Aniversări şi comemorări - octombrie

2 Octombrie

1911 - S-a născut Miron Radu Paraschivescu, poet şi publicist ("Cînticele ţigăneşti") (m.17.02.1971).

Miron Radu Paraschivescu - Blestem De Dragoste

Când ti-o fi lumea mai draga,
sa-ti pice dreapta beteaga
si s-ajungi, la cap de pod,
cersetor, slut si narod.
Din puterea ta a plina,
supta de vreo curvistina,
sa ramâi sfrijit ca paiul,
urle-ti versul ca buhaiul,
limba sa ti se-mpleteasca,
sa vorbesti pe pasareasca,
sa te topesti de-a-n picioare,
galbin, ca o lumânare!

Sa nu fie boala rea,
care-n tine sa nu dea!
Ardite-ar focul, mangalul,
sa fii scopit ca muscalul!
Cânte-ti popa din Scriptura,
sa-ti vaz dafinul pe gura!
Crai parsiv, din tiganie,
ca m-ai omorât de vie,
când m-ai luat din casa fata,
cruda si nevinovata,
si m-ai spintecat în doua
sub cerul cu luna noua.

Si-n loc sa ma iei mireasa,
m-ai lasat sa zac bortoasa
si te-ai dus, duce-te-ar apa,
unde si-a dus mutul iapa!
Dar de-o fi si-o fi sa vii,
iar în brate sa ma tîi,
sa-mi saruti tâta si gura
si sa-mi stingi din sân arsura,
Vedea-te-as tot cum te stiu:
’nalt, balan si cilibiu,
cu ochi arzatori ca focul;
Aduce-mi-te-ar ghiocul!

5 octombrie

1902 - S–a născut poetul, prozatorul şi ziaristul Zaharia Stancu (“Desculţ”, “Ce mult te–am iubit”, “Şatra”, “Poeme cu lună”) (m.05.12.1974).

Zaharia Stancu - Unii-mi Spun Ca Esti Inca Frumoasa

Unii-mi spun ca esti inca frumoasa
Eu nu te mai vad azi in nici-un fel
Altadata vietuiam in coliba
Si visam ca traim in castel

Poti sa ma duci intr-o vale adanca
Si sa-mi spui ca ma porti pe campie
Ori despre-un crang de marunte vlastare
Sa-mi spui ca-i o batrana vlasie

Nu stiu in ce parte se afla apusul
Nici rasaritul incotro vine
Unii-mi spun cu cat esti mai orb
Cu-atat lumea o vezi mai bine

Nu-mi mai vad nici macar mainile
Cand le duc la gura sa mi le musc
Altadata ocheam Steaua Polara
Si trageam in ea s-o impusc

Zaharia Stancu - N-am Sa Va Spun …

N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Cand bate vantul peste delta, trestiile
Lin se leagana, vii se leagana, vii fosnesc.

N-am sa va spun pe cine astept, dar astept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboara.
Toate cantecele lumii, toate, s-o stiti,
Incap intr-un flaut, intr-o vioara.

Cerul n-are margini, stelele au,
Miez si margini de foc are si soarele.
Vantul de seara mi-a spus c-o sa moara
Dac-o sa-i rupeti in drum picioarele.

Ce sa fac, dudule? Incotro s-o apuc?
Ma striga din patru parti zarile.
Muntii cu paduri cu tot mor sufocati
Si-n curand o sa moara sufocate si marile.

N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crangurile sunt pline de flori si de iarba
Si de arbori plapanzi care cresc.

7 octombrie

1849 - A murit scriitorul american Edgar Allan Poe (n.19.01.1809).

Edgar Allan Poe

ANABEL LEE
De demult s-a-ntîmplat, de demult... Era lîngă-o mare cu ape-argintii, O fecioară trăia, şi poate c-o ştiţi, O fecioară, Annabel Lee ; Şi trăia doar c-un gînd - s-o iubesc mereu, Şi trăia - să mă poată iubi.	It was many and many a year ago, In a kingdom by the sea, That a maiden there lived whom you may know By the name of Annabel Lee; And this maiden she lived with no other thought Than to love and be loved by me.	De mulţi şi mulţi ani trecuţi în stihii Lîngă mare, într-un regat Trăia o copilă ce poate-o veţi şti, Cu numele Annabel Lee; Ce n-avea în gînd decît a-i fi dat S-o iubesc, să mă poată iubi.
Eu - un copil - şi ea un copil, Lîngă-o mare cu ape-argintii, Ne iubeam ca un cîntec mai presus de iubire Ca un cîntec - Annabel Lee ; Şi priveau, pizmuind preacurata iubire, Chiar serafii de sus, din tării.	I was a child and she was a child, In this kingdom by the sea; But we loved with a love that was more than love- I and my Annabel Lee; With a love that the winged seraphs of heaven Coveted her and me.	Eram un copil, copilă şi ea Lîngă mare, într-un regat; Dar iubirea mai mult ca iubire era Pentru mine şi Annabel Lee - Chiar serafii din ceruri în zbor aripat Ne-ar fi putut pizmui.
Şi aşa s-a-ntîmplat că-ntr-o zi, demult, Lîngă marea cu ape-argintii Un vînt de pustiu s-a iscat dintr-un nor, îngheţînd-o pe Annabel Lee ; Măritele-i neamuri au dus-o departe. Departe de mine, spre miazăzi, Şi-au închis-o în mormîntul de piatră, Lîngă-o mare cu ape-argintii.	And this was the reason that, long ago, In this kingdom by the sea, A wind blew out of a cloud, chilling My beautiful Annabel Lee; So that her highborn kinsman came And bore her away from me, To shut her up in a sepulchre In this kingdom by the sea.	Şi poate de-aceea în vremi de-altădat' Lîngă mare, într-un regat Din nouri un vînt s-a pornit, îngheţînd Pe frumoasa mea Annabel Lee; Şi rudele-i nobile s-au arătat Să mi-o ia, să o ducă de-aci, S-o închidă-n sepulcrul cel întunecat Lîngă mare, într-un regat.
Chiar serafii, nicicînd fericiţi ca noi, Pizmuindu-ne priveau din tării - Da, aşa s-a-ntîmplat (şi cu toţii o ştiu Lîngă marea cu ape-argintii) Că-ntr-o noapte un vînt se-abătu, geros, îngheţînd, ucigînd pe Annabel Lee.	The angels, not half so happy in heaven, Went envying her and me- Yes!- that was the reason (as all men know, In this kingdom by the sea) That the wind came out of the cloud by night, Chilling and killing my Annabel Lee.	Îngerii n-au fost ferice nicicînd Ca noi, pizmuindu-ne vii - Da! Şi de-aceea (cum toţi par a şti Lîngă mare, într-un regat) Vîntul din noaptea cu nouri porni îngheţînd, ucigîndu-mi pe Annabel Lee.
Dar iubirea ne-a fost mai presus de iubirea Celor mai bătrîni decît noi, doi copii - Celor mai înţelepţi decît noi, doi copii - Şi nici îngerii de sus, din tării, Nici demonii din funduri de-ocean N-au să poată vreodată visul meu despărţi De-al frumoasei Annabel Lee.	But our love it was stronger by far than the love Of those who were older than we- Of many far wiser than we- And neither the angels in heaven above, Nor the demons down under the sea, Can ever dissever my soul from the soul Of the beautiful Annabel Lee.	Dar iubirea mai mult ca iubire era Pentru noi, mai mult cît ar şti Alţii mai vîrstnici şi mai învăţaţi - Şi nici îngerii-n ceruri de sus aripaţi Şi nici demonii jos sub a mării stihii Sufletul nu-mi vor desprinde vreodat' De-al frumoasei Annabel Lee.
Şi, prin noapte, urcînd, luna-mi pare un gînd Al fecioarei Annabel Lee; Şi din ochii stelari eu văd ochii ei mari, Ai frumoasei Annabel Lee; Şi în fluxu-nnoptat lîngă ea stau culcat, Lîngă draga, iubita, logodnica mea, în mormîntul din ţărmuri pustii, Lîngă ţărmuri cu valuri pustii.	For the moon never beams without bringing me dreams Of the beautiful Annabel Lee; And the stars never rise but I feel the bright eyes Of the beautiful Annabel Lee; And so, all the night-tide, I lie down by the side Of my darling- my darling- my life and my bride, In the sepulchre there by the sea, In her tomb by the sounding sea.	Fiindcă luna nu pasă fără-n vise să-mi ţeasă Pe frumoasa mea Annabel Lee, Şi nici stele se-aprind fără ochii sclipind Ai frumoasei Annabel Lee. Astfel oricît de lungă noaptea stau lîngă Draga mea - draga mea - viaţa-mi, mireasă, în sepulcrul de lîngă al mărilor grind, în mormîntul la marea vuind.
Trad. Mihu Dragomir (Poezii şi poeme, E.T., Buc., 1964)		Trad. Grete Tartler (Luceafărul, nr. 45, 14 dec. 2005)

11 octombrie

1963 - A murit Edith Piaf (pseudonim pentru Edith Gassion), celebra interpretă de şansonete ("La vie en rose", "Je ne regrette rien", "Milord", "Je sais comment", "Mon legionnaire", "Jezebel", "Johnny, tu n'est pas un ange"); a intrepretat roluri în filmele "Etoile sans lumière", "Les Amants de demain" (n.19.12.1915).

"Je ne regrette rien"

Non, Je Ne Regrette Rien
Non, Je Ne Regrette Rien I Regret Nothing
Non! Rien de rien ...
Non! Je ne regrette rien
Ni le bien qu'on m'a fait ni le mal
Tout ça m'est bien égal!

Non! Rien de rien ...
Non! Je ne regrette rien...
C'est payé, balayé, oublié
Je me fous du passé!

Avec mes souvenirs
J'ai allumé le feu
Mes chagrins, mes plaisirs
Je n'ai plus besoin d'eux!

Balayés les amours
Avec leurs trémolos
Balayés pour toujours
Je repars à zéro ...

Non! Rien de rien ...
Non! Je ne regrette rien ...
Ni le bien qu'on m'a fait ni le mal
Tout ça m'est bien égal!

Non! Rien de rien ...
Non! Je ne regrette rien ...
Car ma vie, car mes joies
Aujourd'hui ça commence avec toi!

12 octombrie

1981 - A murit Agatha Grigorescu Bacovia, poetă, prozatoare, memorialistă (n.08.03.1895).

Iubita spunea

Ni se închid
Privirile
În sclipătul
Iubirii,
Şi nu mai dorim
Decât ultimul
Sărut
Al nici unei
Alte fericiri...
Clopotul
Cerului
Sună amurgiri...
Noaptea
Să ne afle
Îmbrăţişaţi...

13 octombrie

1321 - A murit poetul Dante Alighieri, creator al limbii literare italiene; este autorul primei capodopere a literaturii moderne europene: “Divina Comedie”, poem alegoric în trei părţi (“Infernul”, “Purgatoriul”, “Paradisul”), sinteză filosofică a culturii medievale; romanul “Viaţa nouă” este considerat primul roman autobiografic din literatura universală (n.1265).

Dante Alighieri - Citate-Dante Alighieri-poet si filosof

* "Te iubesc si te voi iubi întotdeauna, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, te voi iubi si eu, si mai bine cu tine în iad, decât fara tine în Paradis"
* "Iubirea misca Soarele si celelalte stele."
* "Natura este arta lui Dumnezeu cel Vesnic."
* "...Când înseli pe cel ce crede-n tine, / nu pângaresti doar dragostea ce-nbie, / ci însusi legamântul ce te tine / ca-n lanturi ferecat de prietenie."
* "Dreptul este un raport real si personal al omului fata de om, care, daca este pazit de catre oameni serveste societatea, iar daca este corupt, o corupe."
* "Nu exista suferinta mai mare decât amintirea fericirii trecute, în timp de nenorocire."
* "Ignoranta zamisleste eroarea, iar eroarea zamisleste raul."
* "Întregul efort al neamului omenesc, în general, este sa transforme totdeauna în realitate puterea inteligentei creatoare."

13 octombrie

1954 - S-a născut Alexandru Andrieş, cântăreţ român.

ALEXANDRU ANDRIES – AM DOUA UMBRELE

Am doua umbrele,
Fac ce vreau cu ele;
In orice situatie,
Imi dau satisfactie;
Daca uit o umbrela,
Tot mai am o umbrela,
Care, daca ploua-i ca noua.

Daca fata-i frumoasa,
Las umbrela acasa
La ea
Si a doua zi, chiar daca nu-i nimeni,
Tot gasc ceva:
Umbrela mea.

Tin acasa-o umbrela,
La servici o umbrela
Daca-ncepe ploaia-i,
Tot aia.

Umbrela de-acasa
E cea mai frumoasa,
Umbrela cealalta
E sparta.

Cand am umbrela la mine,
De-obicei nu ploua deloc
Si de-aia se tot intampla ca uit umbrela
Din loc in loc,
Din loc in loc,
Loc in loc...

Am doua umbrele,
Fac ce vreau cu ele
In orice situatie…

20 octombrie

1865 - A murit traducătorul şi fabulistul Alexandru Donici (n.1806).

Doi câini

de Alecu Donici

                        Un câine, de pe neam dulău,

                        Prielnic, credincios către stăpânul său,

                        Odată au văzut

                        Pe vechiul cunoscut,

                        Juju, căţel tărcat,

                        Ce din ogradă an în curte s-au luat

                        Şi carele acum la o fereastră-n casă,

                        Şezând pe un covor de cele mai frumoase,

                        Afară mândru se uita.

                        - Jujucă: ce mai faci mata?

                        Întreabă câinele, din coadă dând încet.

                        (Acesta între câini e semnul de respect.)

                        - Îţi mulţumesc, mon cher! răspunse lui Juju.

                        Sunt bine. Dorm, mănânc, alerg, mă hârjonesc

                        Şi pe saltele moi când vreau mă tăvălesc.

                        Dar spune-mi: ce faci tu?

                        - Eu sunt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger,

                        Păzind ograda la boier;

                        Dorm lângă poartă, sau cu caii,

                        Şi de la bucătari ades mănânc bătaie.

                        Ba ieri şi un fecior trei lovituri mi-au tras,

                        Pentru că n-am lătrat la vreme şi la ceas.

                        Dar tu, Juju, cu ce-ntâmplare

                        Ai căpătat favor asupra-ţi aşa mare?

                        Ce slujbă la stăpân în faptă împlineşti?

                        Fiind atât de mic, în ce te bizuieşti?

                        - Eu! au răspuns Juju. Mă mir de întrebare!

                        Eu fac apporte şi joc ca omul în picioare!

                        Din oameni iarăşi sunt la soartă în favor,

                        Pentru că-n două labe ştiu a-umbla uşor

                        Şi fac apporte

                        Când pot.

21 octombrie

1891 - S-a născut Perpessicius (pseudonimul lui Dimitrie S. Panaitescu), poet, critic şi istoric literar, autor al monumentalei ediţii critice din opera lui Mihai Eminescu, membru al Academiei Române (m.29.03.1971).

Din şanţ, executaţii...

Din şanţ, executaţii privesc cu ochiul fix

Spre stelele sublime ce ard în depărtare,

Şi-n recile pupile sticlirile stelare

Trezesc reflexe stinse de dincolo de Styx.

Prin viile din preajmă e-un straşnic chiuit

De greieri ce cu mustul s-au îmbătat şi joacă

Şi ţipă să trezească pe cei ce-ntr-o băltoacă

De sânge zac în şanţuri, sătui de chefuit.

Din urna neagră-a zării – un zar al negrei sorţi –

Un reflector irumpe cu lungile-i antene,

Cădelniţează-o clipă pe locul gravei scene

Şi-apoi aruncă giulgiuri şi lespezi peste morţi.

Silistra, 1916

Din volumul „Scut şi targă”, 1926

 

22 octombrie

1948 - S-a născut Chira Iorgoveanu, poetă şi traducătoare, autoarea unei valoroase antologii de lirică populară aromână.

Steaua chirută (Steaua pierdută)

N-asprîndim tu tută lumea,

Steaua noastă, ta-s ti-aflăm,

N-ampîrţîm di soie şi-locuri

Ş-fîr di tini nî turnăm!...

(Ne-am răspândit în toată lumea,

Steaua noastră, ca să te găsim,

Ne-am rupt de rude şi de locurile natale

Şi fără de tine ne-am întors!...)

Cara-s armîneam în hoară

Naca ňilă va ţî fţeai

Ş-pisti noi, ţel’I fîrî steauă,

Naca va-s anghiliceai?

(Dac am fi rămas în sat

Nu ţi s-ar fi făcut milă

Şi peste noi, cei fără de stea,

Nu vei fi strălucit?)

Di cît ti cîftăm ma multu

Steauă, luňina ţ-u cheri,

Di-agiumsim ta-s nî hîrsim

Cu luňina di la ţeri!

(Cu cât te căutăm mai mult

Steauă, lumina ţi-o pierzi,

De-am ajuns ca să ne bucurăm

De lumina de la lumânări!)

Nu va ti-aflăm vîrnoară

Pînă nu va-s anviţăm

Că steaua iasti tu noi:

Maş aradzîli s-l’i-adnăm!

(Nu te vom găsi vreodată

Până nu vom învăţa

Că steaua este în noi:

Doar tradiţiile să le respectăm!)

24 octombrie

1921 - S–a născut poeta Veronica Porumbacu (m.1977).

Veronica Porumbacu - De Toamna

Asta-noapte s-a comis o crima in strada :
vara a fost ucisa.
Nimeni n-a auzit-o gemand.
Prin fereastra deschisa
venea din gradina
vantul, plangand.

Arborii toti au tacut.
Pe ziduri, din vita salbatica, picura sange.
Irodul toamnei trecu asta-noapte prin sabie
sute de frunze.

26 octombrie

1624 - S–a născut cărturarul Dosoftei (Dimitrie Barila), mitropolit al Moldovei.Cunoscând elina, latina, slavona, poloneza şi ucraineana, traduce în româneşte “Psaltirea pre versuri tocmită”, prima operă în versuri tipărită în româneşte (m.13.12.1693).

Despre Dosoftei, cronicarul Ion Neculce afirmă: „Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost de felul lui. Şi era neam de mazâl; pre învăţat, multe limbi ştie: elineşte, latineşte, sloveneşte şi altă adâncă carte şi învăţătură, deplin călugăr şi cucernic,şi blând ca un miel. În ţara noastră pe-această vreme nu este om ca acela.”

Trimise de Liviu-Florian Jianu