ISTROROMÂNII
Știen che smo
și noi un națion
UNIVERS ISTROROMÂN
un etno-album de Emil Bratu
Lansând, ani de zile, în eter, emisiuni radio, pentru și cu aromâni,
ziaristul Emil Bratu s-a văzut atras, în context, și de istroromâni. A reușit
să dea mâna abia cu unul din cei doi veniți la studii în România, pe urmele lui
Andrei Glavina (1881-1925), apostolul istroromânilor, care a înființat, ,
pentru câțiva ani, unica școală românească în Istria. Întărâtat de părăsirea lor
universală, s-a dedicat unei cercetări jurnalistice-arhivistice solitare,
rezultând într-un album mișcător, substituind semnelor de întrebare și speranță
documente misterios spectaculoase - imn, comunitate, oameni, clădiri, peisaje,
ocupații, grai, cultură, gazete, personalități, fonduri documentare (Andrei
Glavina, Leca Morariu, Emil Rațiu). A și bătut la multe uși în numele fundației
Cuza Vodă, pe care a înființat-o.
Roma, Roma-i mama, România-i sora, spun(eau) istroromânii în imnul lor,
publicat de Leca Morariu la Cernăuți, în revista sa Făt-Frumos, nr. 6, 1928. „Rumeri din Istrie”-cici, vlahi, ciribiri etc. - au fost prezentați
vital, social,
spiritual, lingvistic,cartografic etc. de
Leca Morariu, Theodor Burada,
Sextil Pușcariu, Traian Cantemir, C. Jirecek, Petre Iroaie, Ștefan Pascu, Iosif
Popovici, B. Benussi, Silviu Dragomir, Carlo de Franceschi etc. Trăind din
vechime în peninsula Istria, din actuala Croație, acești români, mai ales după
grai, au încercat să-și organizeze comunitate etnică abia la sfârșitul
secolului XX, notează Bratu. Între diversitate și toleranță sperată, inclusiv
presa internațională semnalează cazul în titluri generaliste: IstroRomanians in
Croatia; A New Ethnic Community in Croatia, The Istro-Romanians also live în
Istria; Nuovo gruppo etnico nella Croazia. Nell'Istria
vivono anche gli
istrorumeni; La Minorité Roumaine en Croatie (Emil Rațiu – Asociata Culturale
Lu Istro-Rumeni „Andrei Glavina”); Istroromânii – un grup mic, dar cu suflet
mare; „Românii din Croația sunt considerați țigani”...
Scriitori croați de secol XVI considerau că morlacii sau vlahii erau de
aceeași etnie ca și românii din Dacia traiană. Azi, istroromânii nu sunt
recunoscuți ca minoritate națională de Constituția croată. Se pare că nici de
ei înșiși, dacă mai există, dacă n-au dispărut sau n-au fost integral asimilați
sau n-au emigrat. Bratu vorbește însă de contribuția istroromânilor la cultura
universală. Listează inocent bibliorafii, citate,iconografie aproape rituale –
românești, italiene, germane etc. Și, evident, istriene.
Noi Rumanezi din Istrie smo un națion michicic che noi bivein samo ăn osăn
(ot) seliște; ăn țăsche șapte seliște prope de Monte-Maggiore: Susnevița (ali:
Valdarsa), Nosolo (ali: Villanova ), , Sucodru , Bîrdo
(ali: Briani) cu Costîrcean și Cîrnelechi, Gromnic, Gradine și
Letai – și r-un selo, cole largo, ăn fundu de boșche și de codri: Jelăn
(ali: Selane). Ma aco smo șa puțin, nu-sno noi pierzuț! Flat-an și
noi cluciu lu nostre jivlenie; Știen che smo și noi un națion, che și noi aren
o limbe draghe za lu care morein jivi și za lu care morein muri!
There are 4 (Indo-European-Romance) languages: Aromunian, Daco Romanian,
Meglenoromanian and Istroromanian. The most spoken is Dacoromanian commonly
known as Romanian, wich is spoken by over 26 Million people in Romania and
Moldavia.
„Nu există un stat în Europa orientală,
nu există o țară de la Adriatica până la Marea Neagră, care să nu cuprinză
bucăți din naționalitatea noastră. Începând de la ciobanii din Istria, de la
morlacii din Bosnia și Erțegovina, găsim pas cu pas fragmentele acestei mari
unități etnice în Munții Albaniei, în Macedonia și Tesalia, în Pind ca și în
Balcani, în Serbia, în Bulgatia, în Grecia până sub zidurile Atenei, apoi, de
dincolo de Tisa începând, în toată regiunea Daciei Traiane până dincolo de
Nistru, până aproape de Odesa și de Kiev” (Mihai Eminescu).
„Cei mai depărtați și mai
despărțiți de neamul nostru sunt frații din Jelâni, în Istria. Ei stau singuri
și singuratici în rerunchii grozavului Karat. Departe sunt și de fații i. r. de
sub Monte Maggiore. /.../ Străinul spune: „nu știm jeianski”; va să
zică, limba română, ce se vorbește în această comună, este proprie lor:
jeianeană. /.../ În Jeiîni, în 1903, s-au numărat 96 case, „numere”, cu 601
suflete.” (A. Viciu).
Tate Nostru / Tate Nostru chirie iești în țer, / Neca se sveta nomelu Tev,
/ Neca venire cragleistvo To, / Neca fic volia Ta, / Cași iaste în țer, / Așa
și pre pemint. // Pire nostre dessa cazi da ne astaz, / Și lasne delgule
nostre, / Cassi și noi lessam al delsniț a nostri, / Și nun lasa în ne
nappasta, / Nego ne sloboda de rev. / Amin.
Prima lucrare scrisă în dialectul istroromân a fost publicată de Andrei
Glavina și Constantin Diculescu, în 1905: Calindaru lu Rumerii din Istrie.
Ce ne scriu frații noștri (lui Bratu) din Istria: Trimiteți o cărticică de
rugăciuni, ca să nu uităm limba. Fiind catolici, cercetătorul a sesizat și
Arhieoiscoia Romano-Catolică din București asupra totalei nerecunoașteri a
istroromânilor. Avertizează un public iluzoriu: nu căutați copii și tineri
istroromâni în săli de clasă și amfiteatre universitare din România. Poate în
biblioteci, muzee, internet. Totuși, cea mai mică minoritate etnică, o mie
circa, – Istro românii ies din uitare. O metodă este calea europeană a salvării
valorilor minorităților etnice, urmată de dl. Emil Rațiu, din Roma, și chiar
(haiducește?) de dl. Emil Bratu, din București.
În două călătorii de arheologie sentimentală în Istria, povestite în
Formula AS, d-na Sânziana Pop aproape n-a găsit pe nimeni să fi auzit, măcar,
de români, de ei înșiși, în Istria, strămoși, necum intrați în UE. Adăugând
tristeții speranța, mărturisește: „Ai
senzația clară că duci, de mână, cu tine, pe cineva”.
Un articol al "minunatului" (Sânziana Pop) domn Rațiu - Traduit
le désir: La steaua Eminescu en français, en italien et en istro-roumain
- începe oarecum sumbru: Publié en 1886, trois ans avant sa mort et alors qu'il
est frappé de folie, La steaua apparait comme le poeme testament de
Mihai Eminescu (1850-1889)... Suntem în atmosfera situației poeziei într-o
limbă de circulație exclusiv (retro) orală, istroromâna - în care au răsărit,
frate și soră, doi copii compunători miraculoși de versuri meteorice.
Mai jos, transcriem strofe finale din acel Eminescu și din câte o poezie a
fraților copii, contemporanii săi, Gabriela Vretnar (n. 1882) și Gabriel
Vretnar (n. 1885):
Mihai Eminescu: La Stevu
La stevu care a ziit
E o cale acâta de lunga
Che miliar de an li-a porteit
La lumire să ne giunga. /.../
(Traducere în istroromână de Emil Petru Rațiu)
Gabriela Vretnar: Viro ocea Frane
.../ Nostra vrame trecut-a
De lucru tot fugu
Zalic tejar a ramas
Cum am fost noi.
Gabriel Vretnar: Me Istra
În irima ai fost
Vaica liubita.
Nicad utata
Mușota Istra ma.
Un fost ambasador algerian, Abdelhamid Bereksi, amintea, într-un discurs public, de berberii din armata romană aduși, nu de mână, în Dacia. Și berberi au fost și Sf. Aogustin, dar și, mai recent, Edith Piaf sau Zinedine Zidane. Cum că istroromânii n-ar fi construit o comunitate din lipsa de elită, n-avem decât să facem cunoștință cu Dora D'Istria sau Nicolae Tesla. Dacă tot am riscat această analogie, totuși netolkieniană, să cităm în berberă poemul Vallah de Si Mohand:
VALLAH
Thikkelt-a ad
hedjigh asefru
Wallah ad yelhu
Ad inadi deg lwedyat.
Wi t-islan ard
a t-yaru
Ur as-iberru
W' illan d elfahem yezra-t :
A nhell Rebbi a
tent-yehdu
Ghur-es ay
nedâu
Ad baâdent adrim nekfa-t.
(E timpul să compun un poem / Rogu-te,
Doamne, fie frumos / Și răspândit pestetot.// Cine îl va citi îl va scrie, / Nu
se va despărți de el / Și înțeleptul îl va înțelege: // În ei inspire Domnul
milă; Doar el ne poate ține: / Femeile ne uite, gata banii!)
Frane Belulovici
(1921-) (in Vlashki: Istro-Roanian dialect of Susnjevica).
O noapte eu am anmisat
O noapte eu am anmisat,
Ke ajtu ku mire fost
E k'nd
am jo okliji rescljis
jo n-am tire ku mire aflat.
A tunce mije fosta caro grelo,
ke nam je tire ku mire aflat.
Sextil Pușcariu, autor a trei volume depre istroromâni, coresponda cu
Andrei Glavina în română ți istroromână: „Cu poșta de azi mi-am
luat voia să-ți trimit în semn
de recunoștință o carte a mea care poate te va interesa. - Ce s-au făcut frații
Belulovici? Despre Alois am auzit că ar fi bolnav într-un ospiț de alienați. E
adevărat? Dar Luigi, doctorul? Din scrisoarea d-tale pare a reieși că ei și-au
renegat neamul. Se poate una ca asta? Dar bătrânul Micetici mai trăiește? /
Acoce-ț zicu neca roamari săr si neca nmeți tirari piseai și ști si neca țiru
la limba lu țoațe si lu moaia lor, coarea-i mai musoatea pre țăsta lume”
(1922).
George Anca
