 |
| Spre stânga: Dl Ion Gociu, Florian Văideianu, Doru Fometescu, Antonio Tomoniu |
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,
Distinşi urmaşi ai lui Traian Burtea,
Sunt onorat ca astăzi, 22 sep. 2013, data echinocţiului de toamnă, când ziua este egală cu noaptea a
sosit momentul parcă ales anume de Dumnezeu, să înfăptuim un echilibru al balanţei morale.
Astăzi, Copilul nerestructurat, cum a
semnat autorul la finele operei despre care vorbim, scriitorul Florian
Văideanu, imparţial şi cu recunoştinţă, pune în circulaţie o
carte realizată cu deosebit talent, făcând din eroi şi acţiune o scriitură
care face cinste ilustrei persoane care a fost Traian Burtea şi oamenilor
de pe aceste meleaguri. Acest lucru este foarte bine sintetizat de dl. prof.
univ. dr. Ion Mocioi. în cronica despre carte, din care, cu permisiunea domniei
sale citez: p.124, al.1
„Cartea
lui Văideanu este nu numai un portret
literar al unui personaj cunoscut în realitatea vieţii lui, ci şi un portret literar al unei colectivităţi din care se disting câteva figuri alese şi prezentate cu măiestrie. Căldura cu care sunt înfăţişate aceste făpturi umane, reale, devenite personaje artistice… reflectă
capacitatea scriitorului de a surprinde trăsăturile sufleteşti ale oamenilor în activitatea lor, pe care îi
admiră deopotrivă cu cititorul.” (Încheiat
citatul).
Pentru mine, cred că şi pentru
domniile voastre este suficient, fiindcă aceste vorbe vin de la un scriitor
autor a foarte multe cărţi literare, de critică literară şi istorice.
Eu, nefiind un critic literar, deci fără pretenţii de analist, nu pot să spun decât că, distinsul
profesor, în câteva cuvinte, a spus concis aproape totul despre valoarea
acestei cărţi.
Ca cititor, am parcurs-o da capo al fine (cu reluarea
a mai multor file) şi am numai cuvinte de admiraţie pentru domnul jurist, Florin V., (folosesc această
abreviere) aşa cum i-a plăcut domniei sale să se ascundă într-un
pasaj din cartea scrisă cu atâta sensibilitate şi
măiestrie.
Citez: p.34,
ultim al.
„Soarele se pregătea să alunece după Grindul
Godineştilor, lăsând o urmă
roşie ca o rană
deschisă pe cerul împodobit cu rotocoale de nori. Asfinţitul era aproape. Îl simţeau şi vitele care păscuseră toată ziua, acum
pregătindu-se să vină în sat, fiecare la viţelul ei.”
Ce superbă descriere şi
comparaţie metaforică şi cât de
răscolitoare de amintiri pentru cei care, în copilăria lor, au trăit asemenea
momente! Eu fac parte dintre aceia, şi citind, introspectiv,
am intrat în izlazul în care păzeam
vacile, când, cu alţi copii ca mine ne jucam toată
ziua de uitam să mai plecăm seara acasă. Vacile, cu instinctul matern pentru viţeii lor, dacă-mi este permisă asocierea, ne aduceau aminte că vine noaptea şi
trebuie să plecăm acasă. La vârsta mea de-acum, când mă gândesc la locurile natale în
care am copilărit până la vârsta de 11 ani, mă urmăreşte cugetarea marelui poet naţional, Lucian Blaga, din care citez maxima: „ veşnicia s-a născut la sat!” spaţiu pe care
trebuie să-l venerăm cât trăim.
Îl felicit pe autor că prin lansarea acestei cărţii, Boier printre tovarăşi, un Laudaţium colectiv
despre un distins cetăţean şi alte făpturi umane ale acestei localităţi istorice, cu tradiţii
seculare, devenită nejustificat după
părerea mea, oraş, care nu-i face niciun serviciu
cetăţeanului de rând
cu vacile pe bătătură - decât că îl cotrobăie în punga rămasă de-o vreme
goală, pentru a-i lua impozite mai mari. …C’aşai la orăşani!
De la trecerea
lui T.B. în nefiinţă s-a uitat de CEL care le-a
creat posibilitatea, ca stând acasă cu bătătura plină de orătenii şi vite, să câştige prin
muncă şi talent, bani ca să poată să-şi trimită copiii la licee şi facultăţi – autorul
însuşi este un exemplu - şi
ajunşi la vârsta senectuţii
să beneficieze şi de o pensie.
Domnilor! …mă adresez peiorativ celor care
efemer conduceţi Primăria acestui oraş,
dacă doriţi să intraţi în
istorie, nu uitaţi că urbea care se respectă
devine mai importantă cu cât creşte numărul
personalităţilor care au făcut-o înfloritoare!...
Tismana nu este numai a lui Nicodim şi a ocazionalilor poeţi,
Vlahuţă, Coşbuc şi alţii care, atraşi să
vadă Răsăritul Lunii la Tismana, populau verile, în Valea Mânăstirii!
Din Tismana, Țara s-a îmbogăţit cu
profesori, ingineri, preoţi, ofiţeri, medici, jurişti
etc. dar puţini au fost aceia care au făcut ceva pentru locul
unde au văzut lumina zilei. Traian Burtea, după umila mea părere, nu are un
egal care să-l concureze. De acest lucru şi autorul
cărţii m-a convins.
Ca simplu cetăţean mă
întreb:
Unde apare
numele lui Traian Burtea?
Tot eu îmi răspund:
Numai în
pomelnicul Bisericii a Nouă, ctitorită de părinţii
săi…Dacă greşesc, cer scuze!
Complexul Meşteşugăresc cu tot ce a reprezentat
pentru România, i se datorează lui. Toţi trebuie
să-i fim recunoscători. Şi eu sunt alături de tismăneni,
că am avut oareşce legătură prin părinţii mei, care prin anii ’50 ai secolului trecut, au
lucrat pe aici. Ce să mai zic de trăitorii care sunt acum în aceste locuri şi părinţii lor au
fost beneficiari direcţi?!
Pe Traian
Burtea l-am cunoscut personal în sediul
unde îşi avea biroul. Cu multă bună-voinţă, mie şi soţiei, ne-a satisfăcut dorinţa confecţionu-ne la
cerere un covor oltenesc şi două carpete care, acum
împodobesc bad roomul – ce combinaţie
de cuvinte româno-canadiană (oltenesc şi dormitor)-
al fiicei mele din Toronto, în care eu
cu doamna mea am dormit de câte ori am mers acolo. Prezenţa lui făcea să ne treacă dorul de casa din Târgul de
pe Jiu, că oricât de bine ar fi, locul sorginte te cheamă. Tot de la acest complex,
nepotul meu la care am îndeplinit misiunea de baby Sitter ( pe
româneşte dădacă) are un costum gorjenesc, iar fiică-mea se poate şi lăuda cu o ţinută
autentică de Tismana - veşminte cu
care se mândresc, îmbrăcându-le cu drag la sărbătorile Pascale şi alte întâlniri culturale, ce se desfăşoară pe Câmpul Românesc din Hamilton. Acolo, în Mica
Românie, cum îi zic ei, este spaţiul unde se
adună românii din Potcoava de Aur, localizată pe malul lacului Ontario de la
Toronto până la Cascada Niagara, zonă în care
trăiesc şi muncesc peste 7,7 milioane de
locuitori printre care şi mii de români care beneficiază de avantajele unei vieţi prospere, dar gândul le este dus la plaiurile de
unde au plecat.
Vă rog credeţi-mă pe cuvânt!...
Fără exagerare autorul consemnează fără echivoc:
„A încerca să abordezi fenomenul Traian Burtea,
implică mare curaj. Numai dorinţa mea neţărmurită m-a determinat să risc aşternerea acestor câteva rânduri, ridicând praful
timpului aşezat în memoria
oamenilor”, scrie sentenţios Florian Văideanu pe coperta a patra.
Memoria lui Traian Burtea trebuie pusă în drepturile
ce i se cuvin:
- Merită să fie Cetăţean
de Onoare al Tismenei, oraş sau comună ce se vrea a fi. Numele
lui nu trebuie să lipsească nici din ghidurile turistice, dacă aşa ceva sunt şi chiar este
necesar să fie că-i zonă turistică;
- Pe faţada casei
în care a trăit şi, împreună cu distinsa sa soţie, Maria, şi-au
crescut în smerenie şi demnitate fiicele, să fie
aplicată o placă comemorativă;
- O uliţă (acum
stradă, că de… îi oraş) să-i poarte numele;
- În faţa Complexului
Meşteşugăresc să i se înalţe un bust.
O părere şi nimic
altceva!... pe care am înţeles-o şi din conţinutul cărţii, la care convins ader.
Poate o aude şi cine trebuie!
Referirea la Canada am făcut-o nu să mă laud că am bântuit şi eu pe la Niagara, ci să confirm prezenţa lui Traian Burtea şi pe
acolo. Citind Revista Sămănătorul, vă veţi convinge.
Acest volum apărut
în Editura Asociaţiei Semănătorul Tismana, pe lângă cronica d-lui. prof. univ. dr. Ion Mocioi, beneficiază
şi de cuvântul editorului asociaţiei şi director
al Revistei Sămănătorul, dl. prof. Nicolae N. Tomoniu, care mai este şi Preşedintele
teritorial al Ligii Scriitorilor din Cluj; de aprecierea laudativă îndreptăţită şi
bine-meritată a poetului, dl. Doru Fometescu, personalitate cu un palmares
notabil în literatură şi profesia de medic.
Vă mulţumesc că aţi avut răbdare să mă ascultaţi.
Ion C. Gociu
22 sep.2013
Videoclip (2) la lansarea cărţii "Florian-Văideianu - Boier printre tovarăşi"
Cuprins:
Cuvântul dlui col.(r) şi scriitor Ion C. Gociu, membru al Asociaţiilor "SEMĂNĂTORUL" Tismana, Ligii Scriitorilor Români Cluj-Napoca, Filiala Gorj.
 |
| Nicolae Bâzu |
Cuvântul fostului preşedinte al UJCM-Gor, Nicolae Bâzu, preşedintele direct al dlui Traian Burtea (1918-1981) preşedinte "Arta Casnică" Tismana
 |
| Victor Troacă |
Cuvântul dir. BRD – filiala GORJ, ec. VICTOR TROACĂ, preşedinte al ASOCIAŢIEI CERCETĂTORILOR şi AUTORILOR DE CARTE GORJENI „Al. Doru Şerban”
 |
| Ion Elena - stânga, Ion Popescu Brădiceni - dreapta |
Cuvântul d-lui Ion Elena, scriitor, Director al CENTRULUI JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ GORJ
