La popasul Fântâna lui Coşbuc
FÂNTÂNA LUI
COŞBUC
Cielo lui Romică porni lin,
fără zgomot, infiltrându-se în traficul infernal al oraşului
Târgu-Jiu aidoma unei zebre vârâte printre hipopotamii din bălţile pe
cale de secătuire ale Africii. Chiar şi duminica, prin traficul de astăzi
poţi sfârşi strivit, ba chiar sufocat mortal ca puii pierduţi de
mama lor, în cireada de hipopotami.
Mă gândeam la parcul ceauşist
de Dacii de acum două decenii! Care-ar fi umblat astăzi, duminica? Cele
cu soţ sau fără soţ? Poate că unii au şi uitat de
restricţiile acelea când de cuvântul „week-end” nici nu se-auzise ci doar
de „munca patriotică de duminică” şi „iconomia de combustibil,
măi tovarăşi!”. Acum, în varietatea de modele de maşini, cu
mărci cunoscute pe-atunci abia din filme sau ziare, Daciile
au ajuns ca opincile din cauciuc înainte de a ieşi „adidaşii
chinezeşti de 10 lei jumate"!
-
Aveţi grabă? Am lua-o pe varianta Rovinari
şi ieşim prin Godineşti la Tismana,
îmi întrerupse firul gândurilor Romică, un consătean.
-
Nici o grabă, n-am mai dat pe-acolo de ani putrezi! Numai că
mi-e cam foame, tragem undeva?
-
Mâncăm nişte mici la Fântâna lui Coşbuc, ajungem în cinci
minute.
Hmmm! Câtă blasfemie şi pe
cârciumarul ăsta! reluai eu gândurile. Să lege numele cârciumii de al lui
Coşbuc!
Cielo opri lin la fel cum pornise
şi intrarăm. Până se frig micii mă iau în vorbă cu
cârciumăriţa:
-
„Ziceţi că aici e Fântâna lui Coşbuc?” aruncai eu
zâmbind.
Spre uimirea mea,
cârciumăriţa nu pricepu deloc aluzia la barul plin până la refuz
de sticle cu alcool.
-
Da! Veniţi să vi-o arăt e chiar aici la intrare! Acum a
rămas înăuntrul construcţiei dar am reamenajat-o pentru interior
şi a fost bine curăţită.
Am ieşit simţind că m-aştepta
o mare surpriză.
Pe vremea lui Ceauşescu,
pe aici pe la Băleşti, mergând pe
şoseaua Târgu Jiu - Motru, maşinile treceau
ca vântul iar turiştii n-aveau de ce să oprească în plin câmp,
la o fântână din afara satului.
Doar câţiva săteni din
apropiere îşi mai opreau
căruţele pentru ca să-şi umple urcioarele de la „Fântâna
lui Coşbuc”. Doar ei şi câţiva „de pe la judeţeana de cultură”
ştiau că aici avusese loc cu adevărat, tragicul accident al lui
Alexandru, fiul lui Coşbuc, rulând nebuneşte Mercedesul
Benz-Torpedo împreună cu moşierul Ion-Alexandrescu Stâlpeanu din
Teleorman.
Povesteşte Lucian Valea in
cartea „Pe urmele lui Coşbuc”:
„Întorcându-se de la Târgu-Jiu
împreună cu Alexandru Coşbuc, Alexandrescu
accelerează ca să nu-i prindă noaptea pe drum. În raza comunei Băleşti, maşina se loveşte de un
bolovan, în plină viteză şi se răstoarnă.
Moşierul moare imediat „cu coşul pieptului zdrobit de volan”,
Alexandru „cu craniul fracturat”, mai rezistă încă. Ţăranii
adunaţi la locul accidentului nu ştiau decât că tânărul „e
prieten al „boierului” care le călcase găinile în mai multe rânduri”.
Jandarmul venit la faţa locului obţine „cu mare greutate (..) o
căruţă, paie şi câteva perne” pentru transportarea
rănitului la Târgu Jiu. Ajuns „în toiul nopţii”, la spital, medicul
de gardă e incapabil să întreprindă o intervenţie
chirurgicală „care poate ar fi salvat viaţa rănitului”. Poetul
ajunge la spital abia în zori; băiatul lui murise şi se afla la
morgă. Foaia de calendar arăta data de miercuri 26 august 1915.”
Acest text, rămas în memoria
maicii ghid Evloghia de la Mănăstirea
Tismana, era spus aproape zilnic vizitatorilor mânăstirii. Apoi, aceştia
erau conduşi spre un frumos vitraliu dăruit mânăstirii de
către Elena şi George Coşbuc în memoria fiului lor Alexandru. Dacă
turiştii nu se grăbeau, li se putea recita chiar şi „Moartea lui
Fulger” pentru ca în final să fie îndemnaţi să vadă „Vila
Sfetea, unde a trăit mama lui Coşbuc” sau fântâna Chihaia unde
Coşbuc discuta seară de seară în susurul izvoarelor cu Ramiro Ortiz, ambasadorul
Franţei în România anilor 1915.
Astăzi aceste locuri de
patrimoniu cultural românesc nu mai există! Ele au fost distruse pe vremea
comuniştilor. Vila Sfetea, ajunsă în ruină completă, a avut
noroc devenind Vila Ursu, pe un proiect în turism dar
Fântâna Chihaia n-a mai fost refăcută fiind inundată astăzi
de bălării.
Un ţăran cu mult cap, cum
au de obicei ţăranii, a refăcut în schimb Fântâna lui
Coşbuc de la Băleşti construind în
jurul ei un popas turistic încă neterminat întrutotul dar deja de invidiat.
Patronul de astăzi era acum două decenii, un pârlit de barman la un bufet ceauşist. Când a venit „schimbarea
de regim” şi-a făcut lângă fântâna lui Coşbuc cârciuma lui proprie şi a mai cumpărat
şi nişte rable de camioane „date la casat” de la şantierele din
apropiere pe care le-a pus pe roate.
-
Maşina lui Alexandru Coşbuc, nu s-a răsturnat aici
lângă fântână ci peste drum, acolo unde avem camioanele, zice gazda.
Privesc într-acolo. 10 basculante
noi nouţe de tonaj greu aşteaptă ziua de lucru de mâine. Dincoace
de parcare, la popasul turistic, patronul a pus o placă „memorativă”,
aşa cum s-a priceput el. A scris şi nişte viersuri, mă rog,
e frumos amplasată în cadrul general? Este! Şi citim:
Alexandru Coşbuc - student - Decedat 26 08 1915
"Dar de-ai vrea iubite tată/ Să le cânţi nemernicia/
Cântă-le-o că eu din groapă/ Neîncetat o să te-ajut"
PLACA MEMORATIVA - Ridicată de Ion Vîrtanu
în anul 1994
Plec gândindu-mă că politicienii
şi jurnaliştii ar trebui aduşi „cu forţa” aici. Omul acesta
tot construieşte de vreo 20 de ani. În fiecare an mai adaugă ceva. Iar
ca el sunt mulţi dar noi nu-i vedem, de parca ne-a orbit Dumnezeu!
Ei bine, nu nea orbit Dumnezeu ci populismul
ieftin de tip boculist, vadimist,
becalist sau alte mode, alimentat de ziare vândute!
Priviţi deseară la
televiziuni, citiţi mâine ziarele: dezastrul de pe lume s-a adunat în
România.
Dacă te uiţi însă
bine prin ţară, oraşele se sufocă de maşini,
majoritatea noi, se construieşte in draci, mâine oraşele Bucureşti
şi Ploieşti se vor uni, şoselele naţionale şi
judeţene se lărgesc şi se asfaltează mereu, şcolile
sunt pline de calculatoare, nea Ion vorbeşte cu nevastă-sa Maria la
celular!
Nu mai sunt cozi la butelii, nu se
mai vând pâinea, uleiul şi zaharul pe cartelă! Dar din ecrane, „moderatori”
de televiziuni şi politicieni cu ochii scoşi din orbite ne spun
că trăim în plin cataclism, într-un dezastru perpetuu!
Anul acesta vor fi alegeri.
Ţineţi-va bine,
urmează un cutremur de gradul 9!
Vom muri cu toţii!
Adio dragii mei!
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris în anul 2008
Fântâna lui
Coşbuc de la Băleşti, Gorj
Parc de maşini din România de azi
