Florian Văideianu |
Fenomenul superficialităţii societăţii
Sursa
disfuncţionalităţii societăţii poate fi în mentalul colectiv, atins de o
democraţie otrăvită. După 1989 apare credinţa că odată câştigată, democraţia va
fi triumfătoare. Nimic mai fals, cetăţeanul nu se simte mai protejat. Spiritul
comunitar se cristalizează în timp, democraţia ne-a luat prin surprindere.
Elitele au făcut compromisuri nepermise – în mândria lor de a fi aplaudaţi – nu
s-au implicat intelectual în societate; au permis şi încurajat corporaţiile ca
să nu fie interesate decât de consumismul generator de sărăcie. Toate
suferinţele omului încep antropologic; lumea e aşa de rea, că ne mirăm cum de
se mai face ziua. Epoca risipei (pentru unii) s-a declanşat în scopul
întreţinerii circulaţiei banului; profitul nu aşteaptă timpul. Bogaţii nu se
intersectează cu natura umană, deşi afirmă că valoarea lor stă în capitalul
uman. Criza de omenie este cruntă. În obezitatea lor, marile concerne au
devenit o plagă a societăţii în care o economie creştină este doar o iluzie, o
idee teologică.
Educaţiei i-a fost
tăiată subvenţia financiară, banii alocaţi acestui fenomen au fost
nesemnificativi, din simplul motiv că nu ar produce profit imediat. Din nou,
nimic mai fals, doar şcoala, educaţia este drumul spre ridicarea din anonimat a
unei societăţi – un mare generator de profit pe termen lung – care ar aduce
schimbări fundamentale. Efectele negative vor duce la folosirea populaţiei
pentru munci necalificate; cu toate masterele obţinute, vom deveni o masă
amorfă, foarte uşor de manipulat. Neîncrederea în forţele reale ale unei
societăţi vii, generează anxietatea în puterile proprii, obligându-ne să ne
ancorăm în tot ce vine „din afară”, lăudându-i pe alţii.
Relaţia dintre presă
şi stat devine tot mai instabilă, în concurenţa lor de a produce profit (tiraj
sau rating). De aici propagarea excesivă pe sticlă a sexului, sportului şi
senzaţionalului, vocaţii care nu construiesc şi nu îmbunătăţesc societatea.
Criza presei este
sistemică. Apariţia internetului iluzionează omenirea că informaţia este
gratuită, punând la dispoziţie „o
bibliotecă uriaşă”, dar nerelevantă. Ştirea de interes, care ţine populaţia
în atenţie este nu „când un câine muşcă
un om, ci când omul muşcă un câine”. Inventarea ştirilor a devenit deziderat
de presă. Informaţia nu are nimic în comun cu cultura. Cititorii de tabloide
sunt într-un procent de creştere în toată lumea.
Fenomenul
superficialităţii societăţii este prezent şi în sănătate. Un succes uriaş – în
detrimentul medicinii ştiinţifice, bazată pe studii elaborate – îl au
vrăjitoarele. Majoritatea societăţii, în goana după „informaţie”, nu se mai opreşte în logică, în profunzimea lucrurilor;
se dă credibilitate superficialităţii. Toată civilizaţia noastră se transformă.
Lumea nevăzută al „onlinului”
acaparează totul. „Mirosul”
hârtiei tipărite devine anacronic pentru
generaţiile viitoare. Oamenii valoroşi nu se mai promovează, lumea a deviat de
la normalitate. Agresivitatea anormalului a invadat tineretul, care visează să
devină sau manelişti, sau soţii de fotbalişti. Falsitatea succesului tronează
pe toate canalele televiziunilor; minciuna a înlocuit adevărul, realitatea şi
iluzia au aceeaşi conotaţie. Datoria de a spune adevărul a dispărut.
Singura noastră şansă
este speranţa!
Florian
Văideianu
Jurist