 |
| Alexandru Melian - doctor în filologie |
Deși este vorba
de un loc comun, socotesc necesar să încep acest mesaj cu reafirmarea ideii că
modificarea constituției unei țări, - în aceeași măsură cu elaborarea ei – este
un act fundamental care impune o responsabilitate maximă din partea tuturor
factorilor chemați să-l realizeze : Parlamentul, instituțiile de profil,
Guvernul, ca organizator al Referendumului, și cetățenii țării, ca decidenți și
beneficiari (sau victime) ai Constituției validate.
Scrisoarea mea
se adresează Parlamentului și Consiliului Legislativ, primele două instituții
oficiale, implicate până acum în acțiunea de revizuire a Constituției.
Așa cum remarcam
în articolul « Noima schimbării », publicat în Samanatorul.blogspot.ro.( 12/03/2013),
instituția legislativă a țării a debutat, în acțiunea revizuirii, de manieră
politicianistă și iresponsabilă. Condiția primă, în ordine cronologică, a reușitei
era constituirea înțeleaptă și de bună credință a Comisiei de elaborare a
proiectului de revizuire. Adică o comisie în care să se asigure competența indubitabilă și evitarea
conflicului de interese. Așa cum spuneam în articolul menționat, « o asemenea comisie trebuie să fie
constituită în mod exclusiv din specialiști de primă anvergură în drept
constituțional, administrativ și internațional, în domeniul
economiei și finanțelor, profesori, medici, academicieni, nici unul dintre ei
angajat politic », în așa fel încât să poată fi propusă
Parlamentului și apoi referendumului un corpus constituțioanal temeinic,
riguros și destinat poporului român, iar nu unor partide care s-au dovedit și
se dovedesc, - de peste 24 de ani – incapabile să acționeze dincolo de interesul
de grup ori de interesul personal al unuia sau altuia dintre efemerii păpușari
politici.
Ce au făcut « aleșii » poporului ?!.. Au
votat în unanimitate o comisie de 23 de politicieni, constituită pe criteriul
algoritmului politic, - criteriu care, aplicat abuziv, fără discernământ și
negustorește, a generat în acești ani post-revoluționari atâtea aberații și
atâtea contra-performanțe – iar în fruntea ei au pus un președinte de partid
politic, viitor candidat la președinția țării ??!!...
Analiza
consecințelor acestei decizii iresponsabile, pe care le prevedeam în articolul
menționat, vă rog să le citiți cu atenție,
- pentru a înțelege cum se cuvine gravitatea faptelor puse în evidență - în
articolul « Revizuirea Constituției. Semne de întrebare și de
mirare », publicat în Samanatorul.blogspot.ro
(14/09/2013) Acolo, analizez pe
articolele deficiențele și rătăcirile proiectului propus de Comisia
Parlamentului, datorate, în primul rând, componenților acestei comisii, cu
galoanele lor politice, și generate, mai mereu, în subtext, de gâlcevile
interminabile și insuportabile dintre președinte și prim-ministru.
Tin să
mărturisesc că am avut o mare satisfacție zilele trecute, atunci când, citind
câteva extrase din cele 120 de pagini de observații ale Comisiei de la Veneția,
pe marginea proiectului de constituție a Parlamentului, am constatat că aproape
toate considerațiile mele critice, pe care le-am formulat în articolul anterior
citat se regăsesc în recomandările Comisiei europene, publicate de revista on-line
Gândul (24 ian. 2014).
Este
adevărat, observațiile mele din articolul menționat vizează și aspecte foarte
grave, pe care nu le-am regăsit în puținele referințe accesibile din
recomandările Comisiei de la Veneția. Faptul este însă explicabil. Membrii comisiei
europene și-au întemeiat observațiile pe principii ale democrației, în general,
situându-se într-o perspectivă preponderent teoretică. Observațiile mele, -
împărtășite, cred, de foarte mulți din cetățenii acestei țări - sunt întemeiate
în primul rând pe o experiență nemijlocită, pe trăirea a peste 70 de ani în această realitate românească și pe cunoașterea
istoriei milenare a neamului nostru, care și-a temeinicit supraviețuirea și
identitatea cu multe suferințe, cu multe sacrificii și cu multă pendulare între
iscusință și rătăcire existențială. Vă invit, domnilor parlamentari și domnilor
membri al Consiliului Legislativ, să citiți aceste rânduri izvorâte din conștiința
ulcerată a unui cetățean fără de partid, dar nu fără patrie, fără privilegii,
dar nu fără datorii, fără ură, dar nu fără iubire. Să cititi, să meditați și să
acționați, în numele celor care v-au ales să le apărați interesele și a celor care vă plătesc ca să-i slujiți cu
bună-credință !
Din
cele 10 articole la care se referă textul meu, vă rog să vă opriți cu atenție și maximă răspundere mai ales la considerațiile
vizând două dintre ele pe care le socotesc de o semnificatie aparte. Este
vorba, mai întâi, de articolul 6 despre
minorități în care, la textul vechi, este adăugat
paragraful 1 (“Reprezentanții legali ai minorităților naționale pot înființa, potrivit
legii privind statutul minorităților naționale, organe proprii de decizie și
executive, cu competențe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea și
exprimarea identității lor”) , - apendice
iresponsabil și rătăcit, care pune sub semnul întrebării nu doar competența
comisiei, ci și respectarea jurământului făcut de toți parlamentarii atunci
când au fost investiți ca reprezentanți și slujitori ai poporului român. Prin
acest paragraf, organele de decizie și de execuție ale statului roman sunt
practic declarate incompetente în problemele minorităților și le transferă
acestora instrumentele necesare pentru constituirea unui soi de stat în stat.
Când în mai toate țările din Europa, categoria de minoritate națională a
dispărut ( în temeiul ideii că cetățenii unei țări democratice, indiferent de
sex, religie, origine etnică etc, au aceleași drepturi și aceleași obligații și
sunt egali în fața legii), precupeții politici ai României consfințesc prin
constituție perpetuarea și agravarea factorilor de tensiune, de criză si de
înveninare a societății.
In același context, vă rog să meditați, cu
luciditate, rigoare și răspundere, asupra faptului că, în noua constituție,
este conservată, - în spirit iresponsabil, demagogic și negustoresc - aberația
« originală » - pe care n-o aflăm la niciunul din statele europene,
de fapt, nicăieri în lume – de a reprezenta minoritățile în Parlament, în mod
discriminatoriu și nedemocratic. De altfel, dacă ar fi împinsă la absurd
această prevedere, ar trebui să se răspundă la întrebarea : de ce minoritățile arabe, africane și
extrem orientale, de care s-a umplut România după Revoluție, nu sunt
gratificate cu câte un loc în Parlament, precum celelalte vreo 22 ?...
Cea de a doua ispravă a revizioniștilor care, - dacă va fi acceptată în
proiectul destinat Referendumului – va reprezenta, dincolo de toate
calificativele posibile, o adevărată rușine pe obrazul Parlamentului, vizează
art. 1.Acolo se află capodopera de incompetență,
prostie și lichelism politic. Reproduc adaosul ridicol la primul articol al
Constituției : « România recunoaște rolul istoric, în constituirea și modernizarea
statului român, al Casei Regale, al minorităților naționale, al bisericii ortodoxe
și al celorlalte culte religioase
recunoscute de lege » . Nu reiau analiza acestui apendice, care
n-are nici o logică funcțională într-un text constituțional, reproduc doar
ultimele două paragrafe :
Dar întrebarea și
mirarea supremă este alta. Din ce plămadă sunt frământați acești constituționaliști
de trei parale dacă au putut recunoaște rolul istoric al tuturor celor menționați
și au ignorat fără rușine adevărații făuritori ai României ? Păi înainte de a fi recunoscători Casei
Regale, cuvine-se domnilor revizioniști , să fim recunoscători
întemeietorilor Basarabi și Mușatini, lui Mircea cel Bătrân și Alexandru cel
Bun, lui Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, și Constantin Brâncoveanu, lui Tudor
Vladimirescu și lui A.I.Cuza. E adevărat, ei nu vă pot aduce voturi…
In plus, acest
articol al rușinii, nu recunoaște « rolul
istoric, în constituirea și modernizarea statului român » chiar a
celui dintâi care merită recunoașterea noastră : poporul român. Nu v-ați gândit nici măcar la el, cel căuia îi cerșiți
la fiecare alegeri încrederea, pentru a vă bate apoi joc de ea ??!!...
Sper ca
Parlamentul, cu aportul specialiștilor din Consiliul Legislativ, să asaneze
textul noii constituții și să-i confere acestuia valoarea unei construcții
perene, destinată în primul rând viitorului României, întemeiat pe valoare și
răspundere.
Din această
perspectivă, mă adresez Consiliului Legislativ, în primul rând, cu privire la
maniera în care a răspuns la Proiectul de Constituție al Cetățenilor, realizat
de o comisie condusă de Constantin Cojocaru, comisie pe a cărui sit s-au
înregistrat și se înregistrează în continuare, numeroase intervenții ale celor
care nu pot să rămână indiferenți față de viitorul lor și al copiilor lor.
Prima observație
vizează dreptul cetățenilor de a se exprima asupra modificării Constituției. Deși
este un drept inalienabil și recunoscut ca atare, au apărut voci ale unor
« specialiști », care, nu doar contestă acest drept, dar o fac de o
manieră grobiană. (1) Din fericire, Consiliul Legislativ a reacționat corect la
primirea proiectului de Constituție a Cetățenilor. L-a primit, probabil l-a
citit cu atenție și a răspuns. Din păcate, răspunsul său vădește o înrudire
subterană cu mentalitatea domnului evocat în subsol. Pentru că textul
orgnanului de specialitate degajă, nu doar un fel de desconsiderație pentru cei
care au întocmit proiectul, dar și o ținută orgolioasă de deținător al
adevărului absolut. Nu voi analiza în mod sistematic motivțiile respingerii
(2), tentația de a eluda fondul din cauza formei, statuarea constituției care
trebuie revizuită în barieră a revizuirii etc. Mă rezum la câteva observații de
fond și la formularea unor întrebări ale căror răspunsuri pot sluji sau dăuna
demersului constituțional în derulare.
Prima constatare
este că specialiștii Consiliului n-au făcut decât să nege și să respingă, dând
impresia că se află în slujba clasei politice și nu a poporului român. E greu
de admis că proiectul de Constitție a Cetățenilor e nul, că nimic din ceea ce
el propune nu e de reținut. Bineînțeles, sunt prevederi inacceptabile sau numai
discutabile, sunt inadvertențe de tip juridic, carențe în utilizarea limbajului
de specialitate (3), dar , din acest proiect, nimic, nimic n-a reținut atenția
unor profesioniști de aleasă competență, care, putem presupune , se simt și ei
fii acestui popor oropsit (chiar dacă ei înșiși nu sunt chiar așa de oropsiți) ? Popor care de peste 24 de ani suportă
consecințele dezastruoase a două constituții ticluite pentru a înlesni
devalizarea bogățiilor țării, perpetuarea la conducerea ei a nonvalorilor, a
infractorilor și a vânzătorilor, a patidelor etnice și a instrumentelor de
manipulare, care au generat conflicte permanente între puterile statului,
decizii de pauperizare și umilire a cetățenilor țării, de cancerizare a învățământului,
îmbolnăvire a sănătății și umilire a culturii, care au transformat privatizarea
și retrocedările în sursă mafiotă de imbogățire a multora din cei care se află
la butoanele puterii și a acoliților lor, care au infirmizat justiția prin
virusarea ei politică etc. etc .
In Constituția
pe care dv. ați respins-o ca pe un nimic se află principii și se propun soluții
îndrăznețe, în măsură să scoată România din înfundătura în care a fost împinsă.
Consiliați cu bună-credința și competența, de care sunteți capabili, acești
oameni demni de respect și recunoștință care se străduiesc să ofere o
alternativă sănătoasă la proiectul bolnav al Comisiei perlamentare de
politicieni. Sau măcar determinați ca în proiectul Parlamentului să se
regăsească prevederile esențiale ala proiectului cetățenesc !
Iată și câteva
din întrebările referitoare la răspunsul
Consiliului Legislativ, privind Constituția Cetățenilor care, alături de
considerațiile de mai sus, așteaptă din partea dv. și a tuturor
parlamentarilor, nu doar un răspuns verbal, ci, în primul rând, unul
faptic :
1. Nu credeți că
Referendumul privind modificarea Constituției este un act mai important pentru
poporul român decât alegerile euro-parlamentare și că normal, responsabil este
ca acest Referendum să fie organizat separat și nu ca pe un apendice, un
auxiliar al unui eveniment electoral ?
2.
In temeiul căror legi, doctrina și literatura
de specialitate - produse individuale sau de grup – justifică și impun
încălcarea principiilor democratice, promovarea așa-zisei discriminări pozitive
și afectarea intereselor majorității ?
3.
Cum puteți justifica dv., - legislatori și apărători
ai legii – faptul că decizia unui referendum valid, privind instituirea sistemului unicameral și
limitarea la 300 a memebrilor Parlamentului, nu a fost aplicată în practică
și că acum este supusă unui alt referendum ?
4. Nu credeți că ambiguitatea și
lipsurile vechii constituții și a proiectului de modificare, elaborat de
Comisia Parlamentului, privind imunitatea parlamentară, încalcă principiul
egalității tuturor cetățenilor în fața legii, apărând și încurajând infracționalitatea
aleșilor neamului ; nu credeți
că imunitatea trebuie să se refere exclusiv la activitaea strict parlamentară ?
5. In același cadru, nu credeți că legislația actuală (vezi recentul
scandal privind codul penal, vezi sutele de pușcăriași eliberați înainte de
termen, zecile de dosare ale unor grave acte de corupție, care vor fi închise
etc.) și prevederile constituționale sunt, nu doar tolerante cu infracționalitatea,
ci de-a dreptul încurajatoare, ceea ce și explică nivelul corupției în România
de la Revoluție încoace ?
6. Ce tratate și convenții internaționale interzic dreptul fiecărui stat
de a-și stabili limba oficială, obligatorie pentru toți cetățenii și în toate
circumstanțele publice ?
7. De când limba maghiară a devenit limbă internațională în învățământ și
în virtutea cărui drept se produce o asemenea mistificare ?
8. Nu credeți că « prezumția caracterului licit al
averii » este normală într-o lume normală, iar într-una care se numără
printre cele mai corupte din Europe, într-una în care și copii știu cum a fost devalizată
țara de bogățiile ei, trebuie să fie prevăzută, fie și pe o perioadă limitată,
prezumția caracterului ilicit al averii ?
9. Nu credeți că
problema regionalizării României este mult prea importantă și mult prea expusă
apetiturilor de partid și a grupurilor de interese pentru ca ea să fie
concepută și decisă de Guvern sau de Parlament ? Nu credeți că este obligatotiu
ca asupra unei asemenea decizii să se pronunțe poporul roman, prin Referendum ?
Realitățile românești pe care
viitoarea constituție trebuie să le reglementeze, în numele și în interesul
cetățanilor acestei țări - nu în numele unor partide ori grupuri de interese –
nu se reduc doar la cele menționate. Aș vrea să reamintesc, însă,o
regulă de aur a viețuirii omenești: orice schimbare autentică are o noimă pe
care, dac-o ignori sau o violezi, o transformi din lumină a speranței și
izvor de împlinire întru bine și frumos, în negură a
deznădejdii și cauză a eșecului întru
rău și urât.
Nu cred că dv. nu sunteți capabili să va asumați
o asemenea noimă. In lumina ei, obiectivul focalizator al modificării constituției trebuie
să fie edificarea unei construcții constituționale care să asigure pentru ani
mulți de acum înainte condițiile și garanțiile viețuirii și dezvoltării armonioase
a națiunii române, în concordanță deplină cu resursele ei naturale,
economice și umane, cu istoria și valorile transmise ca moștenire de
către aceasta, în concordanță cu o tablă de valori întemeiată pe
principiile adevărului, binelui și frumosului și
cu o Europă a patriilor.
Cred că după un sfert de secol, a venit timpul să
nu va mai jucați cu destinul acestui popor. Mesajul meu din 1989 a devenit din
nou actual : răbdarea Românului e
proverbială, dar nu e fără de margini.
Alexandru
MELIAN
2. Vezi comentariile convingătoare ale dlui Ioan Roșca, pe care nu le mai reiau, dar la care subscriu în mare măsură, apărute pe același sit (www.nouaconstitutie.info) ultima postare, 31/01/2014.
