 |
| Simona Halep a câştigat turneul de la Moscova |
SARUTUL UNEI CAMPIOANE
E reconfortant când ai șansa să ignori , pentru o clipă,
circăraia politică, - cea care ne mănâncă zilele și ne răpește liniștea somnului - și să-ți schimbi registrul scrisului,
în consonanță cu amplitudinile bucuriei.
Ultima
victorie a Simonei Halep, în 2013, - și poate ea nu va fi cea din
urmă, că până la Anul Nou mai este – a înnobilat obișnuitul cotidian, situându-l în
orizontul făptuirilor de referință. Pentru că succesul obținut de ea are, nu doar valoarea
unei confirmări purtătoare de speranțe pentru viitor, ci mai ales
încărcătura unui dar prețios. A unui dar pe care și l-a făcut sieși, dar și nouă, în același timp. Adică noi, cei atât de tâlhăriți de prinosul realizărilor
posibile, de generozitatea celor care au ce dărui, de bucuria de a-ți încălzi sufletul la razele
talentelor, care nu pot înflori plenar decât în gradina bine gradinărită.
Jocul
Simonei a fost încântător : elegant, eficace, senin. Un dans de căprioară
pe covorul verde. In fața ochilor se dezvăluiau amplitudinile unui talent, asumat ca destin, sub
semnul logodnei dintre modestie și sudoare. Un talent patronat de
forța mentalului și delicatețea unei înzestrări afective, strunite întru discreție. Fără pumnul îndreptat spre
cer ori înspre adversar, fără chipul încruntat și privirea aruncată asasin
dincolo de fileu, ea scrutează doar traiectoria mingii, zâmbește discret unei reușite, sau se mustră pe sine când
greșește fără să fie obligată.
Ceea ce
m-a impresionat însă, în mod deosebit, a fost momentul premierii și, mai ales, secvența superbă când învingătoarea
înalță cupa, brumată de reflexe, înspre chipul ei radios. Nu deasupra capului,
pentru ca tot stadionul să vadă ce grozavă a fost ea și ce trofeu mândru a câștigat. Ea ridică înspre buze, cu
gingășia unei mame pruncul gângurind, trofeul mângâiat de două degete în formă de
V și de un sărut ce va fi dat fiori
conturului argintiu al cupei. Iar ochii, - îmbrățișați de aripile celor două
sprâncene arcuite a zbor - își îndreaptă luminile purtătoare de căldură interioară, nu înspre public, nu
înspre cei care o premiază, nici măcar înspre ființa simbolică a cupei, ei își îndreată luminile spre cer.
Privind
această imagine, simt nevoia unui alt Constantin Brâncuși care să sculpteze, nu o altă
pasăre măiastră, ci o rachetă măiastră, purtând pe ea efigia Simonei.
Alexandru MELIAN
Sursa imaginii, Gândul
Care citează Mediafax: Simona Halep a câştigat finala turneului Premier de la Moscova, dotat cu premii în valoare totală de 795.707 dolari, după ce a învins-o pe Samantha Stosur, locul 19 mondial şi cap de serie numărul 7. Scorul final fost 7-6, 6-2.
Halep, locul 18 WTA, s-a calificat în finală, după ce a învins-o pe Anastasia Pavliucenkova (Rusia), locul 30 WTA.
Halep, locul 18 WTA, s-a calificat în finală, după ce a învins-o pe Anastasia Pavliucenkova (Rusia), locul 30 WTA.
