 |
| Alexandru Melian doctor în filologie |
CIRCARUL SI MASCARICIUL IN ARENA PUBLICA
MOTTO : Când viaţa politică devine circăraie iar politicienii nişte circari,
cetăţeanul rămâne spectator sau devine el însuşi circar.
De o bună bucată de timp, în mod deosebit de când pe
fotoliul prezidențial s-a instalat T. Băsescu, arena
noastră publică este tot mai procopsită
în circari și măscărici și tot mai săracă în oameni politici și conducători. Trebuie precizat,
de la început, că omul politic nu trebuie să fie neapărat conducător, așa după cum conducătorul poate
foarte bine să nu fie om politic.
Pentru a
nu ne situa într-un orizont ambiguu, se cuvine, înainte de orice, să precizăm
cuprinsurile semantice pe care le avem în vedere, pentru cele două cuvinte . Conform dicționarului, cuvântul circar are un sens propriu (persoană care activează într-un circ) și mai multe sensuri pejorative (hoț, prost, persoană neserioasă) . Tocmai aceste ultime sensuri
sunt luate în considerație în articolul de față. Si aceasta pentru că dimensiunea pejorativă a căpătat, în anii de după Revoluție, și mai ales în ultimii ani, nu
doar un fel de caleidoscopie, generată în mod nemijlocit de realiate, ci mai
ales o întruchipare alarmantă, din ce în ce mai frecventă. S-a impus, de
altfel, și un derivat, relativ nou: cuvântul circăraie. Avem circăraia din spațiul masmedia, circăraia din lumea
sportului și mai ales circăraia politică.
Oricăruia dintre noi îi este ușor să găsească exemple
ilustrative în toate zonele amintite. Eu voi semnala doar câteva din cele pe
care le socotesc foarte reprezentative.
Deși masmedia are, în esența ei, ceva ludic, o rudenie de gradul unu cu ideea de spectacol,în general,
si cu aceea de circ, în special, derapajele sunt multiple și pe numeroase planuri. Si
aceasta pentru că, în grădina multor televiziuni, plantele aducătoare de rating
sunt mărăcinii batjocurii, mătrăguna defăimării și vegetația destrăbălării. Iar grădinarii acestora - fascinați de putreziciune – fac de
obicei alergie la suculența fructelor, la parfumul florilor și la plivitul buruienilor.
Tocmai într-un asemenea cadru și pe baza unei asemenea
mentalități, a apărut explozia circarilor și circăraia ca emblemă
televizuală. Dacă ne referim, de pildă, la emisiunea nocturnă a lui Mircea
Badea, impresia de circar al tele-vedetei și de circăraie a celor mai multe
din emisiunile lui se impune ca dominantă a percepției. Deși, de multe ori, diagnosticele și analizele sale asupra vieții sociale, politice,culturale,
sunt pertinente, sunt convingătoare, felul în care ele sunt vehiculate, prin
intermediul limbajului, al gesticulației sau al mimicii, compromit
fondul, prin înnămolirea formei.
 |
| Mircea Badea doctor în "circăraie" |
Stăpânit de complexe, cu o probabil ratată
aspirație de a deveni actor, ceea ce l-a plonjat în cabotinism, lipsit de educație și modelat de gustul foarte prizat,
în aceste vremuri, față de vulgaritate, înjurătură și dispreț, - dispreț față de tot ce nu e Mircea Badea,
cel fără de țară, fără tablă de valori și câteodată chiar fără el îsuși - acesta , simțindu-se proprietarul absolut al
emisiunii ce i-a fost dată pe mână, o transformă, nu într-o emisiune pamflet, -
oricând interesantă si rodnică prin
efectele ei caustice - ci în
propriul spectacol de circ, cu giumbușlucuri și glumițe, adesea nesărate, cu prezențele zoologico- anatomice care
să-i fortifice violențele de limbaj, cu repertoriul de măscărici mereu gata să-i facă plăcere
regelui sau măcar propriului orgoliu de cavaler al batjocurii. Din fericire,
pentru a te proteja de circarii și circăraia din masmedia, există
o soluție imbatabilă: schimbi canalul sau închizi televizorul.
Dar ce te faci în lumea sportivă, - mai ales în domeniul
fotbalului - unde nu poți închide stadioanele ori sălile de sport ?
Acolo unde circarii îmbogățiți după Revoluție, - numai ei știu cum, sau poate nu chiar
numai ei – au cumpărat cluburi, au făcut negustorie umană cu jucători,
înscriindu-se în spiritul financiar și de mercenariat al fotbalului
mondial, sau au pus mâna pe pârghiile de conducere pe care le stăpânesc în stil
aproape mafiot ? Ce te faci acolo unde
toată această implicare a foștilor bișnițari din vremea lui Ceaușescu, a foștilor milițieni, ciobani, ospătari sau activiști a avut și are ca obiectiv, nu
dezvoltarea și înflorirea fotbalului românesc, pe
măsura talentelor pe care întotdeauna le-a născut acest popor , ci înflorirea și dezvoltarea propriilor afaceri
? Si nici măcar aceasta în primul rând. Obiectivul lor, poate cel mai
important, a fost acela de a accede la mijloacele de comunicare moderne, care
să le vindece orgoliul de neica nimeni, setea de-a ajunge în lumina
reflectoarelor, de a pătrunde în avanscena publică și de a invada ecranele de
televizor, acolo unde nimicnicia lor reală nu le-ar fi permis să ajungă
niciodată . Figuri tipice de ariviști fără scrupule, modelați de școala străzii și a mahalalei să disprețuiască legea, decența și bunul simț, sau plămădiți în malaxoarele nomenclaturii
comuniste întru ticăloșii, pavoazate ipocrit în faceri de bine, toți acești invadatori în lumea sportului
au adus cu ei microbi și viruși de toate felurile. Barbugii, pokeriștii și tablagii înrăiți, au transformat lumea
fotbalului, într-un soi de cazinou sordid, unde la loc de cinste este bafta și trișeria. De aceea rezultatele
sportive nu sunt consecința profesionalismului, a pregătirii istovitoare, a dăruirii și devotamentului fața de club, de suporteri, de țară, așa cum se întâmplă, de exemplu,
cu gimnastica feminină românească. Nu, ele sunt fructele zarului imprevizibil
sau ale matrapazlâcurilor de culise. Fructe de obicei pline de viermi, când nu
sunt de-a dreptul otrăvitoare. Atât la cluburi, cât și la națională. Iar când eșecurile, - mai harnice decât
victoriile – pun în primejdie, nu atât prestigiul, cât interesele, soarta
personală a vinovaților, spiritul circar intră în
scenă. Vinovați sunt arbitrii, terenul, ghinionul, adversarii... Oricine, în afara de
vinovații adevărați. Iar când aceștia sunt apucați și de de un fel de filozofie de
baltă, hrănită la cantina fatalismului de trei parale, reacția lor devine de-a dreptul
ridicolă. Cu aroganță de Gâgă revoluționar, ei află adevărata cauză a eșecurilor personale în trăsăturile negative ale neamului românesc
....Să ne amintim de antrenorul submediocru, - ajuns la echipa națională doar fiindcă era odrasla
marelui om de fotbal, Mircea Lucescu - care explica insuccesele reprezentativei
românești, păstorite de el, nu prin
incompetența lui și prin slăbiciunile jucătorilor, prost selecționați și pros antrenați, ci prin carențele tipologice ale poporului
român. Dar nici nu este nevoie să mergem peste ani. Nu mai departe decât săptămâna trecută, antrenorul echipei Pandurii, - după eșecul din Europa ligue - explica
doctoral înfrângerea: „...suntem
indisciplinați ca nație” . Că dl. profesor de matematică, Cristi Pustai,
n-are bunul simț și decența de a evita proba de incompetență în probleme de sociologie și etnologie, nu mai surprinde
într-o lume unde toată lumea se pricepe la toate, dar să ignori că peste
jumătate din echipa ta e formată din străini, - deci din mercenari care n-au
nimic a face cu proclamata indisciplină a nației românești - și mai ales, să ignori că
rezultatele strălucite din sportul românesc, și chiar din fotbal, n-au căzut
din cer, ci au fost realizate de fii aceleiași nații, care-i fac să strâmbe din
nas pe alde Răzvan Lucescu sau Cristi Pustai, este nu doar semn de ignoranță, ci mai ales probă de deficit
moral și de inteligență. E adevărat, antrenorul echipei
din Târgu Jiu este departe de galeria impostorilor și a circarilor din fotbalul
românesc. Adică a acelora pentru care forma de manifestare predilectă este circăraia. Circăraia agresivă, model
Mihai Stoica sau Giovani Becali, circăraia șmecherească cu iz mafiot,
model Mitică Dragomir, sau circăraia
megalomană, model Gigi Becali.
Fără nici o
îndoială, prototipul acestei lumi îl reprezintă, Gigi Becali. Chiar dacă în
fauna celor care circăresc fotbalul românesc se află indivizi inferiori lui din
multe puncte de vedere. Fără nici o îndoială, de asemenea, rolul masmediei în
confecţionarea acestui portret de circar
vedetă este fundamental (ca și în cazul tuturor celorlalți). Am putea spune chiar ca el
este o victimă acesteia. Cum obsesia ratingului a generat, mai pretutindeni,
goana după subiectele de scandal , biografia, viața, comportamentul lui Gigi
Becali , a devenit o mină de aur. O mină pe care masmedia nu s-a mulțumit doar s-o filmeze, ci a
facut toate eforturile s-o exploateze, mizând mereu pe naivitatea, incultura și megalomania fostului cioban. A
celui care, lăfăindu-se pe tronul aurit al palatului, - metamorfoză de basm a
stânii sale strămoșești - și-a pierdut orice simț al realităților, socotindu-se un fel de cel mai
prețios dintre pământenii plaiului românesc.
Prețios, puternic și invulnerabil. A fost ispitit
să cumpere cea mai valoroasă echipă de fotbal, - deși n-avea nici o competență în domeniu – a fost impins în
politică unde avea chiar mai puțină pricepere decât în fotbal, a
candidat la președinția României, stimulat de tupeul
câștigător al
marinarului de pomină (cu care avea să și chefuiască mai târziu); iar când încercările politice personale au eșuat, circarii din diverse
partide, mișunând pe aceleași ecrane hulpave de scandal, i-au dat o mână de ajutor ,- dincolo de orice
principii politice ori morale – să se cocoațe pe scena consacrată a circului
de mascaradă.
 |
| Gigi Becali doctor în "circ mioritic" |
Președintele PNL, de pildă, care mai e și președinte al Senatului, a socotit
că pentru forța și prestigiul partidului întemeiat de Brătieni, racolarea „marelui ” Gigi
Becali este un succes epocal, așa cum un alt circar politic și cultural, păstorindu-și ca un mic tiran partidul, a
socotit că este un gest de mare onoare pentru România ca proaspătul pușcăriaș, - zornăindu-și cu mândrie cătușele în fata camerelor – să devină deputat în
Parlamentul european. Că la scurtă vreme a fost exclus din partidul în care nu
trebuia primit niciodată, că la Uniunea Europeană s-a făcut și ne-a făcut de râs ( ca și o altă podoabă, trimisă acolo
fiindcă e progenitura președintelui tării) nu e întru nimic
surprinzător. Nici pentru Becali, nici pentru promotorii lui ad-hoc. Cum nu
este surprinzător nici faptul că acest personaj a ajuns astăzi acolo unde
merita, pentru infracțiunile nepedepsite, comise ani de-a rândul. Nu doar că nu e surprinzător,
dar aș spune că e benefic. E benefic pentru societatea românească, reconfortată
să vadă că și un fost prim ministru e trimis la închisoare, atunci când încalcă legea,
așa cum și un fost deputat în Parlamentul
european, plin de bani, de avere și de relații, e trimis la pușcărie atunci când, crezând că e
deasupra legii, își permite s-o încalce cu toată seninătatea. E benefic
chiar și pentru cei care trăiesc o asemenea experiență dură și umilitoare. E beneficiul învățăturii de minte , cu valoarea ei
de bun sfetnic pentru viitor. Desigur,
viața ne arată că învățătura de minte este benefică
doar dacă ai tăria și mintea să-ți asumi, - onest și cu luciditate - faptele pentru
care suferi. Altfel, faci ca Adrian Năstase, care nu încetează să se considere
victimă politică, deși justiția a dovedit că el e infractor politic și nu numai. Drept urmare, cu aceeași aroganță, care l-a deservit de atâtea
ori, cu o indecență întristătoare la un om de cultură
de calitatea lui, fostul prim-ministru se etalează zâmbitor peste tot unde este invitat sau se invită,
fie că este vorba de reuniunile partidului din care chipurile a fost exclus,
de simpozioanele ministerului de externe, pe care cândva l-a păstorit și, bineînțeles, de toate ecranele care nu
pot pierde ocazia de-a imortaliza alături de Becali, Mitică Dragomir sau Marian Vanghelie, figurile pitorești ale vieții publice românești.
 |
| Mitică Dragomir Miliţianul tras pe dreapta |
Ceea ce este întristător și pilduitor, în același timp, este că asemenea
comportamente maladive și iresponsabile, - pe lângă răul concret pe care l-au produs - au făcut și fac țăndări puținul credit pe care lumea
politică îl mai are sau ar mai trebui să-l mai aibă. De altfel, nu e lipsit de
interes să observăm că atragerea în arena politică a circarilor din fotbal,
chiar dacă efemeră ( vezi Gigi Becali, Mitică Dragomir, Gheorghe Stefan
„Pinalti” etc) a avut ca efect, printre altele, răspândirea aproape epidemică a
gustului pentru circăraie în spațiul politic. In vremea președinților Iliescu și Constantinescu, - fără a
ignora erorile, actele de incompetență și iresponsabilitate , rătăcirile
de toate felurile – viața politică a cunoscut doar episodic, circarul și circăraia, doar pe la
începuturi, în activitatea și hărmălaia din CPUN. Lumea poltică avea o anume sobrietate iar
politicienii, indiferent pe ce baricadă se aflau, încercau să-și apere ideile și obiectivele cu
seriozitatea si combativitatea unor
căutători de partizani, nu cu giumbușlucurile de circari bășcălioși, în căutare de aplauze hă-hăite. Odată cu apariția căpitanului de navă în fruntea țării și cu penetrarea în lumea
politică a circarilor din lumea fotbalului, arena politică s-a transformat în
circăraie și mulți dintre oamenii politici în circari ori chiar măscărici. Consecințele se văd la tot pasul. Dacă e
să ne referim doar la exemplul Gigi Becali, e suficient să evocăm urmările
comportamentului circar pentru blazonul,
viața internă și performanțele echipei Steaua. Imixtiunile umilitoare în activitatea specifică a
antrenorilor și schimbarea lor precum ciorapii care încep să miroase, bălăcăreala publică
a jucătorilor, când geniali, când neisprăviți, - după umorile patronului și dinamica rezultatelor – ,
confruntările ridicole și contraproductive cu suporterii, etalarea teancurilor de bani care-i burdușeau buzunarele, ca gest fudul de
promisiune transparentă pentru jucători, - tratați ca un fel de iobagi moderni –
sau de promisiune codificată înspre adversari, arbitri, ziariști, - tratați și ei pe principiul, orice se poate cumpăra, ( celălalt
circar emblematic al fotbalului românesc, Mitică Dragomir, - nu întâmplător poreclit Corleone – declara cu seninătate și mândrie, pe această temă : „Fotbalul e cel mai curat dintre toate hoţiile care se
fac în ţara asta”.), toate acestea au făcut ca prestigiul și potențialul echipei să fie afectate în mod grav, în pofida banilor investiți, dar și în numele banilor câștigați, în pofida jucătorilor și antrenorilor care s-au
perindat pe acolo, și chiar în pofida dorinței lui arzătoare și de bună credință de a da Stelei aureola de
odinioară, de echipă competitivă pe plan european.
Cu ceste moravuri și năravuri din lumea fotbalului,
el s-a prezentat în arena politică, unde a găsit repede mediul prielnic pentru
vocația de circar și unde n-a ezitat să se manifeste, mai ales că s-a bucurat nu doar de
toleranță, ci și de încurajări mai mult sau mai puțin ipocrite, dar aproape întotdeauna interesate.
Perlele și reprezentațiile lui de circar, sunt, - „grație „ presei și televiziunilor – locuri comune în memoria
colectivă. Eu am să mă refer doar la un
singur aspect, reprezentativ și definitoriu. Aproape analfabet din punct de vedere politic, - de fapt, nu
numai politic – el reușește, grație banilor și tupeului, să devină deputat liberal în ultimul și de pomină Parlament. Si unde
este repartizat domnul deputat să-și aducă prinosul de înțelepciune și competență ? Nicăieri în
altă parte decât la comisia juridică !!!
Vedeți dv., vizionarismul, principialitatea și spiritul înaltei răspunderi, care animă micuțul nostru Parlament, de aproape
500 de slujitori ai poporului ??!! Cel care avea câteva dosare de infracțiuni pe masa judecătorilor este
pus să se ocupe de justiție, de legi, de apărarea drepturilor, libertăților și a legilor. Nici nu se putea o mănușă mai bună pentru lupul trimis
cioban la stâna de oi.
Cum el n-avea
competențe, ci doar apetențe, atunci când primarul din Sibiu afirmă, - în spiritul bunului simț elementar – că toți parlamentarii condamnați ar trebui eliminați din Parlament, marele jurist explodează de mânie justițiară, dând de la înălțimea fotoliului ocupat prin efracțiune, proba calităților și priceperilor sale: „
Doar o hotărâre judecătorească mă
poate da afară din Parlament. Timp de patru ani de zile, mandatul meu va fi
intact, nimeni nu se poate atinge de el. Poate Iohannis să dea ce legi vrea el,
nu se aplică retroactiv. Nu scrie nicăieri în Constituţie că, dacă eşti
condamnat, nu poţi fi ales”.
Că previziunea cu privire cu
privire la cei patru ani de mandat rămâne sa-i mediteze din spatele gratiilor,
necunoașterea constituției și mai
ales convingerea că legile le poate da un individ, fie el Iohanes sau altcineva,
indică nivelul competenței și capacitatea de a înțelege un lucru elementar ,de către un membru al Comisiei juridice a
Parlamentului. De altfel, așa cum
afirma la un moment dat că finul lui a băgat în Parlament un grup important de
PPDD-iști pe care el îi va aduce,
- așa ca pe o mică turmă de oi
– în Partidul liberal, în această dispută, cel care avea să intre la pușcărie (spre onoarea tuturor promotorilor lui) se
vede el însuși legislator , așa cum o făcea la Steaua și
declară că va da și el o
lege contra primarului de la Sibiu, care să-i interzică acestuia, printre
altele, primirea în Partidul liberal.
Circul îți poate stârni râsul, pentru că aceasta e una din
rațiunile sale. Circăraia îți provoacă mai curând plânsul, pentru că aceasta e
una din maladiile noastre .
(va urma)
Alexandru
MELIAN
