 |
| Nicolae Stroescu-Stânișoară |
A
dispărut încă o voce ascultată ani de zile !
Mulți din generațiile mai în vîrstă și poate cei din
categoria mijlocie de vîrstă, poate își mai aduc aminte de vocile care
împotriva oricăror metode și tehnici ce erau considerate ca sofisticate și
eficiente (pentru acele timpuri),de bruiaj sau erau urmăriți de organele de
securitate în urmă unor informații date de ”prietenii ” casei, aveau dorința și
uneori chiar posibilitatea să prindă și să asculte emisiunile acestor posturile
de radio ale Europei Libere (cu transmisii din Germania Occidentală sau din
Franța).
Aceste posturi de radio au fost înființate în
luna martie 1949 de către Comitetul Național pentru o Europă Liberă și
finanțate de către Congresul Statelor Unite prin bugetul destinat Agenției
Centrale de Informații a Statelor Unite (CIA).
Misiunea acestor
posturi de radio era aceea de a menține un spirit optimist în rândurile
populațiilor din țările ce supraviețuiau în condițiuni de crudă opresiune de
sub cizma rusească.
Redacțiile
acestor posturi de radio au fost tot timpul sub riscul unor încercări de crime din
partea conducerilor statelor comuniste sau al pătrunderii unor agenți ai
diverselor securități naționale din țările comuniste în structura personalului
acestor posturi de radio.
Timp de 6
ani, între 1965-1971 securitatea
poloneză reușise să infiltreze un agent al ei (Andrzej Czechowicz) în birourile
Europei Libere; un caz similar a avut loc și în Cehoslovacia în 1970, când un
ofițer al KGB ajunsese într-un post de conducere; ulterior a scris o carte
despre misiunea lui și cum a fost propulsat în această funcție (multe dintre
capitolele cărții au fost difuzate postul de radio la începutul anilor ’90).
Pe 21 februarie 1981, sediul postului de radio
al Europei Libere de la München. a fost lovit de o bombă. După cum se anunțase
oficial, responsabili pentru acest atac fusese un grup de terorişti
internaţionali condus de un venezuelan iar ordinul ar fi venit de la guvernul
comunist din România (nici numele teroriștilor și nici cine a stat întradevăr
în spatele acestui atac, nu au fost
clarificate nici până în ziua de astăzi).
La programele
dedicate României au colaborat nume importante ale dezidenţei româneşti,
printre care Monica Lovinescu, Paul Goma, istoricul Vlad Georgescu, Paul Barbăneagră,
Theodor Cazaban (fratele lui Jules Cazaban) și mulți alții.
În 1981, Ceaușescu
dăduse ordin să fie anihilați cei din redacția Europei Libere care asigurau
emisiunile în limba română. Pentru asemenea acțiuni fuseseră racolați diverși
criminali din Franța și din Palestina.
Au fost aduse la
cunoștiința întregii omeniri acțiunile împotriva lui Emil Georgescu,
realizatorul emisiunii Actualitatea Românească, care fusese victima unui
atentat al unor francezi care l-au înjunghiat cu multiple lovituri (Emil
Georgescu a supraviețuit acestui atac, ulterior murind de cancer); la postul de
radio în limba română din Franța, Monica Lovinescu a fost victima unor bătăi
crunte făcute de doi palestinieni (recomandați de Yaser Arafat, bunul prieten
al lui Ceaușescu).
Cu toate aceste
riscuri și sacrificii, posturile de radio
în diverse limbi ale țărilor europene comuniste au funcționat și și-au
adus contribuția la informarea ascultătorilor direcți sau a celor care primeau
aceste știri și le transmiteau mai departe prin viu grai.
Ani de zile
conducerile acestor posturi de radio și colaboratorii lor zilnici și-au adus o
enormă contribuție la informarea completă și reală asupra tuturor evenimentelor
ce se desfășurau în țările comuniste și despre starea de asuprire politică,
economică, socială și religioasă la care erau supuse popoarele acestor țări, cu excepția
nomenclaturiștilor și a clienților partidului și a odraslelor acestora.
Mulți dintre
Directorii acestor posturi de radio îân limba română deveniseră în timp bine
cunoscuți de către populația din diverse orașe. Printre numele acestora se
înscriau: Noel Bernard (Director între 1955-1958 și 1965-1981), Vlad Georgescu
(Director între 1983-1988), Nicolae Stroescu-Stânișoară (Director în perioada 1988-1989,
moment absolut crucial pentru soarta României; el fiind coordonatorul comentarilor
privind evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara şi Bucureşti).
Ultima voce care
s-a stins de curând a fost cea a lui Nicolae Stroescu-Stânișoară, a cărei viață
și activitate și-a dedicat-o pentru poporul român, căruia i-a aparținut cu trup
și suflet.
Născut la 14
noiembrie 1925 la Târgul Jiu, a urmat cursurile liceale la Craiova ( Liceul
Carol I) și în 1948, la 23 de ani, a absolvit Facultatea de Drept din
București.
Încă din anii de
studenție a devenit un simpatizant și un membru activ al Partidului Național
Țărănesc, fapt pentru care a fost obligat ani de zile, după instaurarea
comuniștilor la conducere țării și a vânătorii împotriva membrilor diverse
partide istorice să trăiască ca un fugar, schimbându-și zeci de adrese pentru a
i se pierde urma și impunîndu-și ca viață pe aceea a unui om cu domiciliu
forțat, cu un număr deosebit de restrâns de persoane care îl vizitau și îl
aprovizionau cu hrana necesară și cu diverse știri din țară și de peste hotare.
De abea în 1964,
când guvernul comunist a acordat amnistia deținuților politici, după circa 10
ani, de așa zisă singurătate, a ieșit din casă și s-a predat de bună voie
Procuraturii Militare din București, cerându-și drepturile legale ale oricărui
cetățean al României.
Luni de zile de
hîrțuială, sute și chiar mii de întrebări, sute de note predate organelor de
anchetă, s-au soldat cu decizia de trimitere obligatorie în alt domiciliu
forțat într-un oraș de provincie. După doi ani, în 1966 se întoarce în
București și după alți trei ani, în 1969, reușeșete să emigreze în Germania
occidentală prin intermediul dovezilor din care rezulta că soțiai sa era de origine germană și încă mai avea rude
acolo.,
Angajarea să la
postul de radiop Europa Liberă din Germania a fost pentru el o adevărată
eliberare a gândirii sale multivalente, plină de optimismul omului care putea
anticipa cu bătaie pe termen lung, evenimentele care se vor împlinii.
A fost una din
vocile care au inspirat curajul participanților la evenimentele din 1989, și
speranța eliberării de comunism.
Afirmația făcută
de unul dintre cunoscuții lui apropiați, Radu Carp, mi se pare mai mult decât
cea mai adevărată impresie despre cel care a fost și va
rămâne un remarcabil gânditor și
observator al vieții poporului român:
Nicolae Stroescu - Stănişoară a dorit să fie toată viaţa un om liber şi totodată să se supună
singurelor constrângeri pe care le-a acceptat:
apartenenţa la o naţiune pe
care a reprezentat-o cu mândrie în exil ...
Nicolae Stroescu -
Stănişoară a fost un reper moral, într-o Românie care are din ce în ce mai
puţine astfel de repere şi din ce în ce mai multă nevoie să le
descopere”.
Dr. Alex Berca
SUA
P.S. Nicolae
Stroescu - Stănişoară va fi înmormântat vineri, 11 iulie 2014, la Neuer Südfriedhof (Altperlach),
Hochäckerstr. 90, München.
Vedeţi filmul "Europa Libera-Nicolae Stroescu-Stanisoara- o voce pentru libertate" . Un interviu cu Titi Dinca. User YouTube: "Religie Istorie Antropologie TVR Romania"
