Editorial Revista „Sămănătorul”, nr.
6(7), iunie 2014:
Crearea site-lui
“SEMĂNĂTORUL” 2007
CUM S-A NĂSCUT “SEMĂNĂTORUL”
Seria a II-a
 |
| Una din paginile primului site Semănătorul, din anul 2007 |
De la stabilirea unei corespondenţe
permanente cu Artur Silvestri în primele luni ale anului 2007 şi până la
cooptarea mea ca redactor remunerat la publicaţiile lui au trecut însă vreo 10
luni. Eu ţinteam două lucruri: crearea unui site literar Semănătorul folosind
ideile programatice ale vechii reviste “Sămănătorul” (1902-1910) apoi, crearea
altui site “Semănătorul editura-online”, ca sursă de articole şi volume de
autor, din care eu dirijam ce se poate publica la “Semănătorul” şi ce se
trimite spre publicaţiile ARP.
Pentru aceasta, a trebuit să-l
conving pe Artur Silvestri prin lucru concret şi anume, că eram capabil să
gestionez un site creaţie proprie. Pe de altă parte, să accepte ideea de a
renunţa la transferarea domeniului
www.semanatorul.ro, pe care-l cumpărase deja, pe platforma wordpress
încorsetată de nişte şabloane predefinite şi totuşi uşor de gestionat pentru
angajaţii pe care-i folosea deja.
Acest lucru se va întâmpla
treptat. Am construit deja un site model
Semănătorul pe platforma gratuiă Xhost, am
realizat antetul şi am scris pe prima pagină documentul programatic
“Apelul noului Semănător”. Celelalte pagini erau trimiteri directe spre
publicaţiile ARP - Asociaţia Română pentru Patrimoniu: organizarea pe tematica
revistelor lui Artur Silvestri, organizarea alfabetică şi revistele asociate cu
ARP.
 |
| Pagina prezentării publicaţiilor ARP |
Crearea sitului model
“Semănătorul” l-a impresionat pe Artur Silvestri şi în sinea lui, mă vedea deja
angajat director site-ul “Semănătorul”. După cum îi voi spune mai târziu
când mi-a făcut propunerea, gândeam că e
o pălărie prea mare pentru mine, mai ales că lucrul în redacţia ţărăniştilor
din Germania mă înfuriase la culme. Plecarea mea intempestivă de la
“Euro-Obsevator”, făcea imposibilă plata mea în redacţia lui Artur Silvestri.
Răi cum erau, puteau oricând interpreta că am plecat pentru bani.
Mă despărţisem de o redacţie din
străinătate unde ura şi diversiunea era noua modă posdecembristă de a te cocoţa
în locul altora. Ura, era diseminată prin noile mass-media: site-uri, grupuri
de discuţii pe virtual, chat-uri directe şi multe alte invenţii pentru zăpăcit
mintea românilor obişnuiţi până aci cu cinstea, corectitudinea, verticalitatea. Evenimentele de mai târziu au demonstrat că
acele diversiuni erau abia faza încipientă a tot ceea ce avea să se întâmple în
zilele noastre când trusturile de presă bine plătite fac opinia publică, pun şi
desfac miniştri.
Atunci am înţeles şi regula lor
de aur, o metodă cheie de atac folosită astăzi din plin de Băsescu: spune
despre cel care te deranjează că face rău, tocmai ceea ce tu însuţi faci rău.
Dacă eşti hoţ, spune despre celălalt că fură. Dacă eşti plătit pentru presa pe
care o faci, spune despre celălalt că ia bani ca să scrie articole la comandă.
Dacă la publicaţia românească
din Germania, incomodam pe cineva cu opiniile mele, fie eram taxat ca fiind
“plătit”, fie că fusesem un comunist. Ori, situaţia stătea invers, adică după
metoda amintită. Cu gândul la reîntoarcerea în ţară, grupurile de transfugi
comunişti de pe vremea lui Ceauşescu, acum ţărănişti în Germania, plăteau bani
grei pentru ca jurnaliştii de acolo să le facă prozeliţi în ţară. Iar pe
“Agora” PNL-ului, doi fii vitregi ai unui general de securitate nu mă scoteau
din “comunist”, auzind că fusesem coleg de liceu cu un preşedinte de consiliu
judeţean.
De aceea, pe lângă articolul
despre care am scris în episodul trecut, le-am mai scris încă un “adio” cu sare
şi piper.
Era prima dată când,
impresionat, Artur Silvestri mi-a scris un e-mail de solidaritate:
“Dimanche, 20 Mai 2007 19h16
Dragă Domnule Tomoniu,
Ceea ce întreprindeţi este şi
important şi salutar; in aceste zile nedefinite, trebuie să facem, oricare
dintre noi atât cât putem, mai mult, mai puţin, dar nu trebuie să stăm cu mâinile
în sân. Şi, în acelaşi timp, să putem arăta şi altora ("puterea
exemplului") că "se poate" şi că "oricât de puţin efort de
la fiecare, se adună şi are efect".
Ideea de a vă retrage din
mediile de "pierzători de vară" (am citit in trecere episoadele
uimitoare prin violenţă, primind la ARP, zilnic, "linkuri" şi
rezumate) mi s-a parut că v-a venit de la Dumnezeu şi cred că nu se putea o soluţie mai bună.
"Noi" avem treabă şi avem de lucru, nu e timp destul ca să ni-l
risipim în convorbiri fară rost şi încă
şi cu cine nu poate înţelege nimic, atins fiind de satanismul ce danţuieşte în
vâlvătai peste Romania.
Ceea ce aţi trimis va apărea cât
de curând într-una din reviste; voi citi ca să vedem unde este cea mai
potrivită aşezare, probabil NEAMUL ROMANESC, care este citită intens în fiecare
zi. Nu ezitati să trimiteţi sau să indicati spre preluare orice text, idee sau
anunţ socotiţi de folos;chiar dacă nu sunt în Romania, sunt funcţionarii ARP cu
care comunic de câteva ori pe zi. Deocamdată însă sunt la Bucureşti.
Cu drag,
Silvestri”
Imediat a doua zi, luni la
13h49, Artur Silvestri ţine să-mi dea “o veste bună” fiind zi de sărbătoare.
Dacă era sărbătoare, el ţinea neapărat să înceapă e-mailul precizând acest
lucru. Era o cutumă de efect moral-creştin care mă tulbura şi mă impresiona. Am
păstrat regula şi astăzi, la subsolul site-urilor mele găsind întotdeauna
calendarul ortodox al zilei.
21 Mai 2007, Sfinţii Împăraţi
Constantin şi Elena
Domnia Voastră,
Dacă socotiţi util -şi credeţi că merită-
puteţi îndruma încoace -şi de acum înainte- orice fel de creaţii pentru
revistele ARP. Ele au fost, încă de la început, destinate celor care scriu fără
să îşi dorească neapărat glorie deşartă dar stăruiesc în a-i face şi pe alţii
să afle cum se aşează în lume, indiferent de ceea ce pun în talgere zarafii
templelor de azi. căci ,până la urmă, cât "cantareşte” lucrarea fiecăruia
numai Dumnezeu ştie.
Acum aş mai adăuga câteva cuvinte cu un
înţeles practic. Suntem în etapă înaintată cu încă trei reviste on-line,care,
pe la începutul lui iunie, vor încheia ciclul de 20 de publicaţii pe care l-am
preconizat la începutul acestui an. Cele ce există (15 titluri azi) se vor completa peste câteva zile cu alte
două (CĂRŢI NOI şi UNIVERSUL CĂRŢILOR) şi, foarte curând, cu "pachetul
internaţional", ce va cuprinde
-L'ETOILE DU DANUBE - revistă de literatură şi
cultură română - în limbă franceză
-KOGAION REVIEW - revistă de literatură şi
cultură română - în limbă engleză
-UNIVERSUL LITERAR - revistă de literatură
universală (conţinând traduceri din creaţia unor autori străini, sau comentarii
despre operă acestora, făcând astfel posibil un dialog cultural mai lămurit şi
o cunoaştere a "foii de temperatură" fidele a "lucrării"
venite după Roza Vânturilor).
Pentru cele două publicaţii "de afirmare
românească" puteţi trimite atât creaţii proprii cât şi traduceri din operă
altor autori; pentru UNIVERSUL LITERAR - versiune românească din literatură
scriitorilor străini ce socotiţi util a fi cunoscuţi cititorului şi mai ales
mediului cultural de la noi (şi, evident, comentarii privind aceste creaţii).
Ideea de a le inventa porneşte dintr-o
necesitate. Noi ne afirmăm timid şi cu prea puţină stăruinţă producţia proprie
şi de-aceea nu pătrundem decât individual şi sporadic acolo unde şi alţii ar
putea să aibă curiozitate intelectuală şi bună-voire în a ne citi; însă,
deopotrivă, ignorăm ceea ce însemnează "literatură" şi "idei
literare" ce se sustrag canonului global
şi, acolo unde apar, afirmă "filosofia Locului" şi unicitatea
lui. Nu am îndoială că şi în această materie nu greşim şi vom cunoaşte efect.
Cu calde, bune doriri
Dr.Artur Silvestri
Era o primă lecţie în tainele
concepţiei sale prin care “Ideea de
a le inventa (revistele ARP) porneşte dintr-o necesitate”. Dar cel
mai mult mă impresiona ce-mi spusese la început: Ele au fost, încă de la
început, destinate celor care scriu fără să îşi dorească neapărat glorie
deşartă dar stăruiesc în a-i face şi pe alţii să afle cum se aşează în lume,
indiferent de ceea ce pun în talgere zarafii templelor de azi. căci ,până la
urmă, cât "cantareşte” lucrarea fiecăruia numai Dumnezeu ştie”. Pentru
că imediat mi-am dat seama că mai am multe de învăţat. Bietul Artur! Cât de
frumos îmi spuse acest lucru fără ca să mă jignească nici cât negru sub
unghie! Dimpotrivă, cuvintele lui mă
entuzismaseră şi-mi dădeam seama că înainte de a deveni redactor la “Semănătorul”
trebuia să-i “fur” din experienţa de redactor pe care, ca un învăţător
adevărat, nu se da în lături să mi-o împărtăşească.
I-am scris chiar în noaptea
aceea.
Mardi, 22 Mai 2007 1h54
Stimate Domnule Silvestri, proiectul dvs. este
remarcabil şi o să încerc prin toate umilele mele mijloace să-l sprijin. Pentru
că un om de mare cultură ca dvs., nu poate fi lăsat fără sprijin în a acoperi
un proiect de asemenea anvergură!
Unele link-uri ale siturilor ARP, pe care nu
le aveam, le-am preluat de la doamna Georgeta, şi am reactualizat pagina
www.tismana.eu/categorii/ong.htm
O să va mai trimit şi nişte articole legate de
cercetările mele privind viaţa Sf. Nicodim de la Tismana dacă vă interesează.
Ele ţin mai mult de istoria evului mediu decât de religie. Sunt informaţii lansate în premieră anul
trecut pe situl mănăstirii Tismana www.manastireatismana.ro precum şi la
manifestările BOR de la Tismana,
prilejuite de 600 de ani de la trecerea lui Nicodim la cele veşnice. E
vorba de locul naşterii lui Nicodim, satele dăruite lui în Serbia apoi donate
mănăstirii Tismana, precum şi începuturile neatârnării bisericii noastre
ortodoxe sub Mircea cel Bătrân. Lucruri absolut inedite, unele rod a 10 de ani
de cercetări.
Chiar dacă ele pot fi citite pe situl
mănăstirii, lansate într-o publicaţie, fie ea şi on-line, e cu totul altceva.
Îmi va face plăcere să colaborez cu dvs. şi să
popularizez reţeaua ARP, sperând cum bine spuneţi, că D-zeu ne va cântări
fiecăruia lucrarea.
Cu multă stimă,
NNTomoniu
(Istoria “Semănătorului” va continua!)
 |
| Pagina din anul 2007, cu site-urile ARP în ordine alfabetică |
