiţi. L-am întrebat cum de şi-a adăugat la numele său, pe cel de ROEGEN? şi mi-a răspuns:           

                    Nicolae Georgescu, mai sunt dacă nu cu miile cel puţin cu sutele în România şi în alte ţări, aşa că am ales să-mi adaug ”o coadă” formată din inversarea unei părţi din numele şi a pronumele meu N Geor, care a  devenit ROEGEN.

    În felul acesta, cel care ajunsese: matematician, statistician, pedagog şi economist american de origine română, creatorul  teoriei bioeconomiei (o teorie care prezintă un mod revoluţionar de a analiza economia), se deosebea de masa celorlalţi Georgeşti şi Nicolaeşti şi în felul acesta îşi asigurase un ”teritoriu” propriu al numelui său.  Ideea profesorului mi s-a părut mai mult decât originală şi binevenită în special pentru un om de valoarea lui şi care avea ceva special – de spus, omenirii.

   La un anumit moment în dialogul nostru a intervenit Doamna Otilia care mi-a spus: de mic copil, Niculae, rămăsese orfan de tată şi a fost crescut de mama lui care era profesoară

de lucru manual la liceul de fete din Constanţa. Din copilărie se dovedise dornic să citească singur şi să facă adunări şi scăderi până la 100, iar când a ajuns la liceu pasiunea pentru matematică, la îndreptat spre facultatea de matematică (din Bucureşti), pa care a absolvit-o în foarte bune condiţiuni. Ulterior Nicolae a obţinut câteva burse care i-au permis să studieze în străinătate la Paris şi apoi în Anglia.  În anii până la cel de al Doilea Război Mondial lui Nicholae Georgescu I s-a oferit o catedră la Universitatea din Bucureşti. La 38 de ani a devenit Secretarul general al Comisiei de mediere a armistiţiului dintre România şi ţările vest-europene, membre ale Aliaţilor, participând la dialogurile privind punctele de vedere ale părţilor implicate. Prin poziţia pe care o avusese în timpul celui de al Doilea Război Mondial şi la încheierea războiului, a fost socotit ca o persona non grata pentru regimul comunist şi urma să fie amestecat în unele din procesele fantomă pe care comuniştii ce constituiseră noua guvernare în România şi sub directul control al Moscovei le organizau  şi le desfăşurau la indicaţia Moscovei. În aceste condiţii, profesorul Georgescu a decis împreună cu soţia sa să emigreze în Statele Unite şi s-au stabilit în statul Tennessee, obţinând o catedră la Vanderbilt University.

   Într-una din seri, vorbind cu profesorul Georgescu-Roegen mi-a spus:

         ”… trebuie să vorbeşti cu Milton (Friedman –n.n.), precis el se va bucura să te cunoască. Îl voi căuta şi îi voi spune despre tine”

   L-am ascultat, şi l-am căutat pe Milton Friedman ca să vorbesc cu el.  Dialogul cu Dr. Friedman a fost pentru mine ca o adevărată simfonie; minutele conversaţiei  desfăşurându-se pe diverse probleme economice şi în special pe cele legate de teoria crizelor economice. El a fost unul dintre cei ce mi-au sugerat realizarea unei lucrări cu o asemenea tematică, pe care am finalizat-o mulţi ani mai târziu.  Era deosebit de interesat de evoluţia economică a României şi îmi spunea că după opinia sa situaţia economică internaţională nu poate să nu aducă unele schimbări şi în România. Într-adevăr aşa a fost şi în 1989, s-a produs ce gândise el.  L-am căutat  în aceeaşi seară pe profesorul Georgescu-Roegen şi i-am povestit de întâlnirea pe care am avut-o cu Milton Friedman şi cu unele dintre sugestiile pe care mi le dăduse. S-a bucurat că i-am urmat sfatul.  Ani de zile apoi am discutat cu profesorul Georgescu-Roegen şi el mi-a sugerat unele dintre subiectele care ulterior au devenit puncte de referinţă pentru articolele  pe care le scriam.  Iar eu ca un ”student” silitor, îi urmăream cu mult interes întreaga sa activitate publicistică, şi sincer să fiu am avut enorm de citit, profesorul fiind un prolific autor.  Atât activitate didactică cât şi cea de cercetare se îndreptau încet dar sigur şi deosebit de consecvent spre una din teoriile de bază ale economiei  şi ale conceptului utilităţii. Concluziile sale referitoare la problema utilităţii au fost cele din care rezulta că utilitatea , aşa cum era formulată de către şcoala neoclasică, era o noţiune ultra abstractă în care orice nevoie sau bun concret îşi pierdea complet individualitatea sa specifică.

   Această utilitate – aşa cum a remarcat şi Academicianul Aurel Iancu în prefaţa lucrării lui Georgescu-Roegen privind Legea Entropiei, este astfel un fel de nevoie general, abstractă şi structural indiferentă.

   Nicholas Georgescu-Roegen a  venit cu o teză mult mai apropiată de sensul real al utilităţii afirmând:

             ”… oamenii când se duc la piaţă, nu cumpără atâtea unităţi de utilitate,

                   ci diferite bunuri corespunzând diferitelor lor nevoi.”

   Astfel Nicholas Georgescu - Roegen a dezvoltat această poziţie a unei ierarhii dialectice a dorinţelor care conduc în mod normal la o reprezentare a preferinţelor printr-o ordine lexicografică.  Acesta a fot momentul când pentru prima oară s-a introdus în teoria consumatorului (şi a consumului-n.n.) această ordine în preferinţele şi nevoile consumatorului: necesitatea reprezentării analitice adecvate a comportamentului adevărat.   Plecând de la asemenea puncte de vedere Nicholas Georgescu Roegen , a ajuns la concluzia şi explicarea analitică a ireversibilităţii cererii ca rezultat al evoluţiei economice şi chiar a simplei schimbări în condiţia economică a individului.[4]

   O altă parte a activităţii ca cercetător în domeniul economic, a profesorului Nicholas Georgescu-Roegen a fost cea de creare a  teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă într-un mod revoluţionar şi integrator analiza activitatea economică. Rezultatul final a zeci de ani de studii s-a materializat în lucrarea sa fundamentală : Legea entropiei şi procesul economic,  publicată în Statele Unite în 1971.   Tot odată profesorul  Nicholas  Georgescu-Roegen a fost printre primii economişti din lume care a pus bazele teoretice ale economiei mediului înconjurător.   Aşa după cum este prezentată de către sursele mass-mediei internaţionale, domenii aparent ireconciliabile, cum erau privite economia şi ecologia la sfârşitul anilor 1960, au fost îmbinate de către profesorul Roegen, într-un mod deosebit de elegant şi fundamentate matematic şi fizic.    Contrar gândirii anterioare teoriei bioeconomice, care situa revoluţia industrială şi progresul tehnic de o parte a "baricadei", respectiv a evoluţionismului lumii vii şi ecologia de cealaltă parte, profesorul Roegen a oferit o clarificare decisivă, având şi conotaţii evidente de economie politică contemporană. Nicholas Georgescu-Roegen a enunţat şi demonstrat cum, pe de o parte, rezolvarea problemelor decisive ale mediului sunt strâns legate de progresul ştiinţific, tehnologic şi informatic al societăţii umane, dar, în acelaşi timp, doar existenţa progresului generalizat al rasei umane, în sine, nu poate rezolva automat problemele ecologice pe care tot oamenii şi dezvoltarea accelerată a omenirii, începând cu revoluţia industrială le-au creat. Factorul decisiv după opinia sa, îl reprezintă voinţa societăţii umane, per ansamblu, de a rezolva problemele existente. 
  O fire deosebit de optimistă prin modul de a gândi şi a se manifesta în viaţa personală şi în cea profesională, Nicholas Georgescu-Roegen şi-a manifestat convingerea că:


                                    ” bucuria de a trăi este adevăratul scop al activităţii economice”[5]

   Dialogurile şi polemicile pe probleme economice l-au adus la un anumit moment dat la analiza şi combaterea punctului de vedere a lui Paul Sweezy[6]care susţinea teoria după care sistemul capitalist este pe cale de prăbuşire. Numai cunoscând teoria şi concepţia marxistă putea fi combătută opinia lui Sweezy. Ca om de ştiinţă şi cu meticulozitatea specifică unui matematician care se bazează pe fapte şi date concrete nu pe ipoteze, profesorul Georgescu-Roegen a făcut calea întoarsă citind lucrările lui Marx şi demonstrând matematic că întreaga concepţie a lui Sweezy era total greşită.  Opinia lui Roegen s-a dovedit corectă când în 1989/90 nu sistemul capitalist se prăbuşise ci sistemul bazat pe planificarea centralizată, care ducea la umflări mistificate printr-o continuă propagandă asupra unor realităţi legate de evoluţia industriei, agricultură, comerţului exterior şi în mod firesc a sistemului financiar socialist.  Desigur economia capitalist pe parcursul a zeci de ani, s-a dovedit că nu este lipsită de şocurile unor crize economice puternice şi acest lucru l-am putut dovedi în lucrarea care îmi fusese sugerată de Milton Friedman şi pe care am finalizat-o şi publicată în 2011.[7]

 Nenumăratele crize economice care se repetă  continuu de zeci de ani cu periodicităţi destul de apropiate au confirmat teza acestor ciclicităţi şi tot odată au dovedit posibilitatea de ieşire din aceste şocuri  cu multiple efecte sociale şi influenţe internaţionale.  Multe dintre studiile şi articolele publicate de profesorul Georgescu-Roegen s-au dovedit în totală contradicţie cu filozofia economică marxistă ceea ce era firesc întrucât Marx nu avusese informaţii complete şi nu a putut analiza modul în care urma să evolueze sistemul industrial capitalist (de tip Manchaster) care se dezvolta în perioada vieţii lui Marx şi din care îşi obţinea şi el suportul existenţei prin intermediul  prietenului  său Engels, care era coproprietar al unei întreprinderi industriale de bumbac.  De aceea, aşa cum aprecia  Academicianul Aurel Iancu 

                      ” unele concluzii ale lui Marx, valabile pe timpul lui, au devenit

                         astăzi perimate.  Sânt deci necesare şi binevenite noile cercetări

                         în toate aceste domenii”[8]



      Amintirea celui care a fost profesorul Nicholas Georgescu-Roegen, rămâne ca un imbold permanent pentru toţi  tinerii şi în special pentru cei ce studiază sau lucrează în domeniul ştiinţelor sociale sau al activităţii economice, de a folosii şi a extinde gândirea creatoare a acestui ”savant între savanţi, economist între economişti” .   A fost şi este o enormă bucurie amintirea de a-l fi întâlnit pe acest om şi a avea conversaţii cu el. Ani de zile m-am întrebat dar nu mi-am putut găsi un răspuns real la întrebarea: cum s-a putut ca unui om de o asemenea valoare intelectuală unui adevărat enciclopedist, cum rar se pot întâlni, să nu i se acorde aprecierea prea bine meritată de către propria sa ţară? Au trebuit să treacă peste 40 de ani de când plecase din ţară şi să fie înlăturat sistemul comunist din România pentru ca meritele ştiinţifice ale acestui ”savant între savanţi”, să îi fie recunoscute şi în 1990 să i se acorde titlul de  membru de onoare al Academiei Române.



                                                                                                    Dr. Alex Berca

                                                                                                    Annapolis, MD

                                                                                                             SUA

                                                                                                   15 octombrie 2014
                                      

[1] În 1994, după moartea sa, urna conţinând cenuşa sa a fost dusă în România și depusă la Cimitirul Bellu din
   București.
[2] Editura Politică, București, 1979
[3] ,Academicianul Aurel Avramesu, nu era membru de partid și fusese nominalizat Academician după ce soția lui, care   era medic, chirurg ginecolog, o operase pe Lica Gheorghiu (fata lui Gheorghiu Dej.)
[4] Nicholas Georgescu –Roegen, Analytical Economics, Cap.2)
[5] Opinie remarcată și de către sursele mas-mediei internaționale.
[6] Paul Sweezy (19 continuă 10-2004) – economist American specialist pe problem de macroeconomie. Orientarea 
   sa a fost sub influenţa filozofiei marxiste
[7] Alex Berca- Crizele economice și ciclicitatea lor, Editura Institutului European, Iași, România
[8] Prefaţa la lucrarea Legea entropiei și procesul economic, Editura politică, 1979, pg.36