 |
| Take Ionescu |
In
memoriam Corneliu Ghiciu
–
ultimul descendent al familiei marelui om politic Take Ionescu
În urmă cu
un an, la 5 octombrie 2011, Corneliu Ghiciu, ultimul descendent al fostului
prim-ministru Take Ionescu, a decedat într-un total anonimat în Bucureşti.
Circumstanţele morţii au fost mai mult decît dubioase. A fost înmormîntat în
Cimitirul Dămăroaia, fig. 21, loc. 18.
În Cimitirul
Bellu Ortodox, unde există mormintele membrilor familiilor Take Ionescu, nu a
putut fi înmormîntat, deoarece aceste morminte au fost profanate şi înstrăinate.
Mormîntul din fig. 20 loc 4 al prof. dr. Toma Ionescu, fratele lui Take Ionescu,
a fost însuşit de evreul Weisman, metamorfozat în Viţelaru, venit din prăpăstiile
Siberiei, iar mormîntul celuilalt frate din figura 57, loc. 40, al prof. Ioan
Constantin Ionescu, a fost însuşit de evreul Zahacinski, metamorfozat în Iosupescu,
venit din Galiţia. Pentru a şterge orice urmă de existenţă a românilor de pe
aceste meleaguri, osemintele românilor sunt scoase din morminte şi aruncate la
canal. Iată unde au dus bunătatea, toleranţa, nepăsarea înrudită cu nesimţirea şi
chiar prostia românilor. Chiar mausoleul lui Take Ionescu, din incinta Mănăstirii
Sinaia, a fost profanat de evreica Woroniecki şi nepotul ei Călin Mircea Popescu
Nasta.
Dorinţa
lui Cornel Ghiciu a fost să fie înmormîntat în Comuna Devesel, jud. Mehedinţi,
lîngă părintii lui. Nu am înţeles de ce nu i s-a respectat dorinţa.
Decesul lui Corneliu Ghiciu este un mare
mister. Este adevărat că mulţi au dorit să-i închidă gura, în special mafia
evreiască a retrocedărilor, unii membri ai familiei care au vrut ca el să
nu aibă dreptul la moştenirea averilor părinţilor şi două persoane din Bucureşti,
suspecte, care s-au apropriat de el sub pretextul că îl ajută. În realitate au
dorit şi chiar au reuşit să pună mîna pe banii, bijuteriile şi bunurile cu care
a venit din Australia. Ce naiv a fost Corneliu Ghiciu!
 |
| Casa în care a locuit Take Ionescu (Bucureşti, strada Take Ionescu) |
Este adevărat
că, după revenirea în România, după o absenţă de 50 de ani, şi-a creat mulţi duşmani.
În mod deosebit s-a implicat în recuperarea bunurilor imobile care au aparţinut
lui Take şi care au fost lăsate prin testament Academiei Române. Este vorba de
imobilul din Str. Arh. Ion Mincu nr. 19 din Bucureşti, unde a funcţionat o secţie
a Muzeului Naţional de Artă, imobilul din Str. Take Ionescu nr. 25 din Bucureşti,
unde a funcţionat Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“, Castelul din oraşul Sinaia, Str. Take
Ionescu, unde a funcţionat Căminul de copii „30 Decembrie“ şi muzeul familiei Take
Ionescu.
Toate
aceste imobile au fost revendicate şi cîştigate de un anonim, Călin Mircea Popescu
Nasta, care pretinde că este nepotul fostei menajere a lui Take Ionescu, în
ultimii trei ani de viaţă. Acest anonim implicat în „furtul secolului“,
pretinde că Ecaterina Alexandra Woroniecki ar fi fost soţia lui Take Ionescu, fără
să prezinte nici un act care să ateste calitatea de moştenitor legal. În
realitate, el a îngrijit-o pe Woroniecki trei luni înainte de moarte şi şi-a însuşit
averea ei. Înainte de moarte, Take Ionescu a făcut un testament în care este
scris clar „Las întreaga mea avere, mobila şi imobilă oriunde s-ar afla în ţară
sau străinătate, Academiei Române“. Academia Română s-a lăsat jefuită de acest
individ alogen. Nu cumva anumite persoane din Academia Română sunt implicate în
acest jaf, pentru că am constatat că o persoană a fost aleasă membru
corespondent (din 2004) şi titular (din 2009) al Academiei Române, din cauza colaborării
cu acest anonim – evreul Călin Mircea Popescu Nasta. Aşa se explică sustragerea
şi distrugerea unor acte din fondul de documente al familiei Ionescu din Arhiva
Academiei Române. Aşa s-a ajuns ca şi Academia Română să fie plină de evrei
(vezi cartea 1948 – Desromânizarea
Academiei Române, de Neagu Cosma, Editura Bravo Press 1996).
Cum a
devenit moştenitoare a bunurilor mobile şi imobile ale lui Take Ionescu menajera
Woroniecki este un mister. Dar şi mai mare mister este cum a ajuns nepotul d-nei
Woroniecki, numitul Călin Mircea Popescu Nasta, născut în 1921, domiciliat în
Bucureşti, Str. Chopin nr. 13 A, sector 2, moştenitorul marelui om politic.
În
certificatul de moştenitor nr. 504/10 Septembrie 1975, prezentat de numitul Călin
Mircea Popescu Nasta, scrie că Woroniecki îi lasă moştenire: două vase mici
bronz turnat, patru portrete de familie, trei etajere, una canapea catifea, două
carpete uzate, un pat catifea uzat, două scaune fotoliu, suma de 34.103 lei şi
cota indiviza de 1/3 (o treime) din dreptul de concesiune asupra locului de înmormantare
situat în Cimitirul „Şerban Vodă“ din Bucureşti, fig. 5, loc. 35.
Unde scrie
că acest individ, Călin Mircea Popescu Nasta, moşteneste cele trei imobile (o
secţie a Muzeului Naţional de Artă, din Str. Arh. Ion Mincu nr. 19 din Bucureşti;
castelul din Oraşul Sinaia, Str. Take Ionescu, nr. 2, şi imobilul din Str. Take
Ionescu, nr. 25 din Bucureşti, unde mai functioneaza Institutul de Etnografie şi
Folclor „Constantin Brăiloiu“), pînă în
luna octombrie, cînd este termenul fixat de instantele de judecată pentru
evacuarea clădirii). În ce ţară trăim? Cine o fi în spatele acestui evreu? Cine
este el? La nici una din cele peste 70
de şedinte de judecată nu s-a prezentat. Am credinţa şi convingerea că se
va găsi un om care să aibe demnitatea, curajul, onoarea şi mîndria să şteargă
acestă ruşine a Neamului Românesc.
 | ||
| Mormântul lui Take Ionescu la Mănăstirea Sinaia, |
Corneliu Ghiciu şi-a lăsat, în Australia,
copii şi nepoţii şi a venit în România pentru a construi un spital de copii în
judeţul Mehedinţi. A fost unul dintre adevăraţii patrioţi şi naţionalişti,
un susţinător înflăcărat al Uniunii Vatra
Românească. La Sidney, în Australia, o vreme îndelungată a fost chiar şi
secretarul filialei Uniunii Vatra Românească.
Deşi a fost obligat să trăiască o jumătate de
secol departe de ţară, nu şi-a uitat nici o clipă Patria.
Dumnezeu să-l
odihnească în pace!
5 octombrie 2012 Voicu
TUDOR
