Universul satului românesc
Mă bucur de prietenia
artistului popular, însufleţitor al lutului – mit al facerii – Nicolae Diaconu,
cronicar al satului românesc tradiţional.
L-am cunoscut în vara
anului 2013, cu ocazia organizării la Târgu Jiu a Târgului meşterilor populari,
unde ceramistul s-a destăinuit în simplitate, cu o modestie destul de rar
întâlnită în timpurile de acum.
Membru al Academiei
Artelor Tradiţionale din România, Nicolae Diaconu a străbătut toate
continentele lumii însoţit de figurinele sale din lut ars, lucrări însufleţite,
care exprimă în măsuri egale, atât suferinţa cât şi bucuria omului de la sat,
surprins în activitate.
„Când eram mic, în satul meu de baştină şi ieşeam cu vacile pe un deal
unde, de plictiseală, modelam păsări şi diverse animale din lut…”
„Printre modelele create de mine se regăsesc o parte dintre consătenii
mei”.
Destăinuiri… cuvinte
ce curg încet, controlat, asemenea răbdării cu care maestrul îşi realizează
opera. A fost o reală plăcere să fiu în preajma acestui minunat artist „unicat”, căruia nu îi pot mulţumi
îndeajuns pentru cadoul făcut.
Florian
Văideianu
jurist
10.02.2014
Florian Văideianu văzut de artistul popular Nicolae Diaconu
Ziarul Adevărul: "Nicolae Diaconu este membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România. El îşi adaugă mereu titulaturii sale şi cuvântul „Sofroneşti", „cătunul de case" din Iaşi în care a avut norocul să se nască, în mai 1955. Lutul, simbol al miturilor facerii, este modelat şi ars de ceramist fără să-i lipsească elementele specifice anumitor zone ale ţării. Figurinele realizate de Nicolae Diaconu sunt adevărate cronici ale satului tradiţional românesc, iar valoarea lor documentară a făcut ca acestea să fie găzduite de Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra" din Sibiu, dar şi la Bucureşti, la galeriile Muzeului Ţăranului Român şi la Muzeul Satului."
Dialog: (la fotografierea statuetei din ceramică din stânga)
Fotograf Nicu Tomoniu:
- N-ar strica pentru a semăna leit cu ţăranul să-ţi laşi barbă, să-ţi cumperi opinci, iţari negri de dimie, cămașă şi vestă de lână, un tiutiuc de stejar şi o lulea. Carte de poveşti ai.
Florian Văideianu:
- Bine, bine, dar cu luleaua ce să fac? Pentru că eu nu fumez!
Nicu Tomoniu: - Ha, ha, ha! Ce glumă bună! Stai blând, păi nu te-nvăţ eu?